Draga mea,

sper ca te gasesc linistita si impacata. Iar daca nu este asa si simti ca nu mai faci fata situatiei si nu vezi luminita de la capatul tunelului, e cu atat mai bine, caci iti spun de pe acum ca scrisoarea mea te va ajuta sa inaintezi pe drumul spre armonia pe care ti-o doresti cu tine si cu cei din jur.

De mult timp ma gandesc sa-ti scriu, insa de abia acum a venit momentul. Ieri, o mama ca tine si ca mine mi-a scris un email in care mi-a vorbit despre regretul ei ca a gresit in relatia cu fiul ei. Iata un fragment din acest email:

 

„Problema este ca eu am alimentat, de multe ori, acest stres, sau cel putin asa cred. Am cerut prea mult de la el, l-am certat pentru ca e dezordonat si aiurit, ca greseste prea des. Acum, cand imi amintesc, sunt sigura ca am gresit. Sunt la randul meu, de multe ori, un om coplesit, cu foarte putin sprijin concret din partea altei persoane in viata de zi cu zi. Nu sunt divortata, dar sunt foarte mult timp singura. Asta inseamna nemultumire, frustrare… Stiu, e un tablou complicat si foarte dureros…”

 

Poate ca si tu ai tipat de mai multe ori la copilul tau/copiii tai, poate ca i-ai pedepsit pentru un lucru minor sau nu, poate chiar i-ai lovit, la nervi. Si de fiecare data ai regretat, ti-ai parut rau si ti-ai promis ca nu vei mai face asa ceva. Insa nu ai reusit sa iti respecti promisiunea pe care ti-ai facut-o si ai gresit din nou… Si asta te macina. Te simti vinovata, crezand ca ai fi putut proceda diferit. Stii ca tu esti adultul si, totusi, nu te-ai putut controla. Si asta nu o singura data, ci, poate, de nenumarate ori…

Stii ca, in vietile noastre, trecem prin diferite momente, unele mai usoare, altele mai grele, si intampinam diferite provocari care, uneori, simtim ca pur si simplu ne depasesc puterile. Este normal. Face parte din viata. Pentru ca mai stii, in acelasi timp, ca nimeni nu intalneste provocari mai mari decat le poate duce. Si asta incepe sa-ti dea incredere ca si tu vei reusi sa ajungi la liman.

Te simti vinovata si fata de copilul tau/copiii tai, dar si fata de tine. Vezi in jurul tau atatea mame care par sa aiba o viata perfecta, par sa fie mereu calme si sa aplice cele mai eficiente tehnici de parenting. Comparativ cu ele, pari o ratata si parca iti piere si cheful de a face ceva diferit, dar si speranta ca poti schimba ceva.

Simti presiunea care se pune din exterior, putin cate putin, pe umerii tai ca sa fii o mama perfecta. Stii ca nu esti asa, chiar daca iti este greu sa accepti. Si simti ca nu faci fata acestei presiuni.

Dar stii ceva? Nici nu trebuie sa faci fata acestei presiuni. Pentru ca este o directie care nu te va duce nicaieri, poate doar intr-un loc unde vei gasi multa vinovatie, autoblamare, judecata si tristete. Si stii si tu ca din aceste emotii nu poti creste un copil fericit.

Dar nici nu poti sa stergi cu buretele suferinta pe care o simti si sa o inlocuiesti, la comanda, cu bucurie, fericire si entuziasm, nu-i asa? Daca ar fi fost atat de usor, toata lumea ar fi ales sa stearga tristetea si ar fi fost fericita si nu ar mai fi existat niciun om trist si deprimat.

Ce vreau sa-ti spun acum este ca ce s-a intamplat s-a intamplat si trecutul nu il poti schimba. Indiferent ce a fost acolo, nu exista o masina a timpului care sa te duca inapoi in timp ca sa faci lucrurile diferit.

Singurul mod in care poti schimba trecutul este sa schimbi prezentul. Si poti schimba prezentul acceptand trecutul si schimband emotiile pe care le simti in prezent. Ele te vor transforma pe tine si iti vor transforma relatia cu copilul/copiii. Pentru ca relatia cu copilul este o relatie extraordinara si unica – este singura relatie din care niciuna dintre persoane nu poate sa iasa – parintele ramane parinte si copilul, copil pentru tot restul vietii. Asta inseamna ca, indiferent cate rele, cate greseli si cata suferinta a fost in trecut, relatia parinte-copil poate fi reparata ORICAND, in orice moment. Singura conditie este sa existe dorinta sa se intample asta.

Si primul pas este sa accepti ce s-a intamplat in trecut. Pur si simplu sa accepti, fara sa negi, fara sa te prefaci ca nu exista. Si iti poti spune acum: „Da, am tipat la copil/l-am lovit etc., pentru ca atata am putut face in momentul respectiv.”

Chiar si in momentele pentru care acum tu te judeci, personal, sunt 100% convinsa ca ai facut cel mai bun lucru pe care ai crezut ca este potrivit sa il faci, cu resursele pe care le aveai in momentul respectiv. Iti era foarte greu atunci si nici nu aveai cunostintele pe care le-ai dobandit intre timp. Cu fiecare articol pe care il citim, cu fiecare discutie pe care o avem, cu fiecare zi care trece, ne imbogatim experienta si vedem viata tot mai complexa, invatam lectii si devenim mai intelepte.

Asa ca este, cumva, normal ca astazi sa ni se para ca, ieri, nu am procedat bine sau corect, ca puteam aplica o anumita tehnica sau ca nu ne-am gestionat bine emotiile. Doar ca tu, cea de ieri, nu puteai face asta, oricat de mult ti-ai fi dorit, caci nu aveai resursele necesare sa actionezi intr-un mod diferit fata de cel in care ai actionat. Ieri, chiar nu ai fi putut face ceea ce poti face astazi, pentru ca, intre timp, ai dobandit ceva in plus care te-a schimbat in bine.

Si mai vreau sa-ti spun inca ceva despre sentimentul de vinovatie. Sentimentul de vinovatie este unul pervers. Simtind vinovatie, ai ocazia sa te simti, din nou, o persoana buna, desi in trecut ai facut greseli, lucruri cu care nu esti de acord. Insa, suferinta vinovatiei cumva purifica sau contrabalanseaza suferinta pe care o ai fiind in dezacord cu tine din momentul in care ai procedat atunci. Textul pe care mintea ta il spune pe fundal este: „Da, am gresit, dar ma simt vinovata acum, deci sunt, in esenta, o persoana buna”. Din acest motiv, vinovatia nu te ajuta sa nu mai repeti comportamentul pe care singura il condamni la tine, ci te face sa il repeti din nou si din nou.

Pentru a iesi din acest cerc vicios al vinovatiei, e nevoie sa incetezi sa-ti mai propui sa nu gresesti. Pana la urma, nici nu exista greseala (tu faci cel mai bun lucru pe care il poti face, deci nu putem spune ca gresesti). Si iti poti propune doar sa observi cand apare acel comportament care nu iti place si doar sa te bucuri ca ai observat. Stiu, e prea simplu, dar toate persoanele care au aplicat au vazut ca efectele acestui exercitiu simplu sunt miraculoase.

Asadar, ce poti face astazi este sa-ti acorzi intelegere si compasiune tie celei care ai fost ieri, stiind ca totul face parte dintr-un proces de evolutie unde nu ai fi ajuns daca nu ai fi trecut prin ce ai trecut.

Si, apoi, cand incetezi sa te mai judeci si iti acorzi intelegere, acceptare si compasiune, te poti intreba:

  • Ce imi doresc in relatia cu copilul meu de acum incolo?
  • Cum imi doresc sa fie aceasta relatie?
  • Ce pot face eu, in mod concret, pentru ca lucrurile sa evolueze in directia aceasta?

Asadar, cel mai important in acest moment este, lasand trecutul in spate, sa vezi ce poti face astazi si de acum incolo pentru ca relatia cu copilul tau/copiii tai sa fie frumoasa.

 

Deci, ce poti face?

 

Imi poti scrie raspunsul tau sau orice simti ca vrei sa-mi impartasesti pe redactia@centruldeparenting.ro si eu voi reveni cu un raspuns.

 

Zile minunate iti doresc, cu pace in suflet si armonie in familie!

 

Cu drag,

Ana Batca

 

Workshopul „Educatia fara tipete. Cum sa ai rabdare cu copilul orice ar face”

 

Sursa foto: Pexels

 

carti copii

CARTI DE PARENTING

CARTI copii

 

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit