Violeta Nita vorbeste deschis despre importanta orelor de meditatii la copii, dar nu se fereste sa le atraga atentia parintilor asupra motivelor reale pentru care isi duc copiii sa se pregateasca suplimentar. Managerul Centrului de Meditatii si Dezvoltare Personala, deschis cu fonduri nerambursabile in septembrie 2013, s-a ocupat, impreuna cu echipa de profesori, de cateva sute de copii. Am pregatit pentru tine un interviu in care se vorbeste cu sinceritate despre meditatii, despre capcana in care ajung sa cada multi parinti si despre pericolul din spatele incapatanarii parintilor de a trasa cu autoritate viitorul copilului, in ciuda vointei acestuia. Afla de cate ore de meditatii pe saptamana are nevoie un copil, daca sunt mai bune meditatiile colective sau cele individuale si care sunt recomandarile pe care Violeta Nita le face parintilor, cu cateva zile inainte de inceperea noului an scolar.


In perioada 1 – 13 septembrie, Centrul de Parenting va publica articole care sa ofere informatii si recomandari utile parintilor in cadrul campaniei Back To School & Back To Gradi.
Iata si alte articole din cadrul campaniei:
Copilul tau poate avea cel mai bun an scolar de pana acum! Iata cum il poti ajuta
16 cele mai bune sfaturi pe care sa le stii inainte de prima zi de gradinita
Iata cele 4 emotii care stimuleaza invatarea mai mult decat orice
Cum sa imbunatatesti imunitatea la copii si ce NU ARE, de fapt, efect
Pian sau fotbal? Cum alegi cele mai potrivite activitati extrascolare pentru copil
10 moduri cum sa-ti ajuti copilul la teme, dar fara sa i le rezolvi tu
Competitivitatea sanatoasa la copii. Ce ar trebui sa faca toti parintii pentru a-si ajuta copiii sa reuseasca inteligent

Si nu uita de concurs! Poti castiga pentru copilul tau un birou si un scaun marca Lem’s, daca participi la concursul pe care il organizam pe pagina noastra de Facebook, in perioada 7 -14 septembrie. Afla totul AICI


Centrul de Parenting: Sunt meditatiile o necesitate sau o moda? Care este cel mai bun moment pentru a da copilul la ore de meditatii?  
meditatiiVioleta Nita, Centrul de Meditatii si Dezvoltare Personala: Am avut foarte multi parinti care au solicitat meditatii pentru copii micuti, de clasa a III-a sau a IV-a. Eu nu sunt adepta meditatiilor, oricat de ciudat ar parea, pentru ca am un centru de meditatii. Mi-as dori ca sistemul de invatamant sa mearga asa de bine, incat sa nu fie nevoie de meditatii.

Acum, meditatiile sunt o necesitate sau o moda? In momentul in care vine parintele cu copilul la meditatii pentru ca este o moda si trebuie sa mai umple programul copilului, eu sfatuiesc, in general, sa nu se apeleze la meditatii. Iar daca vorbim despre un copil de clasa a III-a sau a IV-a este, de obicei, pentru a fi in pas cu moda, si nu o necesitate. La aceasta varsta nu vorbim despre materii atat de grele incat copilului sa ii fie greu sa faca fata, daca este un copil dezvoltat normal si nu sunt probleme. La aceasta varsta, meditatia ar trebuie sa fie o exceptie: un caz special pentru ca a lipsit de la scoala o perioada, ori probleme de sanatate.

In general, copiii vin la meditatii incepand cu clasa a V-a, pana la clasa a XII-a. In clasa a V-a se intampla ca unii copii sa nu se adapteze cu trecerea de la invatator la mai multi profesori si cu trecerea de la calificative la note. Unii copii se simt debusolati si se adapteaza mai greu, altii realizeaza ca “Foarte Bine” nu inseamna intotdeauna nota 10.

Putem vorbi despre o moda a hipercompetitivitatii, in contextul in care sunt parinti care percep meditatiile ca o moda si pun presiune pe note si pe cat mai multe activitati extrascolare?

Da, se promoveaza, in continuare, o competitivitate exagerata, cu care eu nu sunt de acord, nici ca parinte, nici ca manager al Centrului de Meditatii. Exista competitivitate intre parinti – care parinte are cel mai destept copil. Insa, copilul nu este destept daca are nota 10 pe linie la toate materiile. Putem avea si copii foarte destepti, dar care sa ramana corigenti. Am avut numeroase astfel de situatii.

Dupa care, doamna invatatoare trebuie sa fie cea mai tare din scoala si sa aiba copiii inscrisi la 20 de concursuri. Apoi, comparatia pe care o fac parintii: “de ce a luat colegul tau 10, iar tu doar 9?”

Copilul are parte, si acasa, si la scoala, de presiunea competitivitatii. Mai putin, insa, de competitivitatea copilului cu el insusi. Aceasta este competitivitatea sanatoasa. Pentru ca, in momentul in care tu il compari pe copilul tau cu altul, in sinea lui se gandeste: “eu sunt mai prost ca ala”. Insa, daca tu ii arati care este nivelul sau de acum si ca poate fi mai sus daca doreste, fiind in competitie cu el insusi se raporteaza si depune efortul altfel.

De exemplu, eu nu sunt de acord cu ruptul foilor din caiet. Baietelul meu trece clasa a III-a, iar in primii doi ani de scoala, fiind putin perfectionist, se supara pentru ca nu reusea sa scrie la fel ca mine. Si i-am spus ca eu scriu asa dupa 30 de ani de scris, il timp ce el abia invata. Si erau parinti care rupeau foile din caietul copilului, pentru ca nu era scris frumos, ori pentru ca erau greseli. Eu nu sunt de acord pentru ca, pe foaia aceea sunt si lucruri bune. Daca rupi foaia, anulezi in mintea copilului si ceea ce a fost bun. Pastrand foaia aceea cu erori, peste ceva timp va vedea si singur evolutia pe care a facut-o. Copilul va capata o incredere mult mai mare in el atunci cand se compara cu sine. Iar daca eu i-am rupt foaia si i-am aruncat-o la gunoi, el nu mai vede comparatia, pentru ca nu va mai avea la ce sa se raporteze.

Care sunt semnele pe care parintii sa le recunoasca pentru a sti ca este necesar un ajutor, respectiv ore de meditatii pentru copilul lor?

Copilul poate sa nu tina pasul la o materie din urmatoarele motive: nu este compatibil cu profesorul de la scoala. Poate ca acesta preda pe intelesul a doi copii si ceilalti nu inteleg, ori poate preda pe intelesul a 29 de copii si cel de-al 30-lea, copilul tau, nu intelege. Atunci copilul vine la meditatii si este ajutat.

Dar mai exista situatiile des intalnite in care copilul nu are inclinatii pentru materia respectiva. Si daca eu, ca parinte, vreau sa ia nota 10 la materia respectiva, copilul nu va reusi. Sau poate va reusi, insa, cu foarte mare chin.

Daca parintii sesiseaza ca scartaie ceva la o materie este indicat sa se realizeze o evaluare, de catre o alta persoana, pentru a stabili cauza: copilul nu a priceput sau asimileaza mai greu. In general, este indicat sa nu se lase sa se adune prea multe goluri la o materie importanta, pentru ca, in momentul in care va trebui sa le acoperim va fi foarte greu. Si atunci, mai bine previi astfel de situatii.

Cate ore de meditatii sunt recomandate pe saptamana, pentru a avea rezultate?

Indiferent de nivelul copilului, exista foarte putine situatii in care sunt necesare mai multe sedinte de meditatii intr-o saptamana. Stiu ca sunt atipica, insa, vin parinti care sunt dispusi sa plateasca, iar eu le spun ca nu trebuie sa plateasca trei sedinte de meditatii pe saptamana. Este suficienta o ora pe saptamana. Pentru ca esentiala este invatarea individuala.

Si atunci, recomand o sedinta de meditatii pe saptamana, in cele mai multe dintre cazuri. In acea sedinta, copilului i se explica, intelege, face modele de exercitii. Dupa care, le spun parintilor asa: Mai vreti ore de meditatii suplimentare? Treceti orele in calendarul copilului si tineti-va banii in portofel. Iar atunci cand vine ziua, copilul sa lucreze singur.

Atunci cand copilul vine la meditatii, el lucreaza, iar profesorul este un fel de “carja”. Asta inseamna ca profesorul, tacand, ii confirma ca face bine, ori in timp ce lucreaza profesorul il corecteaza. In momentul in care copilul este singur la examen, la teza sau cu tema in fata, nu mai este “carja”, acel ajutor care sa ii confirme sau sa ii infirme ceea ce lucreaza. Meditatiile, oricat de multe ar fi, daca nu sunt completate de munca individuala, sunt egale cu zero.

Ca o exceptie, facem mai multe sedinte de meditatii peste vara, cand vin copii care nu au luat bacalaureatul in iulie si au doar o luna la dispozitie. Cu aceste ocazii am facut si de 3-4 ori pe saptamana.

Recomandati meditatiile colective sau cele individuale?

Recomand meditatiile in grup atata timp cat sunt respectate urmatoarele reguli: grupul este de maxim 5 persoane – suficient de mare, cat sa fie multe idei la masa, dar suficient de mic incat fiecare elev sa participe si profesorul sa acorde atentie fiecaruia. A doua regula: grupul sa fie format din elevi aflati la acelasi nivel de cunostinte. Daca profesorul vorbeste pentru nivel de nota 9, copilul de nota 5 nu pricepe, iar daca vorbeste pe nivel de nota 5, copilul de 9 se plictiseste.

Si situatia unor meditatii care se petrec acasa la profesori. Pentru ca am multi elevi care vin si spun ca au fost acasa la profesor si nu mai vor meditatii in grup, pentru ca la acel profesor erau, la aceeasi masa, copii de clase diferite. Deci nu avea legatura ce faceau unii cu ceea ce faceau altii.

Invatatul in grup este folositor daca este interactiv: se discuta un subiect, iar unul are o idee, altul are alta idee. Invata unul din greseala altuia, cand unul nu a inteles, profesorul mai explica si, astfel, i se fixeaza mai bine si celui care a inteles. In plus, nu sunt plictisitoare.

Dar sunt si aici exceptii: cand copilul are un nivel de cunostinte extrem de redus fata de clasa in care este sau cand copilul este extrem de emotiv si se rusineaza de lipsa lui de cunostinte, astfel ca, intr-un grup, nu s-ar deschide deloc. Atunci, de obicei, facem cateva sedinte individuale, pana cand profesorul decide ca poate integra copilul intr-un grup. Dar niciodata nu fortam nota.

Care este rolul meditatorului in relatia parinte-copil?

Aceasta punte de legatura aici, la centru, o fac eu, dar in colaborare cu profesorii. Dincolo de Romana, Matematica, Biologie, Chimie, copilul este un om si, de multe ori, ajunge la noi pentru aceste materii, dar, in spate este: divortul parintilor, schimbare scolii, un alt copil care-l face “ochelarist”, profesorul care zice ca este tampit si asa mai departe.

Cand incepem colaborarile avem o prima intalnire, pentru a ne cunoaste. Noi pe el si pe parinti, ei pe noi – profesorul care-l va medita. Sunt atenta sa observ ce este in sufletul copilului si ce ar trebui sa scot la suprafata. Castigul major pe care il au copiii, aici, lucrand cu profesorii pe care i-am ales cu mare grija, este faptul ca incep sa aiba incredere in ei. Uneori, nu incep sedinta de matematica cu probleme de matematica, ci povestind despre faptul ca mama a intrat in camera cu o seara inainte si le-a spus nu stiu ce cuvinte dureroase.

Copilul are nevoie de un confort emotional. La noi, unele dintre aceste discutii cu copiii sunt confidentiale si tocmai de aceea au incredere sa se deschida. Altele, nu neapart continutul discutiei, ci ideea care rezulta, este discutata si cu parintii.

De exemplu, anul trecut am avut doua cazuri de copii care se pregateau pentru Medicina. Era mai mult decat evident ca acei copiii nu se pregateau pentru Medicina pentru ca asa voiau ei, ci pentru ca asta era dorinta parintilor. Am incercat un semestru si, efectiv, dadeau banii degeaba. Nu inregistrau progrese! Atunci, eu si profesorii care ii pregateau am chemat parintii si am discutat. Pentru unul dintre cazuri s-a solicitat si o consiliere vocationala si, dupa aceea, au decis sa mearga acolo unde copilului ii placea si unde, de altfel, a intrat cu 10. Si, nu doar ca a intrat cu 10, dar, efectiv, pe acel copil il vedeam trist la fiecare sedinta de meditatii. Iar, in momentul in care m-a anuntat ca a decis sa mearga in alta parte, era, deja, altfel. Pe mine asta ma intereseaza. Romana, Matematica si Chimia o va uita anul viitor, daca nu lucreaza cu ele. Dar starea sufleteasca si increderea raman. Asta este ce facem noi, ca punte intre parinti si copii. Le tot spun “Domnule, nu mai insista sa ia nota 10 la Evaluare Nationala la Limba Romana. Pentru ca el este matematician si nu va putea face vreodata o compunere extraordinar de frumoasa. Nu este prost, ci e construit altfel”. Unii parinti inteleg. Altii, nu.

Ce mesaj aveti pentru parintii si copii, cu cateva zile inainte de inceperea noului an scolar?

Ce mi-as dori eu din tot sufletul este sa inteleaga faptul ca invatatura trece, mai intai, prin suflet, si apoi prin cap. Copiii stiu asta, dar daca si parintii, si profesorii, ar intelege lucrul acesta, ar fi minunat! Daca ceva nu este bine in viata copilului, el nu este bine emotional, daca el vrea sa se faca arhitect, dar tu vrei sa iasa medic, daca toata ziua ii spui ca este prost, daca un an de zile i-ai spus ca nu este in stare sa intre la nu stiu ce liceu, iar apoi a reusit, dar a ramas corigent in primul an pentru ca intra in depresie. Daca ii spui ca trebuie sa aiba medie de la 9 in sus, dar descoperi ca el se taie pe maini si asa mai departe. Merita pretul platit? Deci, intai sufletul copilului si daca sufletul este bine, atunci va veni si invatatura. Invers, mai greu.