Cum ar fi o societate in care sa nu mai existe distinctia dintre masculin si feminin, pronumele personal la persoana a III-a EL / EA sa dispara din vocabular si sa fie inventat un cuvant nou, un pronume personal neutru din punct de vedere al genului in locul lui EL / EA?

Stau la o masa, la umbra si incerc sa cuprind cu ochii marea masa de oameni care traverseaza la semaforul aflat peste strada de mine. Printre ei, si persoana care abia ce s-a ridicat de pe scaunul din fata mea.

Am in fata o ceasca de cafea goala. Spuma de la cappuccino s-a uscat de mult, dar nu simt ca este momentul sa ma ridic si sa plec.

M-am intalnit cu o amica, pe care o vad rar, dar cu care imi face mare placere sa vorbesc. Nu venim cu o agenda stabilita, insa, nu stiu cum se face, dar mereu ne despartim cu cate o tema importanta la care ma gandesc zile intregi. De data asta ea a venit cu subiectul si era atat de nerabdatoare sa-mi spuna, incat, pana sa se aseze la masa, m-a intrebat:

Tu ti-ai boteza baiatul “Bianca” sau fetita “Vladut”? Adica un nume sa fie doar un nume, fara sa ne mai indice sexul masculin sau feminin.

Ce raspuns sa-i dau?

Am ridicat din sprancene si am lasat-o sa continue.

In ultima saptamana din august, a stat la ea, cateva zile, o fosta colega de facultate, stabilita in Suedia. A venit impreuna cu sotul suedez si cu baietelul lor de 6 ani, sa faca impreuna un circuit prin tara. Cele doua foste colege, odata foarte bune prietene au petrecut trei zile purtand doar discutii in contradictoriu si fiecare incercand sa o convinga pe cealalta ca punctul ei de vedere este mai bun.

S-au despartit fiecare crezand ca ea are dreptate si a fost exclus un acord, oricat de mic.

Iata de la ce a pornit totul:

Nu stiu daca esti familiara cu subiectul neutralitatii de gen. Este un fenomen care ia amploare in Suedia si conform caruia nu se mai face distinctia intre masculin si feminin (fetita / baiat). Astfel, totul trebuie sa fie neutru: de la aspect, la haine, la jucarii, mai ales la modul in care te adresezi copilului!

Tocmai de aceea, baietelului colegei respective trebuia sa i te adresezi cu un pronume neutru, sa eviti obisnuitele : a / ale LUI. Hainele erau preponderent rosii, galbene si verzi. Dintre jucarii adusese cu el doua papusi asemanatoare unor Barbie, carti de colorat si de citit.

Pana aici nu pare sa fie nicio problema. Insa, ce a observat prietena mea a fost ca alegerile erau deliberat indreptate spre neutralitate, iar neutralitatea nu parea naturala. Mai ales la copil. Iata ce mi-a povestit: la magazin, mama i-a oferit spre alegere trei tricouri, unul galben, altul verde cu stelute negre si al treilea alb cu un model rosu-portocaliu. In momentul in care copilul s-a intreptat spre un tricou cu personajul BB-8 – robotelul simpatic si rotund din Star Wars, mama i l-a refuzat categoric si a facut tot posibilul sa-l readuca spre optiunile alese de ea.

La un magazin de jucarii, baietelul si-a ales o masinuta mica de politie, dintre cele pe care le tragi in spate, iar apoi le dai drumul si ele merg singura. Din nou, mama a facut cum a facut si au iesit de acolo cu alte jucarii. Intr-adevar, o jucarie educativa, nu ca o masinuta cu care sa piarda vremea. In magazinul cu jucarii, mama copilului i-a povestit cum, in Suedia, unele gradinite au scos masinutele complet, deoarece baieteii aveau predispozitia sa se joace cu ele, ceea ce ingreuna foarte tare efortul educatoarelor pentru a-i creste pe copii cat mai neutru posibil. Mai mult, unii parinti ar merge pana la a-si boteza copiii fara sa mai tina cont de genul lor si sa le dea nume care, traditional, sunt doar de baieti sau doar de fete.

 

Ceea ce suedezii incearca sa atinga este o societate cu o egalitate absoluta intre barbati si femei. Si, ca sa iti faci o idee cu privire la cat de seriosi sunt suedezii fata de aceasta problema, acum cativa ani, au introdus un cuvant special in versiunea online a Enciclopediei Nationale: “hen” (pronuntat ca “gaina” in engleza). Conform definitiei, “hen” este: “un pronume personal neutru din punct de vedere al genului propus in locul lui “el” [han in suedeza] si “ea” [hon].”

Am incercat sa fac o simulare in limba romana si nu am reusit sa imi imaginez cum ar fi cu neutralitatea de gen la noi.

In Suedia, in ultimii ani, au inceput sa apara carti de copii in care nu mai exista personaje feminine sau masculine, ci se vorbeste despre HEN. De ziua lui hen (in loc de ziua LUI sau ziua EI).

De asemenea, din povestile de copii care sustin neutralitatea de gen, nici cuvintele MAMA si TATA nu se mai pastreaza si sunt inlocuite cu doua cuvinte noi.

Din scurtul exercitiu de imaginatie pe care l-am facut, am observat foarte multa cenzura si autodisciplina in exprimare. Pentru ca este nevoie de foarte mare atentie la cum formulezi fraza, astfel incat sa eviti pronumele masculin sau feminin.

Apoi, totul este deliberat: alegerea / refuzarea hainelor, alegerea / refuzarea jucariilor, incurajarea unui aspect cat mai neutru.

La noul fenomen sustinut de activistii feministi au aderat chiar si companii. Un producator de haine a scos eticheta care indica daca acel produs vestimentar este pentru BAIETI sau pentru FETE.

Scopul ar fi ca cei mici sa aiba sansa de a experimenta din toate. Ceea ce imi aduce aminte de o discutie pe care am purtat-o cu directoarea gradinitei la care merge Luca, in momentul in care m-am dus sa-l inscriu.

Sa nu va mire daca o sa-i mai vedeti pe baietei impingand carutul, ori pe fetite care se joaca cu masini. Este normal ca, in momentul in care vad alte jucarii decat cele pe care le au acasa sa le testeze. Este o curiozitate si este sanatoasa.

Insa, de le curiozitate normala, la fortarea spre neutralitate, mi se pare un pas destul de mare.

Ca o coincidenta, imi scria pe chat-ul de Faceboo, chiar aseara, o buna prietena, mama unei fetita de doi ani si jumatate, despre cat de pasionata este cea mica de tot ceea ce este roz – spre disperarea mamei. Niciunul dintre parinti nu o incurajeaza spre roz, insa micuta A isi alege din magazin doar hainute, bratarici, accesorii si jucarii roz. Si, tot ea imi spunea cum cea mica se pisiceste pe langa taticul ei, atunci cand isi doreste ceva iar mama, putin mai severa, ii spuna ca nu are voie.

Mai in gluma, mai in serios, ii spuneam prietenei mele sa se relaxeze. Pana la urma, se pare ca este in ADN-ul nostru toata treaba asta cu feminitatea.

Curiozitatea este naturala, iar copiilor nu le trebuie interzise obiecte sau culori doar pentru ca apartin celuilalt gen. Ei vad doar o culoare, insa, noi, adultii, vedem in acea culoare mai mult.

Toate gradinitele din Suedia care au imbratisat acest fenomen spun ca ei cresc noua generatie de tineri de succes si ca aceasta este adevarata cale. Cei care isi cresc copiii astfel spun ca au eliminat fraze precum baietii nu plang! sau fetitele nu se poarta asa! Dar despre eliminarea acestor etichete am mai vorbit si noi, la Centrul de Parenting, unde promovam gestiunea cat mai fina a emotiilor copilului si unde incurajam ca emotiile sa nu fie reprimate doar pentru ca este un baietel cel care le resimte.

Pana la urma, o atitudine echilibrate (ca in dieta :) ) este cea mai buna cale, nu?

Insa, este in ordine, oare, sa luam noi decizia de a uniformiza totul in ochii copiilor nostri? Cu cat incercam sa neutralizam pronumele, hainele, aspectul, limbajul, cartile, nu suntem noi cei care dam o nota de falsitate intregului proces? 

Pentru ca, sincer vorbind, cu totii ne crestem copiii tinand cont de genul lor:

