Ai crescut cu parinti severi? 15 lucruri pe care sigur le simti si le regreti

Asa cum a fost copilaria ta, cu bune cu rele, te-a modelat in adultul si parintele care esti astazi. Stiu ca ai multe lucruri despre care spui ca nu le vei repeta in educatia copilului.

elefant.ro

Alte lucruri observate la parintii tai stii ca au fost bune si le incluzi cu incredere in modul in care iti cresti acum propriul copil.

Daca ai avut parinti severi, stricti, mai mult ca sigur erai nemultumita de ei in copilarie si, mai tarziu, in adolescenta. Nu te simteai rasfatata, asa cum erau colegele tale de liceu, trebuia sa te descurci singura si, evident, sa nu uitam de exigenta din casa.

Nu ti-a placut atunci educatia pe care ti-o ofereau parintii, nici modul de crestere pe care l-au ales.

Trecutul nu il poti schimba. Iar daca ai avut parinti severi, atunci sigur te regasesti in aceste 15 trasaturi:

Ai invatat sa castigi totul inca de mic. Fie ca a fost prin responsabilitatile in casa (activitati pe care trebuia sa le faci in casa / pe langa casa), ori chiar cu un job mic inainte de majorat, ai invatat valoare lucrurilor si, mai ales, ca trebuie sa muncesti. In timp, ai observat ca aceasta activitate pe care a trebuit sa o faci de la o varsta mica ti-a dezvoltat o etica a muncii.

Ai mai invatat sa dai totul atunci cand faci ceva. Iti amintesti de inspectia caietelor de teme? Ori cum mama iti analiza cat de bine spalate erau vasele? Ori cum erai pusa sa reiei o activitate pentru ca nu trecuse testului unui dintre parinti? Iata, 20 de ani mai tarziu, cand esti felicitata pentru atentia la detalii, pentru cum ai grija ca lucrurile sa iasa bine, cumva, stii ca se trage din copilaria ta.

answear.ro

Erai prima din grupul de prieteni care trebuia sa plece acasa. Fie ca era in vacanta, ori in weekend (foarte rar in timpul saptamanii), aveai ora de venit acasa si, de cele mai multe ori, era mult prea devreme.

Cand prietenele organizau petreceri in pijamale stiai ca te asteapta multa munca de convingere. Colegele si prietenele tale dormeau frecvent unele la altele, organizand de 2-3 ori pe luna petreceri in pijamale. Tu insa, abia daca iti puteai convinge parintii sa te lase de 2 ori pe an. Iar atunci cand se intampla, prietena trebuia sa locuiasca la cel mult cateva blocuri distanta, parintii trebuiau sa aiba numarul de telefon, casa controlata, iar a doua zi dimineata, la prima ora, trebuia sa fii acasa.

Mai stiai ca in acea saptamana trebuia sa inveti foarte bine, sa nu iti note mici, sa iti indeplinesti toate responsabilitatile in casa, nu cumva sa se razgandeasca. Iar cel mai greu era momentul in care trebuia sa le ceri voie. Cred ca mai multe emotii aveai atunci decat acum cand trebuie sa sustii o prezentare foarte importanta in fata sefului si a intregii echipe.

Iti repetai diferite argumente. Pentru ca trebuia sa le ceri voie pentru tot, stiai ca trebuie sa te pregatesti mult cu diferite argumente, pentru diferite scenarii. Asa ca repetai in fata oglinzii argumente, “mutrisoare” si, cel mai important, te pregateai emotional si pentru un refuz.

Ii puteai intreba doar o singura data. Mai tii minte cand prietena ta te invita la ea peste noapte, iar parintii tai spuneau NU? Stiai ca nu are rost sa mai insisti. Cumva, prietena iti spunea mereu sa ii mai intrebi o data. La tine in casa, insa, cand ei spuneau NU – de cele mai multe ori fara justificare – stiai ca mai rau faci daca insisti.

In cele din urma ieseai, dar conditiile erau dure. Iar cand reuseai sa ii prinzi intr-un moment bun si te lasau in oras, stiti ca nu poti sa insisti pentru doua zile, vineri si sambata seara. Te multumeai doar cu acea seara, trebuia sa fii extrem de recunoscatoare si in niciun caz sa ii intrebi daca mai poti si in seara urmatoare.

Cunosti panica planurilor schimbate. Cumva, reuseai sa iti convingi parintii sa te lasa intr-un loc anume. Insa, doar tu simteai ca iti tremura picioarele atunci cand prietenii se razgandeau de cateva ori in privinta locatiei, iar tu trebuia sa iti anunti parintii. O schimbare reprezenta ceva suspicios, nesigur si, foarte probabil, motiv suficient ca ei sa se razgandeasca.

Obisnuiai sa minti. Din cauza celor de mai sus, in scurt timp ai invatat avantajul micilor minciuni nevinovate. A fost suficient sa vezi cat de usor obtineai permisiunea lor, cat de putin stres resimteai tu. Asa ca ai inceput sa minti usor, dar zilnic. Cumva, obiceiul ti-a mai ramas si astazi.

Cina in familie era o continua analiza a notelor tale. Daca mananci pe fuga si nu ai o explicatie, sa stii ca ti se trage din copilarie cand, la mesele in familie erai pusa sub lupa. Note, performanta la scoala, teze si examene viitoare, sedinte cu parintii, comportamentul tau, pentru toate erau intrebari incomode, explicatii lungi si repetitive, comentarii care nu erau in avantajul tau.

Tocmai de aceea ai invatat sa mananci repede, pentru a limita cat se poate de mult timpul petrecut la masa, unde te simtei o tinta sigura. In 10 minute reuseau sa atinga subiecte sensibile, de la notele la matematica, la pregatirea pentru examen. Insa, niciodata nu te intrebau despre tine, despre planurile tale, despre viata, ori prietenii tai. Din punctul lor de vedere, in afara de scoala nu aveai si alte interese.

O a doua gaura intr-o ureche a fost singura si cea mai mare razvratire a ta. Momentul unic in care ai simtit ca ii sfidezi, ca poti face ceva rebel cu corpul tau. Cu toate acestea, nu suficient de puternic pentru a te pedepsi. Nici nu te puteai gandi sa te vopsesti, sa iti faci unghiile in culori puternice, ce sa mai spun despre tatuaje mici? Simteai ca ametesti numai cand te gandeai la reactia lor. Pe cand, o gaura mica intr-o ureche a fost o experienta careia i-ati putut supravietui si tu, dar si ei.

5 greseli care conduc la neintelegeri intre parinti si adolescenti

De ce o iau adolescentii razna? Doar parintii care stiu aceste lucruri au o relatie de invidiat cu copilul adolescent

Recomandat adolescentilor: Cum si de ce sa iti setezi obiective pentru BAC?

Intotdeauna schimbai programul cand ai tai intrau in camera. Te uitai la MTV? Pierdere de vreme! Te uitai la un film, iar personajele se sarutau chiar atunci? Indecent si nepotrivit pentru varsta ta. Te uitai la o emisiune usoara? Cum sa inveti ceva de acolo?

Asa ca, pentru a evita orice comentariu, fie inchideai televizorul rapid cand auzeai cheia in usa, fie stateai cu degetul pe un buton al telecomenzii si schimbai rapid cand auzeai ca se apropie de sufragerie. Si astazi mai tresari si ai tendinta de a inchide televizorul cand esti acasa si te sperie sunetul brusc al cheii introduse in usa.

Te cenzurai la maxim. Ti-a fost suficient sa le povestesti o singura intamplare cu prietena ta, iar de atunci nu ti-a mai trebuit sa le spui mare lucru. Te rezumai doar la lucruri superficiale si neaparat pozitive despre prietenii tai, ori despre experientele tale. Altfel, stiai ca iti vor interzice sa mai iesi in oras, ori sa fii in compania acelei prietene.

Nu aveai voie sa pierzi niciun apel de la ei. Iar cand ai ajuns la liceu si, in cele din urma, ti-au luat telefon (cea mai mare caramida, evident), te sunau periodic si nu aveai voie sa ratezi niciun apel. Altfel, toate gandurile legate de baieti, consum de alcool sau fumat erau primele in mintea lor.

Simteai o distanta permanenta intre voi si inca o resimti. De la preocuparile tale, la muzica pe care o ascultai, la hainele in care ai fi dorit sa le porti, la prieteni, experiente, atitudine, scoala, planuri, prieteni, iubiti. Nu ati cazut de acord fata de niciunele. Decat daca erau exact pe gustul lor. Insa, atunci cand tu, inevitabil, decideai diferit, erati mereu in tabere opuse. Ai simtit asta mereu si te-a marcat singuratatea, faptul ca nu ii simteai alaturi de tine.

Iar distanta aceea a continuat sa se accentueze. Iata de ce, 20 de ani mai tarziu, simti in continuare ca ei nu te cunosc asa cum ti-ai fi dorit. Si continui sa te feresti sa le povestesti lucruri din viata ta, de teama ca te vor critica, nu te vor intelege si mai rau ti-ar face cu comentariile lor.

Estetic, nu ai fost niciodata ca fata din imaginea de mai sus. In interior, insa, regasesti fata rebela.

Cand te gandesti la copilaria ta, mai ales la perioada adolescentei, sigur nu ai amintiri dintre cele mai placute. Iti adunci aminte despre reguli si certuri, constrangeri si limitari.

Cumva, insa, toate aceste experiente ti-au conturat personalitatea. Cumva, in adancul sufletului, esti recunoscatoare pentru ceea ce esti astazi: fara vicii mari, in siguranta, realizata, puternica, independenta.

Dar nu te poti abtine sa nu te gandesti, uneori, daca nu ai fi ajuns adultul de astazi daca ai fost crescuta mai bland.

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit

Taguri

Ana Zidarescu

Buna! Sunt Ana Zidarescu, jumatatea Centrului de Parenting :) Mamica din 2012, aduc in fiecare dintre articolele mele toata experienta de peste 10 ani ca jurnalist in presa nationala si informatia noua pe care eu insami am cautat-o despre cresterea frumoasa si plina de iubire a fiului meu. Scriu pentru mine, in primul rand, sa invat sa fiu o mama mai buna. Ma bucur de viata, sunt recunoascatoare pentru tot ceea ce am si imi doresc ca fiul meu sa ajunga sa fie mandru de mine: ca mama, ca om. Iata articolul meu de astazi:

Articole similare

Utilizăm fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care CentruldeParenting.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele Dumneavoastra pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close