Am o poveste pe care vreau sa o impart cu voi. Recent, un tata a facut ordine in podul casei si a gasit o cutie veche. A deschis-o cu grija si, inauntru, albume vechi de familie. Intr-o clipa, fotografiile au sters praful de pe amintirile batranului. Si-a revazut sotia tanara, pe care a pierdut-o acum 14 de ani, si pe fiul sau cand era bebelus.

La un moment dat, tatal a uitat ca urcase in pod sa faca putina ordine printre cutiile vechi. Si a continuat sa rasfoiasca pagina dupa pagina, toate albumele de familie. La fundul cutiei a gasit un carnetel albastru, pe care nu il mai vazuse pana atunci.

Era jurnalul fiului sau, poate chiar primele dintre ele, dupa cum si-a dat seama din scrisul stangaci al copilului. El nici nu stia ca fiul sau a tinut un jurnal.

A citit toate intamplarile pe care fiul sau le scrisese acolo, in urma cu mai bine de 30 de ani si s-a amuzat. Zambea si citea. A ajuns sa se vada si prin ochii copilului sau, cu bune cu rele. In foarte multe insemnari copilul scria despre deplasarile tatalui.

La un moment dat, batranul si-a adus aminte ca, in biblioteca din sufragerie, mai avea, inca, propriile sale jurnale. Doar ca el nu scrisese despre intamplari sau ganduri. Era un jurnal in care obisnuia sa isi noteze deplasarile si intalnirile de serviciu. Mai bine spus, o agenda de lucru.

Rasfoind vechea lui agenda, a gasit si o notita personala, din vara anului in care fiul sau implinise 8 ani: “Azi am fost cu David la pescuit. Nu am prins nimic”.

Apoi, a fost curios sa vada ce scrisese fiul sau in jurnal, pentru acea zi:

“Azi am fost cu tata la pescuit. A fost cea mai frumoasa zi din viata mea!”

Barbatul s-a emotionat profund citind acea insemnare scurta din jurnalul fiului sau. Oare cate alte zile sau momente a pierdut pentru ca nu a dat atentia necesara, ori pentru ca nu s-a gandit sa priveasca lucrurile prin ochii copilului sau?

El nu s-a gandit, pana acum, ca pana si cele mai mici lucruri pe care le-a facut impreuna cu copilul sau, pentru cel mic au contat. Tocmai de aceea a gasit, in paginile acelui jurnal, intamplari si momente pe care nici nu le-a observat, ori le-a uitat pana la finalul zilei.

Vezi tu, pentru cei din jur poti fi doar o persoana: un prieten, un coleg de munca, un vecin, un trecator, un strain. Insa, pentru un om, tu esti intreaga lui lume.

Pentru copil, dragostea se scrie T-I-M-P. El are nevoie doar de atentia ta, de timpul tau. Simpla ta prezenta in camera nu este suficienta atunci cand tu te uiti la televizor, lucrezi la laptop sau stai pe telefon.

Adevarata comunicare se creeaza avand timpul de calitate de partea voastra. Care nu trebuie sa fie mult. Este suficienta si jumatate de ora de izolare fata de tot ceea ce cotidianul obositor ti-a pregatit (e-mail-uri, telefoane, gatit, spalat).

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit