Teoriile despre educatia copiilor se dezvolta in pas cu evolutia culturii si civilizatiei. Parintii nostri ne-au crescut pe majoritatea dintre noi intr-un spirit de dorita independenta, cu frica de a nu ne mangaia prea mult ca sa nu ne rasfete, cu pedepse cand faceam ceva rau si, eventual, cu recompense atunci cand ne remarcam prin fapte bune.

Astazi, mai multi autori, printre care si Alfie Kohn, sustin ca metoda bazata pe pedepse si recompense nu duce la nimic bun, in nicun caz nu dezvolta dorinta copilului de a face lucruri bune si de a reusi in viata.

In ultimele decenii, in intreaga lume s-a raspandit curentul numit attachment parenting. Cu siguranta iti este cunoscut acest termen.

Am decis sa ne oprim astazi mai mult asupra lui, sa-l analizam si sa vedem in ce masura se potriveste copiilor nostri si stilului nostru de viata.

Teoria si termenul de attachment parenting au fost elaborate de pediatrul american William Sears si presupun o filosofie a parintilor care isi cresc copiii bazandu-se pe principiile teoriei atasamentului. Conform acestei teorii a atasamentului, copilul isi formeaza o puternica legatura emotionala cu parintii sai sau cu persoanele care il cresc in perioada copilariei, iar modul in care percepe aceasta perioada si modul in care se simte copilul are efecte pe durata intregii sale vieti.

TOP carti de parenting pe care trebuie sa le citesti

Șapte greșeli majore de educație care îi împiedică pe copii să reușească în viață

Din perspectiva acestei teorii, parintii atenti la nevoile copilului si care ii ofera mereu sustinere emotionala si intelegere il vor ajuta pe copil sa se simta in siguranta, sa aiba o dezvoltare psiho-emotionala reusita si, in general, sa se simta bine. La polul opus, parintii mai putin sensibili la nevoile copilului si inaccesibili din punct de vedere emotional, cei care neglijeaza nevoile micutului pot genera un sentiment de insecuritate la copil, ce poate degenera in probleme de sanatate a mintii si a sufletului, de genul depresiilor, anxietatii sau tulburarilor alimentare.

Ce presupune, in mod concret, attachment parenting? „Biblia” acestei metode de crestere a copiilor este cartea „The Baby Book” scrisa de William si Martha Sears. Lucrarea recomanda 7 sfaturi practice de parenting:

1. Primele ore dupa nastere sunt considerate foarte importante in asigurarea atasamentului.
2. Parintii sunt incurajati sa invete sa inteleaga plansul copilulului si sa-i raspunda repede si eficient.
3. Alaptarea ofera numeroase avantaje fiziologice si psihologice atat mamei, cat si copilului.
4. Copilul trebuie purtat intr-un sling sau cu ajutorul unei alte modalitati de purtare, important este ca micutul sa fie in contact corporal cu parintele.
5. Este recomandat ca parintii sa doarma in aceeasi incapere cu copilul sau chiar in acelasi pat, mai ales in conditiile in care mama trebuie sa alapteze pe parcursul noptii.
6. Un echilibru intre raspunsul pozitiv si negativ la cererile copilului este necesar pentru a mentine familia armonioasa.
7. In locul „antrenarii” copilului pentru a plange cat mai putin si pentru a dormi cat mai mult, parintii sunt incurajati sa-si asculte instinctul si intuitia.

Potrivit sustinatorilor attachment parenting-ului, aceste sfaturi ii ajuta pe parinti sa raspunda rapid si sa fie sensibili la nevoile copiilor, fapt ce faciliteaza dezvoltarea unui atasament in siguranta.

Somatizarea la copii: Bolile ca raspuns la situatiile de stres

Cum am ajuns sa crestem o generatie de adolescenti anxiosi. Iata motivul si solutiile

Totodata, exista si o asociatie la nivel mondial numita Attachment Parenting International (API) care se adreseaza parintilor care aleg aceasta metoda de crestere a copiilor. API identifica 8 principii de attachment parenting, conform site-ului webmd.com. La randul lor, parintii au o mare libertate de a-si alege modul in care interpreteaza aceste principii si le pun in practica.

Asadar, iata cele 8 principii: