In ziua de azi, sunt atat de multe informatii cu privire la educarea copiilor si la modul in care sa ne comportam cu ei. Uneori, ne lasam influentati si nu prea mai stim in ce directie sa mergem, avem la dispozitie norme de educatie care sunt considerate adevaruri absolute si, atunci cand, de exemplu, ca parinti am facut o greseala in fata copiilor, nu stim cum ar trebui sa reactionam: sa le cerem scuze si sa dam dovada de slabiciune sau sa nu le aratam faptul ca ne-am inselat?

Exista pareri impartite referitor la aceasta situatie: unii specialisti considera ca parintele nu ar trebui sa isi ceara scuze copilului, pentru ca, daca face acest lucru, ii va arata ca si el se poate insela, isi va pierde din credibilitate si nu va mai putea sa isi corecteze copilul. La fel este si cu plansul in fata lor, se spune sa nu le aratam aceasta parte a noastra, ei sa nu ne vada ca sunt momente cand suferim, pentru a nu le arata partea mai putin sigura si neincrezatoare.

“Un parinte adevarat trebuie sa fie autoritar, sa stabileasca limite”. Iata, insa, ADEVARATA reactie a copilului in fata controlului parintelui

Atunci, exista posibilitatea ca noi sa le cerem copiilor nostri sa urmeze un model care nu este 100% adevarat, sincer si natural. Ne dorim ca ei sa devina mai buni ca noi si atunci incercam sa le aratam doar acea parte a personalitatii noastre pe care noi  dorim sa o perceapa, fara, insa, a ne gandi ca ei au nevoie sa vada si faptul ca fiecare om, inclusiv parintele, este predispus la greseala si aceasta face parte din conditia noastra umana – este in regula sa avem momente de slabiciune, este normal sa plangem, sa suferim, inainte de a obtine ceva in viata este nevoie sa muncim, este posibil sa intampinam obstacole, sa gresim etc.

Alti specialisti recomanda ca parintele sa fie capabil sa rada in fata copiilor, dar, in acelasi timp, sa poata sa si planga, pentru ca, astfel, le aratam ca este normal sa simti atat bucurie, cat si tristete. Este important ca si copiii, atunci cand intampina o problema, sa stie ca au cui sa se destainuie, ca nu este rusinos sa plangi sau sa iti manifesti emotiile si sentimentele. Daca ei vad ca parintii lor sunt mereu puternici, ca nu sufera, ca nu au momente de slabiciune, vor ajunge sa creada despre ei ca sunt slabi, ca este ceva in neregula cu ei si vor ajunge sa isi reprime aceste sentimente pe viitor. In timp vor acumula frustrari, se vor simti incarcati, nelinistiti, deoarece emotiile nu vor disparea pur si simplu si nu isi vor gasi rezolvare, decat daca sunt exprimate, intelese si acceptate.

Prin urmare, este indicat sa ne cerem scuze in fata copiilor atunci cand simtim ca am gresit, sa le aratam ca sunt momente cand si noi ne putem insela, dar ca suntem dispusi sa corectam greseala. Astfel, ii invatam pe copii ca vor gresi in viata, dar, important este sa recunoasca, sa ceara scuze si sa incerce sa gaseasca o modalitate de a indrepta greseala.

„11 lucruri pe care as vrea ca toti parintii sa le stie”. Sfaturi de viata de la un pediatru celebru

9 pasi pentru a reduce anxietatea la copii

Important este sa utilizam propriul exemplu: sa ne comportam adecvat si sincer cu copiii, sa ii lasam sa vada faptul ca in viata sunt momente mai dificile, cand simti nevoia sa plangi putin, cand vrei sa te exprimi, sa comunici familiei ceea ce traiesti, sa fii deschis si sa iti recunosti erorile, sa fii capabil sa iti asumi actiunile si faptele proprii, sa fii capabil sa indrepti si sa cauti solutii etc.

Sa fim aproape de ei, sa ne exteriorizam emotiile si sentimentele, sa le aratam faptul ca viata aduce si bune si rele, iar noi trebuie sa fim capabili sa stim cum sa reactionam si sa ne adaptam astfel incat, chiar daca uneori este mai greu, sa atingem tot ceea ce ne-am propus.