  • pe baietei ii imbracam cat mai lejer, sa se poata desfasura in voie, sa ocupe spatiul.
  • pe cand fetitele sunt, deseori, in rochite sau fustite, multe dintre ele din materiale incomode, care le limiteaza evident libertatea de miscare.
  • si baietii, si fetitele, au in garderoba lor haine de toate culorile. Un curcubeu vestimentar care nu panicheaza pe nimeni si este absolut normal.
  • atunci cand facem cadouri, baietilor le oferim masinute, dar si jocuri care de constructii si fetelor le oferim papusi, carti de colorat, seturi de bucatarie si toata colectia micilor ponei.
  • pe baieti ii mangaiem cu la fel de multa iubire si le spunem scumpii, dragii, iepurasii, puii nostri, dar si pe fete la fel.
  • si fetelor le luam seturi de construit, ori seturi LEGO, biciclete, role. Multe dintre ele sunt mai zvapaiate si sunt primele la activitati care ar cere curaj si din partea unui adult.
  • cartile de povesti pe care le citim fetelor le citim, deseori, si baietilor, iar desenele pe care le urmaresc baietii le urmaresc si fetele. Si invers. Pentru ca, pana la urma, in parc sau la gradinita, cu totii sunt familiari cu personajele, unii intr-o masura mai mare, altii intr-o masura mai mica. Insa, cu totii stiu despre ce este vorba.
  • iar baietii de 3-4-5 ani nu vor avea niciodata aceeasi rabdare ca fetitele sa faca activitati statice o perioada mai indelungata – sa coloreze (si cu respectarea chenarului), sa lipeasca etc.
  • si pe baieti, ca si pe fetite, le dam responsabilitati in casa: sa scoata rufele din masina, sa puna tacamuri la masa, sa isi stranga jucariile de pe jos.
  • si, tot mai putini parinti le spun baietilor ca doar fetitele plang si ii incurajeaza sa isi gestioneze emotiile, fara sa fie vorba despre neutralitatea de gen, ci doar despre sanatate emotionala.
  • de asemenea, nu am auzit parinti la locul de joaca sa limiteze fetitele sa se urce in anumite locuri, spunand ca acolo este doar pentru baieti.

Ceea ce este de incurajat este o renuntare la stereotipuri, la acceptarea diferentelor, la deschidere fata de curiozitatea copilului, fara ca alegerile copilului sa creeze panica in randul parintilor.

Nu pot sa nu observ faptul ca intreaga discutie legata de neutralitatea de gen se poarta, in special, in directia baietilor, astfel ca lor sa le fie acceptat parul lung, hainele roz, papusile, chiar si hainele de fetita. Cu toate ca este o miscare feminista, ce ar trebui sa incurajeze, teoretic, fetitele si sa reduca stereotipurile legate de ele si de cum jucariile, culorile si comportamentul fata de ele nu le aduc beneficii, iata, baietii par sa poarte cel mai vizibil urmarile acestui fenomen. La o simpla cautare de fotografii pe Internet, dupa cuvantul-cheie gender neutrality vei gasi multe poze cu baieti care aduc foarte mult a fetite, sunt imbracati in rochii, ori sunt pusi in ipostaze de joc dedicate fetelor in special. Dar foarte putine fotografii in care fetitele fac activitati baietesti: jocul cu masini, cuburi.

 

Eu sunt Ana, mamica de baiat, deschisa si relaxata. Am copilarit cu pistoale, masinute si am fost singura fata din bloc, dintr-un grup de 6 baieti. Am descoperit papusile prin clasa a III-a, cand in bloc s-a mutat o alta fetita. Am copilarit in pantaloni, cu zgaibe la genunchi si in coate. Iar pana in clasa a X-a am avut parul scurt. Dar scurt de tot.

Cine sunt astazi? O pasionata de rochii si fuste. Parul imi ajunge pana in talie, imi place sa ma machiez si sa am unghiile facute. Ma simt confortabila din pozitia de mama de baiat si ma simt bine cand ma joc cu mingea, cu masinutele si trenuletele. Dar, la fel de bine, si cand facem puzzle-uri, jocuri LEGO si alte activitati educative. In garderoba mea sunt la loc de cinste si blugii si hainele albastre, iar in dulapul lui Luca sunt si tricouri rosii, pantaloni portocalii, iar o perioada ne-am uitat amandoi la desenele Micul Meu Ponei, de pe Disney Junior.

Sunt adepta ideilor progresiste, sunt pentru o societate incluziva si ma consider o persoana toleranta. Acestea sunt alegerile mele si, cu toate ca imi doresc sa pot transmite lui Luca deschiderea si toleranta, simt ca nu il pot forta pe un drum doar de dragul unei viziuni care sparge tiparele.

In acelasi timp stiu ca sunt responsabila sa cresc un barbat. Un barbat care nu isi va lasa partera sa isi care singura sacosa grea si va tine cont de feminitatea ei, care nu este un punct slab!

Iar daca as avea o fata in mod sigur i-as incuraja feminitatea, grija fata de corpul ei, importanta unui epilat si al unui pensat. Stiti voi, toate aceste mici detalii care, pana la urma, ne ofera feminitate.

 

Oare nu putem sa ne incurajam copiii sa fie ei insisi, sa devina orice isi doresc, sa ii ghidam sa fie cat de buni se poate, fara ca un fenomen social (neutralitate de gen sau oricare altul) sa ne dicteze o directie?

 

Tu ce parere ai despre fenomenul neutralitatii de gen? Esti de acord?

Opinia mea este spre echilibru si acceptare. A ta?

Intra pe pagina noastra de Facebook si lasa opinia ta fata de neutralitatea de gen la postarea ACEASTA de pe pagina noastra de Facebook.

 

 

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit