Mama puternica sau care plange in fata copilului? Ce faci cand durerea nu mai incape in tine

„Ce parere ai ca un parinte sa planga in fata copilului sau?” Aceasta a fost ultima intrebare care m-a provocat in cadrul celei de-a treia editii a Maratonului „Un parinte bun, un copil fericit!”.

elefant.ro

Nu ma gandisem niciodata pana atunci la acest lucru: Am raspuns intr-un comentariu pe grupul de Facebook.

Cateva ore mai tarziu, am primit un mesaj pe pagina de Facebook a Centrului de Parenting de la o mamica, Elena: „Am o nedumerire: imi puteti spune, va rog, daca faptul ca plangi pentru ca s-au adunat suparari si copilul are revolta si nu te asculta si etc. si el te vede ca plangi este un semn de slabiciune in fata lui si nu ar trebui sa te vada plangand stiind si motivul? Mi-e frica. Asa mi s-a spus, ca daca plang si copilul ma vede, este un semn de slabiciune in ochii lui.”

Si mi-am dat seama ca subiectul acesta trebuie lamurit, deoarece, nu-i asa, cu toatele avem momente in care simtim o suferinta fizica sau sufleteasca ori o frustrare atat de mare incat nu ne mai putem stapani lacrimile, indiferent cine se afla in jurul nostru.

Si ce faci atunci? Te abtii si te prefaci ca nu te doare? Te ascunzi, te descarci si revii cu un zambet care nu-i al tau pe fata? Le dai frau liber lacrimilor, simtindu-te vinovata ca il afecteaza pe copil sau imaginea ta in ochii lui? Sau plangi pentru tine, ca sa-ti alini suferinta, chiar daca cel mic e prezent?

„Mama, imi doresc sa te vad fericita!” Suferinta noastra vazuta prin ochii copilului

14 sfaturi cum sa cresti un copil fericit

Iata cateva date statistice despre plans:

  • 20% din reprizele de plans dureaza peste 30 de minute
  • 70% dintre persoanele care plang nu incearca sa-si ascunda lacrimile
  • 77% din accesele de plans au loc acasa
  • 15% dintre acestea au loc la job sau in masina
  • 40% dintre persoane plang singure
  • 90% dintre oameni afirma ca se simt mai bine dupa ce plang
  • o femeie plange, in medie, de 47 de ori pe an
  • un barbat plange, in medie, de 7 ori pe an

Deoarece oamenii plang in situatii si conditii foarte diferite, desi a fost indelung studiat, plansul este in continuare un mister pentru cercetatori. Acestia au incercat sa elaboreze teorii care sa explice de ce oameniii se simt mai bine dupa ce plang. O teorie sustine ca lacrimile care apar pe fond emotional contin hormoni de stres, care sunt eliminati din corp. O alta teorie este ca plansul declanseaza producerea de endorfine, hormonul fericirii, la fel ca in cazul exercitiilor fizice, sau al rasului.

De asemenea, s-a observat ca tendinta de a plange apare mai rar sau mai frecvent in functie de: fluctuatiile hormonale, gradul de stres si de oboseala.

Cert este ca plansul ne ajuta sa ne eliberam de stres, de tensiune, de suferinta emotionala.

Situatia este mai delicata atunci cand simtim nevoia sa plangem in prezenta copilului.

Atenție, mămici! 20 de obiceiuri proaste care te duc la extenuare

40 de intrebari de pus sub perna. Cum sa intri in lumea copilului tau

Ce anume ne impiedica sa plangem de fata cu copilul?

1. Temerea ca il vom afecta emotional pe copil

Ne este frica sa nu-i transmitem starea noastra de tristete si de suferinta. Dar oare, avand aceasta stare in suflet si incercand sa o mascam, copilul nu o simte oricum? Cumva, ii transmitem celui mic semnale contradictorii: pe de o parte simte ca ceva ne framanta, pe de alta parte vede ca incercam sa pastram aparentele.

2. Temerea ca ne vom pierde autoritatea in fata copilului

Pentru unii parinti, autoritatea este echivalenta cu a fi autoritar, adica a (se) impune, a lupta pentru control, a detine controlul. Relatia cu copilul este vazuta ca o lupta continua in care mereu cineva pierde si cineva castiga. Iar a plange inseamna, din aceasta perspectiva, a te da batuta, a pierde lupta. Vestea buna este ca poti fi un parinte cu autoritate fara sa fii autoritar si fara sa duci aceasta lupta obositoare. Am scris mai multe despre aceasta noua perspectiva in articolul acesta:

Parinte autoritar vs parinte cu autoritate. Cum iti poti pastra autoritatea fara sa fii autoritar

3. Temerea ca vom fi considerate niste persoane slabe

Multi dintre noi am crescut fiind educati ca oamenii (fetele, femeile, baietii, barbatii) puternici nu plang niciodata sau ca mama este o luptatoare care nu plange niciodata. Avand aceasta perspectiva, nu putem admite sa varsam nicio lacrima in prezenta copilului. Dar oare o persoana este slaba sau puternica in functie de cat de rar plange? Dimpotriva, ai nevoie de mai multa forta sufleteasca pentru a-ti asuma si exprima emotiile in fata celorlalti decat pentru a le reprima. Uite, cine crezi ca este mai puternic in aceste 2 situatii cu premisa ca unei persoane i se cere sa faca un lucru care simte ca o depaseste: prima, desi simte pe undeva ca nu face fata, isi reprima acest sentiment pentru a-si pastra imaginea buna in fata celorlalti, insa nu reuseste sa duca sarcina la bun sfarsit, sau a doua, care spune clar ca sunt elemente care o depasesc, eventual cere ajutorul pentru a le rezolva si pe acestea astfel incat sa poata duce proiectul la bun sfarsit? Care dintre ei e slab si care e puternic?

4. Temerea ca, daca plangem in fata lui, ii vom incuraja tendinta de a plange si va creste un plangacios

Draga mea, copilul, indiferent daca e fata sa baiat, plange si va plange oricum si orice ai face, pentru ca el inca se exprima liber si isi da voie sa-si traiasca emotiile. Tu poti sa accepti sau nu faptul ca plange, poti sa-i interzici sau sa-i spui ca este in regula sa o faca, dar copilul va plange oricum. Mai mult, in familiile in care lacrimile sunt un tabu, copiii aduna frustrari si cresc cu convingerea ca suferintele trebuie ascunse. Si, ascunzand bine in adancul sufletului lor durerile, acestea pot ajunge sa se transforme, in timp, in dezechilibre psihice, in afectiuni somatice sau chiar in boli serioase.

„Nu, nu, nu!” 5 trucuri eficiente cum sa convingi un copil mic incapatanat

10 lucruri care s-au intamplat cand am incetat sa tip la copii

Iata ca, avand mai multe elemente ale puzzle-ului, am mai redus din intensitatea temerilor. Este demonstrat stiintific si statistic ca plansul ne elibereaza de stres si de durere si ne ajuta sa vedem mai clar situatia si chiar solutii la probleme. Deci, are un efect benefic.

Asadar, putem sau nu putem sa plangem in fata copilului?

Intrebarea cea mai constructiva legat de plansul in fata copilului ar suna, din punctul meu de vedere, in felul urmator:

Cum sa plangem in fata copilului astfel incat toata lumea sa aiba de castigat?

8 reguli pe care sa le respecti pentru ca plansul in fata copilului sa va ajute pe amandoi:

1. Observa ce crezi tu despre faptul ca plangi. Este esential. Daca in continuare crezi ca plansul este semnul unei slabiciuni, ii vei transmite aceasta convingere copilului. De asemenea, te vei simti slaba si copilul te va percepe slaba in sensul exact pe care i-l conferi tu acestui cuvant. Da-ti voie, pentru cateva momente, sa crezi cu toata taria ca plansul este eliberator de stres si suferinta si ca te ajuta sa gasesti solutii mai bune. Cum e?

2. Constientizeaza cat de mult te va ajuta sa plangi: vei fi mai putin stresata, te vei detensiona, te vei relaxa, vei vedea situatia mai clar, iti va trece starea de enervare, atmosfera se va schimba si, cel mai probabil, vei gasi o solutie mai buna la problema. Merita sau nu?

3. Exprima-ti si verbal emotiile. Spune-i copilului care este motivul pentru care plangi. Acum cateva zile, ma pufnise plansul in legatura cu un proiect nou la care lucrez si, desigur, pe fond de oboseala. Emanuel era de fata si m-a intrebat: „Mama, de ce plangi?” Am deschis gura sa-i raspund, dar in afara de „Plang pentru ca…” nu am reusit sa spun nimic, deoarece nici mie nu-mi era foarte clar care este motivul concret, ce anume ma deranjeaza in acest nou proiect si care ar fi solutia. Intrebarea a inceput sa ma framante si mi-a luat vreo doua zile sa-mi dau raspunsul. Pentru ca lucrurile mi-au devenit clare, nu am mai plans de atunci pe acest subiect.

Ceea ce vreau sa spun este ca, atunci cand te exprimi verbal, gandurile si emotiile ti se clarifica. Esti constransa sa le dai un nume si, astfel, esti pusa in situatia de a cauta prin cotloanele sufletului tau, de a pune lanterna pe ce-i acolo si de a le scoate la suprafata. Uneori, poate fi revelator.

4. Ce faci daca plangi chiar din cauza copilului? Cum ii spui asta? Hai sa ne oprim putin la acest subiect. Plangi din cauza copilului? Sau plangi pentru ca te simti frustrata ca nu poti gestiona situatia si copilul nu te asculta? Sau pentru ca iti imaginezi ca, din cauza ca nu reusesti sa-l pui sa faca ceva acum, va avea de suferit pe termen lung si te simti vinovata pentru asta? Cand iti acorzi o clipa de introspectie, constati ca niciodata nu plangem din cauza cuiva, ci, intotdeauna, invariabil, este despre noi. Inca nu esti convinsa? Aminteste-ti de doua situatii similare in care o data ai plans, iar alta data nu ai plans. E despre ei sau e despre tine?

In momentul in care ne asumam reactiile emotionale la ce ni se intampla, facem un salt urias in domeniul imbunatatirii relatiilor. Din acel moment, incetam sa mai punem presiune pe cei din jur ca sa-i facem sa se schimbe si ne indreptam privirea in interiorul nostru pentru a depista care instrument din orchestra canta fals sau nu canta deloc si putem gasi solutii eficiente. Nu vei gasi niciodata solutii si nu vei putea rezolva problema atata timp cat esti convinsa ca celalalt e de vina pentru emotiile tale. Copilul, partenerul, oricine…

5. Ce faci cand te simti frustrata din cauza neintelegerilor cu copilul? Ii spui direct, clar, asumat, cu cuvintele tale si adaptat situatiei: „Plang pentru ca ma simt frustrata deoarece nu mai stiu ce sa-ti spun si cum sa fac ca sa iesim si noi mai repede din casa. Mi-e frica sa nu intarziem, de fapt suntem deja in intarziere, dar mai sper ca vom reusi sa ajungem la timp. Din cauza asta simt o mare presiune si simt ca ma enervez.” Apoi, ii poti cere ajutorul.

Poti observa ca este despre a vorbi despre emotiile tale, nu despre copil. Si de a-i spune lucrurile pentru tine, si nu impotriva lui. Pentru asta, ai grija sa ai atitudinea de empatie si non-judecata.

6. Asigura-te ca cel mic nu se simte responsabil pentru emotiile tale. Pentru copilul tau, esti un fel de Dumnezeu. Atunci cand te vede suparata, trista sau cand plangi, ar putea simti ca lumea lui se prabuseste. Copiii au tendinta sa se simta vinovati pentru starea ta, deoarece doresc sa te vada fericita. Asigura-te ca ii spui copilului explicit ca el nu are nicio vina si ca plangi dintr-un alt motiv. Explica-i motivul pe intelesul lui.

7. Vorbiti despre faptul ca este normal sa plangi atunci cand simti nevoia de a te elibera de emotiile negative. Spune-i ca majoritatea oamenilor simt nevoia sa planga atunci cand le este greu, doar ca unii o fac doar cand sunt singuri, iar altii nu se ascund, ci cauta intelegerea si compasiunea altor oameni, cauta sa se simta intelesi si acceptati. Spune-i ca plangem ca sa scapam de tensiune si stres, pentru ca apoi sa fim calmi si fericiti. Si, chiar si atunci cand unul dintre voi plange, relatia voastra este puternica si va iubiti la fel.

8. Permite-i si copilului tau, indiferent daca ai fata sau baiat, dar mai ales in cazul baietilor, sa planga atunci cand simte nevoia. Ideea de a creste barbati puternici interzicandu-le baieteilor sa planga a dat nastere unei generatii de barbati care au mari dificultati in a-si exprima emotiile si chiar in a si le recunoaste. Plansul elibereaza de tensiune emotionala in urma unui eveniment neplacut, de frustrari si il va ajuta pe copil sa se calmeze mai repede.

Respectand aceste 8 conditii, plansul de fata cu copilul nu mai este un lucru rau, ci, dimpotriva, este un element important in educatia emotionala sanatoasa a celui mic.

Plansul in prezenta copilului face rau in cazul mamei care il acuza pe copil de starea ei. Dar, tu stii ca tu esti singura responsabila pentru ceea ce simti. Caci, daca nu ar fi asa, ai fi dependenta emotional de toata lumea. Tu stii ca ai puterea sa decizi cum sa reactionezi la ce se intampla in jurul tau, chiar daca e vorba de aceeasi situatie conflictuala care se repeta a suta oara. Poti decide acum sa reactionezi diferit si te vei convinge ca sta in puterea ta sa te simti mai bine si sa ai rezultate mai bune.

Sursa foto: Pixabay

 

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit

Taguri

Ana Bâtcă

Sunt Ana Bâtcă, cofondator Centrul de Parenting și mama unui băiețel născut în 2013. Misiunea mea este să sprijin părinții să aibă o comunicare mai bună și relații mai frumoase cu copiii lor. În ceea ce fac, mă ajută formările mele în Coaching, Master Coaching, Formator, NLP Practitioner, NLP Master, precum și experiența de peste 800 de ore de lucru cu oamenii în ședințe individuale și de grup.

Articole similare

Utilizăm fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care CentruldeParenting.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele Dumneavoastra pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close