Ce fac numerosi parinti atunci cand copilul manifesta emotii negative? Fie ca este vorba de frica, de o sperietura, de frustrare sau de suparare, de regula nu stam prea mult pe ganduri si venim cu solutia pe care o credem noi potrivita. In cea mai mare parte a cazurilor, ii spunem direct copilului ce sa faca, fie chiar il putem acuza ca nu a facut ce trebuie sau ca este nerecunoscator.

Mamicile obisnuiesc sa reactioneze in raport cu copilul asa cum reactioneaza sotii lor cu ele, adica sa-i dea o solutie in loc sa-i ofere sprijin emotional, nereusind, astfel, sa-l ajute foarte mult pe cel mic.

Toate cele mentionate pana acum definesc primul mod de a reactiona, cel mai simplu de aplicat si cel mai raspandit in randul parintilor.

Insa, exista si o a doua modalitate de a reactiona, spune psihologul rus Ruslan Narushevich. In ce consta acest al doilea tip de reactie? Acesta se bazeaza pe intelegerea sincera a copilului si a sentimentelor sale. Pentru a reusi acest lucru, in momentul de criza, parintele se abtine de la o reactie imediata, instinctuala, pastreaza 5 secunde de tacere, timp suficient pentru a face trecerea de la un mod de a reactiona, cel obisnuit, la cel de-al doilea, cu mult mai constructiv.

Somatizarea la copii: Bolile ca raspuns la situatiile de stres

10 alternative eficiente la pedepse

Care sunt avantajele celui de-al doilea mod de a reactiona la emotiile negative ale copilului? Parintele va reusi sa-l sustraga, sa-l linisteasca sau poate chiar sa-l inveseleasca pe copil, reducand intensitatea sentimentelor negative.

Pe masura ce cititi acest articol, va puteti pune intrebarea cum puteti aplica in mod concret aceasta teorie? Iata cateva exemple oferite de psihologul citat:

  1. De exemplu, daca cel mic este foarte suparat, daca plange tare, este o manifestare egoista din partea parintelui cand spune: „Nu plange!” sau „Nu plange, nu s-a intamplat nimic groaznic!”. In schimb, cele 5 secunde de tacere il vor ajuta sa „schimbe programul” si, in loc de sfaturi, reprosuri sau morala, sa-i arate sustinerea spunand: „Inteleg. Esti dezamagit/suparat”.
  2. In locul propozitiei „Nu-ti fa griji”, atunci cand il vedem pe copil ca este agitat si ingrijorat, faceti acea pauza de 5 secunde, si spuneti: „Mda, nu e usor. Stiu cat esti de ingrijorat”.
  3. Frazele prin care parintele incearca sa-l calmeze pe copil, de timpul „Nu face nimic! Maine totul va reveni la normal” sau „Iti va trece pana te insori”, nu il ajuta cu nimic. Mai potrivite sunt cele 5 secunde de tacere, timp in care sa intelegem ca cel mic nu are nevoie, in acel moment, de un fals entuziasm si nici nu are nevoie de explicatiile noastre legate de ce trebuie sa simta. Astfel, cel mai potrivit mot de a reactiona ar fi sa-i spunem: „Intr-adevar, te inteleg ca iti este greu. Si eu as fi foarte trist(a) daca mi s-ar intampla asta”.
  4. In locul expresiei „N-are nimic!”, faceti acea pauza de 5 secunde in care nu spuneti nimic, apoi puteti continua: „Stiu ca te doare. Vino la mine sa am grija de tine” sau pur si simplu „Vino la mine”, aceasta din urma expresie implicand automat un element de sustinere.
  5. „Asta-i viata, ce sa-i faci?” este o alta fraza pe care poate ca unii dintre noi o spun copiilor cu intentia buna de a-i face mai puternici si de a-i face sa inteleaga filosofia vietii. In locul acesteia, asteapta sa treaca 5 secunde de tacere si prefera sa spui: „Ai dreptate sa fii suparat. Si eu as fi suparat(a) daca as fi in locul tau”.
  6. In locul propozitiei „Ar fi putut fi mai rau”, 5 secunde de tacere si: „Vad ca iti este frica. Vad ca te-ai speriat rau. Ti-e frica. Si eu m-as teme in locul tau”.
  7. „Nu face nimic. O sa reusesti data viitoare” este un alt mod de a reactiona al parintilor care nu-i ajuta deloc pe copii. Dupa 5 secunde de tacere, am putea spune: „Daca mi s-ar fi intamplat si mie asa ceva, as fi si eu foarte dezamagit”.

Daca reusiti sa pastrati cele 5 secunde de tacere si sa reactionati in modul recomandat de psihologul Ruslan Narushevich, este posibil ca cel mic sa nu raspunda din prima la empatia pe care o manifestati si sa continue sa vorbeasca despre sentimentele sale negative. Retineti: acest lucru este absolut normal: el trece printr-un intreg proces acum. Cu sustinerea pe care i-ati aratat-o ati deschis „robinetul” pentru exprimarea emotiilor negative pe care le simte. In acest fel, suvoiul de emotii negative are pe unde sa iasa la suprafata. Altfel spus, ati procedat corect. Nu va puneti intrebari logice, ci continuati sa-i aratati sustinere.

14 sfaturi cum sa cresti un copil fericit

Educatia copilului mic fara cuvantul “NU!”. Modul istet de a-l opri din joc fara sa planga

Copiii isi manifesta emotiile spontan si mai intens decat adultii, in special pana la varsta de 9 ani. Din acest motiv, copiii nu reusesc sa-si gestioneze emotiile negative cu ajutorul mintii. Ei au nevoie de ajutorul mintii unui adult iubitor.

Interesant este ca, deseori, parintii nu reusesc sa-si dea seama cat de puternica poate fi supararea copilului si nu-i acorda importanta cuvenita. De aceea, cea mai buna modalitate de sustinere in acest caz este pur si simplu sa crezi ca ceea ce spune este adevarat, sa crezi ca cel mic are toate motivele sa afirme ce afirma, chiar daca noua, adultilor, poate sa ni se para un fleac, o prostie, un lucru ilogic. Trebuie sa tinem minte atunci ca emotiile copiilor nu sunt emotii copilaresti, sunt doar emotii.

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit