Relatia dintre o papusa si papusar se naste atunci cand papusarul creeaza papusa. Creatorul isi creeaza opera si simte ceva fata de ea.

Precizez, inca de la inceput ca acest cuvant, „papusar”, are doua sensuri. Iata-le, conform DEX 2009. Iata, mai jos, definitia:

PĂPUȘÁR, păpușari, s. m. 1. Fabricant de păpuși. 2. Artist care dă spectacole de păpuși, manevrându-le cu mâna sau conducându-le din culise printr-un sistem de sfori; (în trecut) persoană care dădea reprezentații cu păpuși la bâlciuri. ♦ Fig. Actor lipsit de talent; cabotin. – Păpușă + suf. -ar.

Deoarece vreau sa ma refer la relatia parinte-copil, initial, intentionasem sa ma raportez exclusiv la primul dintre cele doua sensuri ale cuvantului, adica la papusar in calitate de fabricant de papusi. Apoi, mi-am dat seama ca tabloul este complet cu ambele sensuri ale cuvantului: si de creator de papusi, si de persoana care controleaza si conduce papusile.

Deci, dupa cum spuneam la inceput, relatia dintre papusar si papusa apare odata cu fabricarea papusii. Ne putem imagina ca, in acel moment, relatia dintre ei arata astfel: papusarul simte grija si tine la creatia sa, iar papusa are nevoie de ajutor pentru a fi ingrijita si a descoperi lumea.

Parinte autoritar vs parinte cu autoritate. Cum iti poti pastra autoritatea fara sa fii autoritar

Bifeaza lista. 10 intrebari pe care sa ti le pui inainte sa certi copilul

Pe masura ce papusa descopera aceasta lume si pana ajunge sa se adapteze la ea, are diferite reactii care mai de care mai neplacute: se enerveaza, sa infurie, tipa, plange, loveste cu picioarele sau cu mainile, se da cu fundul de pamant etc. Atunci, papusarul, cel care a creat-o, o ajuta cat poate: este alaturi de ea, ii face o haina mai calduroasa, ii pune in fata o scara pe care sa poata urca etc.

Cand sunt mai multe papusi, se formeaza relatii si intre ele. Acestea pot sa se distreze, sa se bucure impreuna, dar pot sa se si certe. Papusarul nu intervine sa faca dreptate, dar nici nu se cearta cot la cot cu papusile sale. E acolo supraveghind din umbra si intervenind, doar daca este necesar, pentru bunul mers al lucrurilor.

Acest papusar care isi iubeste creatiile si stie cum sa aiba grija de ele este si cel care ar putea sustine cu ele si cel mai frumos spectacol de papusi vazut vreodata. Pentru ca scopul sau nu ar fi sa le domine, sa le controleze si sa le manipuleze pentru ca ele sa faca ce li se cere. Nu. Scopul lui ar ar fi sa le ghideze pentru ca papusile sa aiba contextul necesar care le-ar permite sa scoata ce-i mai bun din ele si sa arate lumii.

“Un parinte adevarat trebuie sa fie autoritar, sa stabileasca limite”. Iata, insa, ADEVARATA reactie a copilului in fata controlului parintelui

Si maiestria papusarului consta tocmai in abilitatea de a ghida papusile, fara sa le sperie, fara sa le conditioneze si fara sa puna presiune, sa fie cea mai buna varianta a lor acum si pe parcursul intregii lor vieti. Stiind ca, uneori, cea mai buna varianta a lor nu este asa cum si-o imagineaza el si fiind deschis sa accepte acest lucru. Pentru aceasta, el trebuie sa fie, inainte de toate, un mentor care priveste lucrurile detasat, avand o viziune pe termen lung.

Totusi, sunt si unii parinti care isi doresc sa fie doar papusarul care vrea ca piesa sa se desfasoare intr-un anumit fel si manipuleaza papusile, le conditioneaza si le pedepseste pana cand acestea joaca asa cum isi doreste el. Atunci, papusile fie se revolta si refuza sa coopereze, fie aduna frustrari care se manifesta in diverse si nebanuite moduri.

Alti parinti prefera mai degraba rolul unei alte papusi decat pe cel al papusarului. Si renunta la pozitia de mentor si de ghid, pentru a tipa, pentru a se certa cu copilul, perpetuand acest joc al puterilor.

Atunci cand ajungi sa te certi cu copilul si ridici vocea la el, nu faci decat sa intri in jocul papusilor. Si nu mai esti papusarul responsabil si empatic care detine controlul si poate gestiona eficient relatia, ci devii o papusa la fel ca si el. Si, fie reusesti sa il reduci la tacere, fie aveti nevoie de un alt papusar care sa va ajute sa iesiti din conflict, care poate fi celalalt parinte, bunicii, educatoarea, invatatoarea, psihologul, coach-ul etc.

Patru situatii ridicole ce ascund regula de aur a parentingului. Te vei gandi de doua ori atunci cand vei dori sa aplici aceste tehnici

Inainte sa-ti educi copiii, educa-te pe tine

In fiecare moment mai delicat din relatia cu copilul, faci o alegere la nivel de identitate. Si te pozitionezi fie in rolul papusii, de nici nu mai stii „care pe care”, fie in rolul papusarului care, cu calm, empatie si intelepciune, stie ca va gasi intotdeauna o solutie buna la problema.

Acum, intelegi de ce, daca relatia ta cu copilul este presarata cu certuri, minciuni si discutii in contradictoriu, simti ca cel mic te domina, sau „ti se urca in cap”. Simti ca iti pierzi autoritatea. Si asta se si intampla, din moment ce alegi sa renunti la ea tipand, intrand in lupta si luptand cu armele copilului.

In schimb, niciun parinte care alege sa-si ghideze copilul cu calm, rabdare si iubire nesfarsita, constient de valoarea intrinseca nebanuita a omuletului pe care il creste, nu va simti vreodata ca isi pierde autoritatea si respectul. Pentru ca autoritatea lui consta in abilitatea de a fi alaturi de copil si de a-l ghida sa-si rezolve singur problemele sau de a le rezolva impreuna.

Tu ce alegi sa fii astazi in raport cu copilul tau?

Sursa foto: Pixabay

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit