Adolescența copilului este o perioadă dificilă și delicată, când multe dintre lucrurile valabile până în acel moment nu se mai aplică și numeroși părinți nu știu ce au de făcut pentru a păstra relația cu adolescentul astfel încât lucrurile să nu scape de sub control.
Cum știe un părinte că are o relație bună cu copilul adolescent? La această întrebare primită de la niște părinți răspunde psihologul rus Mihail Labkovski, într-o postare pe pagina sa de Facebook:
5 criterii pentru a verifica relația cu adolescentul
„În primul rând.
Copilul are încredere în voi. El se simte liniștit când comunică cu voi, el nu are nevoie să mintă sau să inventeze ceva pentru ca mama să nu bea otravă, iar tatăl să nu se ia cu mâna de inimă. Atunci când se confruntă cu dificultăți, el vine la voi fără să-i fie frică.
În al doilea rând.
Copilul se simte acceptat. Acest lucru înseamnă că, dacă părinții au un temperament coleric, și totul arde în mâinile lor, ei nu-și stresează copilul flegmatic, care este așa prin natura lui și nu trebuie să fie altfel. Copilul poate avea dorințe pe care părinții să nu le înțeleagă (să devină pictor, nu jurist), însă, cu toate acestea, alegerea lui nu este condamnată, ci este susținută în familie.
În al treilea rând.
În principiu, aveți despre ce discuta. Aveți câteva interese comune. Nu înseamnă că îl obligați pe copil să pregătească cina și, în acest timp, discutați despre curățarea cartofilor. Asta înseamnă că, din când în când, mergeți împreună la cinema și puteți discuta despre film, luați cina în oraș și discutați „despre viață”, fără să-i țineți predici moralizatoare, ci simplu, ca de la om la om.
În al patrulea rând.
Ca părinte, înțelegi că a educa și a schimba sunt lucruri total diferite. Îi recunoașteți copilului dreptul de a nu fi ca tine. Să asculte muzica ce îi place, să poarte hainele pe care și le alege singur, să facă activitățile care îl interesează pe el, nu pe voi. Nu vă străduiți să-l „împingeți” către ceva dacă pe el acest lucru nu îl interesează deloc. Și nu îi considerați pe copii „plastilină din care trebuie să creați ceva”, ci individualități autonome și independente.
Și în ultimul rând, al cincilea.
Vă iubiți prostește copilul și îi reamintiți în permanență acest lucru. Îl lăudați, îl îmbrățișați, îl susțineți, vă manifestați cu căldură față de el.”
Specialistul citat îi îndeamnă pe părinții de adolescenți să păstreze aceste informații la îndemână, pentru a-și verifica în permanență relațiile cu copiii lor și pentru a descoperi unde reușesc și unde mai au de lucrat.
„Da, înțeleg că, uneori, copiii sunt deranjanți și te pot scoate din sărite, la fel ca orice persoană vie din jur. Dar acest lucru, în mod sigur, nu este un motiv pentru a folosi orice formă de violență verbală sau fizică”, conchide psihologul rus Mihail Labkovski.
Sursa foto: Facebook
Aboneaza-te GRATUIT
si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!
