De cateva saptamani am inceput un dialog cu mine insami, un dialog intre mine, cea care sunt acum, si mine, cea care eram acum aproximativ 3 ani, in primul an de viata al lui Emanuel. Simt cat de mult m-am schimbat in ultimii 3 ani si stiu cat de greu mi-a fost la inceput cu copilul.

Nu ma judec pentru lucrurile despre care acum cred ca nu le-am facut bine, caci stiu ca a fost cel mai bine cu putinta pentru mine, la acel moment. Cu toate acestea, simt nevoia sa-mi spun niste lucruri si cea mai potrivita forma in care o pot face este sa-mi scriu o scrisoare care m-ar fi ajutat mult la acel moment, daca ar fi ajuns, printr-o magie, in mainile mele.

Daca primul tau copil nu a implinit inca un an si daca te simti coplesita, sacrificata, foarte responsabila si nu stii ce activitati sa faci cu copilul, s-ar putea ca aceasta scrisoare catre mine sa te ajute chiar pe tine. Te invit sa o citesti.

Atenție, mămici! 20 de obiceiuri proaste care te duc la extenuare

Copilul ca o oglinda. Legatura dintre neincrederea in sine a parintelui si nefericirea copilului

„Draga Ana,

de curand ai devenit mama. Este un sentiment nou pentru tine, care te transforma intr-un mod pe care inca nu ti-l poti imagina. Asta e vestea buna. Vestea proasta este ca aceasta transformare este un proces care dureaza. Si peste 3 ani va fi inca in plina desfasurare.

Insa, cu toate grijile si intrebarile tale fara raspuns, poti avea convingerea ca esti o mama buna care face tot ce depinde de ea si tot ce stie ea mai bine pentru ca puiului ei sa-i fie cat mai bine.

Emanuel este un bebelus de abia cateva luni si te simti foarte responsabila pentru educatia, sanatatea si viitorul lui. Insa, ce iti pot spune eu, cea din viitor, este ca presiunea pe care tu insati o pui pe tine te face sa te indoiesti de multe ori ca esti o mama buna. Traieste fara aceasta presiune si vei fi mai relaxata si mai fericita.

Ai impresia ca nu stii cum sa te comporti cu bebelusul, nu stii ce sa-i spui si ai senzatia ca alte mamici reusesc sa comunice cu bebicii lor mai bine decat reusesti tu cu Emanuel. Crede-ma, este foarte bine ceea ce faci! Ai incredere in instinctul tau: iti intelegi copilul la fel de bine acum, cand inca nu vorbeste, precum il vei intelege si dupa ce va incepe sa se exprime bine si verbal. Si in relatia mama-copil nu e loc de comparatii. Fiecare relatie parinte-copil este unica!

Te simti neputincioasa si crezi ca nu reusesti sa te lasi ghidata de instinctul de mama. Ba da, iti spun cu certitudine ca instinctul de mama te-a ajutat de nenumarate ori.

Esti stresata pentru ca nu stii ce activitati sa faci cu el astfel incat sa-l ajute la dezvoltare. Chiar daca inca nu stii, poti sa stai foarte linistita, caci este timp pentru toate. In loc sa pierzi ore in sir cautand pe internet activitati pentru un bebelus la 2-3-4 luni, tine-ti mai mult in brate copilul, observa-l, vorbeste-i si arata-i lucruri simple.

Si, daca pe o jucarie scrie ca este destinata copiilor incepand cu varsta de 6 luni, asta nu inseamna ca Emanuel va reusi sa se joace corect cu ea de la 6 luni. Poate nici macar la 1 an. Si nu e niciun semn de ingrijorare. Pur si simplu, fiecare copil se dezvolta in ritmul lui. Observa-ti copilul, adapteaza-te ritmului lui de dezvoltare si renunta la asteptarile tale.

Plimbarile de cateva ori pe zi cu caruciorul te obosesc si, uneori, ti se par o corvoada. Dar, stii ceva, chiar ar fi cazul sa te bucuri, pentru ca plimbarile sunt cam singurul exercitiu fizic pe care il mai faci si ele te-au ajutat sa slabesti 13 kg in 6 luni, dupa nastere. Si, tot in timpul acelor plimbari, ai avut timp de gandire, ai intors situatia pe toate partile si ai luat decizii importante pentru viitorul tau, printre care decizia de a nu reveni la un job full-time.

Uneori, simti ca te sacrifici. Observi ca nu mai ai aproape deloc timp pentru tine si te frustreaza ca, spui tu, sotul tau nu se implica la fel de mult in ingrijirea copilului. Ceea ce uiti pe moment este ca ti-ai dorit foarte mult sa fii mama, chiar daca, inainte de a naste, habar nu aveai ce presupune asta. Si, pentru ca ti-ai dorit asta asumat, poti sa-ti asumi si tot ce a urmat dupa nastere, inclusiv faptul ca ai mai putin timp pentru tine in primul an cu copilul. Iar cu barbatii stii si tu foarte bine cum e: cu cat mai mult le reprosezi diverse lucruri, cu atat sunt ei mai putin dispusi sa le faca sau, daca le fac, le fac din obligatie. Asta iti doresti?.. In plus, iti mai amintesti cum era cand te duceai zilnic la serviciu si cum te simteai cand ajungeai acasa dupa 10 ore de munca in stres si concentrare. Cata energie mai aveai ca sa stai in picioare? Cam asa se simte si sotul tau acum.

La final, vreau sa te asigur ca stiu ca ai facut si faci tot ce depinde de tine, cu resursele pe care le ai, pentru a creste frumos acest copil si pentru a avea o familie fericita. Doar ca, acum, cu 3 ani mai tarziu, mi-ar placea sa-ti fac viata mai usoara si mai frumoasa adaugand la resursele tale de atunci si lucrurile pe care le-am dobandit intre timp: bucurie, rabdare, asumare, prezenta totala, implinire personala.”

Scrisori în viitor

Parintii mei – Eu – Copiii mei. Cum iesim din capacana sacrificiului pentru copii

Tot scriu aceasta scrisoare de o saptamana si ceva si cred ca a venit timpul sa o finalizez. Simt ca, daca o las deschisa, nu o voi finaliza niciodata, caci, afland lucruri noi si avand diferite constientizari in fiecare zi, mereu voi avea ceva sa mai spun in plus.

Poate ca ar fi un exercitiu bun pentru mine sa imi scriu cate o scrisoare in fiecare an. Este o oportunitate sa vad cum m-am schimbat, cum am evoluat, in ce domenii am evoluat si in care as vrea sa mai fac schimbari importante. Este un fel de bilant al meu in fata mea. Mie mi-a fost de mare ajutor.

Tu ce ti-ai scrie tie insati cea care erai cand bebelusul tau avea doar cateva luni?