Este atat de bine cand ne intelegem cu copilul, cand totul decurge lin, fara bataie de cap, cand cel mic vine si te ia in brate fara ca tu sa-i ceri si cand intreaga casa rasuna a veselie! In acele momente noi si copilul suntem cu adevarat conectati!

Ar fi placut sa avem doar astfel de momente. Din pacate, realitatea de parinte implica mai multe clipe de stres, nervozitate, irascibilitate, oboseala, alergatura, supraincarcare senzoriala.

Dar, cum ar fi sa avem zilnic momente in care suntem conectati cu copilul, iar starile neplacute de mai sus, traite de orice parinte, sa se intample foarte rar?

Atunci cand un copil se simte cu adevarat conectat cu tine este foarte cooperant. De fapt, el vrea sa fie cooperant, sa vina in intampinarea ta, sa fie atent la ceea ce ii spui. Cred ca iti aduci aminte cum si tu, in copilarie, aveai zile in care iti placea sa faci lucruri care stiai ca ii va bucura pe parintii tai. Iar aceste gesturi nu erau inconstient realizate, ci le gandeai, poate chiar le pregateai, tocmai pentru a veni in intampinarea parintilor. In acele clipe de liniste maxima, de fericire, cand nu aveai nimic pe suflet care sa te apese. Exact ca senzatia de inceput de vacanta scolara.

Doar ca, pana pe la 20 de ani, cortexul prefrontal al copilului nu este dezvoltat. Ceea ce inseamna ca este un adevarat carusel de emotii si stari, reactii, pe care cel mic nu le poate gestiona.

Insa, cand simte ca faci eforturi sa-l intelegi, cand vii in intampinarea lui si se simte acceptat si iubit (mai ales) atunci cand greseste, relatia se mentine sanatoasa. Cotidianul unui parinte este plin de acele momente mici si foarte dese cand trebuie sa puna copilul pe drumul cel bun prin: cicalire, reamintiri, critici, ton ridicat etc.

Daca iti place matematica si esti o fire analitica aflata in cautarea unui raspuns la ce solutie ai pentru a mentine relatia sanatoasa cu copilul, iti voi spune ca pentru fiecare astfel de moment negativ trebuie sa oferi de 5 ori mai mult timp pentru conectare pozitiva. 

Ar fi usor daca nu ar veni tot cotidianul peste cap, cu toate celelalte responsabilitati, lucruri mici si neimportante, dar care consuma timp si trebuie facute.

Uneori, dupa ce vine copilul de la scoala sau de la gradinita, iar tu de la serviciu, abia ai timp sa pregatesti ceva de mancare, sa pui o masina de rufe la spalat, ori sa pui tura de dimineata la uscat, sa tii casa pe linia de plutire, sa raspunzi nevoilor copilului, sa te joci putin, ori sa il ajuti la teme, sa raspunzi la telefon, sa te asiguri ca a / i-ai facut baie, ca s-a spalat pe dinti.

Cand sa mai fie loc de conectare pozitiva?

Laura Markham, expertul in parenting si autoarea cartii „Parinti linistiti, copii fericiti”, vine cu doua recomandari care nu iti vor face ziua de 25 de ore, dar te vor ajuta sa intaresti relatia cu copilul in putinul timp pe care il ai alaturi de el.

 

1. Stabileste cel putin 12 imbratisari pe zi

Pornind de la un citat al specialistului in terapia de familie Virgina Satir, care spune ca avem nevoie de 4 imbratisari pentru a supravietui, 8 imbratisari pe zi pentru a fi in regula si 12 imbratisari pe zi pentru a creste, recomandarea oferita de Laura Markham este sa nu subestimezi importanta contactului fizic.

Poate te gandesti ca 12 imbratisari sunt usor de dat intr-o zi. Doar ca nici nu ai idee cat de putina interactiune fizica avem cu copilul de pe la varsta de 2-3 ani, cand el merge la gradinita, iar mama se intoarce la serviciu. Iar contactul fizic este si mai scazut in ceea ce-l priveste pe tatic.

Fa-ti un obicei de a include imbratisarile sau mai mult contact fizic in rutina zilnica, astfel:

  • dimineata, la trezire, si seara chiar inainte de culcare
  • cand il lasi la gradinita sau cand iti iei ramas-bun in fata scolii
  • cand va reintalniti
  • si de cate ori se poate in cele 3-4 ore care v-au mai ramas pana la ora stingerii.
  • treci cu mana prin parul lui atunci cand va jucati.
  • stai cu palma pe spatele lui, atunci cand mergeti usor unul langa celelalta.
  • mangaie-l cu palma pe spate cand face o activitate statica (jocul cu plastilina, coloratul, cuburi de constructie, puzzle etc)

Apoi, incearca sa constientizezi cat mai mult ori ce contact. Astfel, atunci cand te intreaba ceva, iar tu ii raspunzi, fa contact vizual si pluseaza cu un zambet.


Primeste pe e-mail, o data pe saptamana, un articol exclusiv de parenting

Un mesaj de confirmare s-a trimis in Inbox. Daca esti pe Gmail, verifica si SPAM-ul

Iar daca adolescentul rabufneste imediat ce a intrat pe usa, nu uita ca are nevoie de putin mai mult timp pentru a se reconecta cu tine, pentru a se linisti de situatia care l-a suparat. Nu-i prelua si tu starea! Peste 30 de minute, in schimb, il poti invita la desertul preferat, ori la masa din bucatarie sa bea un suc. Si, fara sa il agasezi cu intrebari, afla carui motiv i s-a datorat starea de tensiune cu care a venit acasa.

Ti se pare ca faci prea mult? Poate ca ai dreptate. Dar daca aceasta poate sa fie solutia prin care sa ai o relatie sanatoasa cu copilul fara sa te coste altceva in afara de constientizare si putin mai mult calm, de ce sa nu o incerci?

 

2. Accepta emotiile

Bine-nteles ca nu scot ce este mai bine din noi. Si, evident ca aceste momente au loc atunci cand nici noi nu mai avem energie. Emotiile negative sunt incomode.

Dar copilul are nevoie sa si le exprime si, mai ales, sa stie ca este in siguranta alaturi de tine sa si le exprime. Pentru ca daca nu va face acest lucru, daca nu va fi ajutat sa le defineasca, sa le inteleaga sursa si sa le gestioneze, atunci emotiile ii vor controla comportamentul.

Iti doresti un copil cu care sa te intelegi si care din cand in cand mai trece prin momente de emotie sau un copil care este in permanenta agitat, incapatanat si care pare sa faca totul in ciuda?

Nu lasa propriile tale frustrari si convingeri sa fie o piedica in calea lacrimilor copilului. De multe ori, sunt vindecatoare. Iar aceste momente va vor aduce mai aproape unul de altul. Respira adanc si treci peste. Nu uita ca toate crizele de tantrums la copiii mici, ori iesirile adolescentilor, se petrec in compania adultului pe care il iubesc si in care au cea mai mare incredere.

Top 10 carti de parenting pentru parinti cu bebelusi & adolescenti

De ce “Sotul meu, lasa-ma-n pace!” nu inseamna “Te iubesc mai putin”. Explicatia pentru care mamicile nu vor sa fie atinse de soti

Este neplacut ca tot noi sa fim un sac de bataie al emotiilor, dar, inconstient, copilul se simte in siguranta alaturi de noi sa se exprime astfel.

Iar siguranta lui in noi creste pe masura ce noi ne oferim sa planga in bratele noastre, ori ne punem ultima farama de rabdare pe tava, pentru ca el sa o ia si sa se vindece. Asa incercam noi, parintii iubitori, sa fim de cele mai multe ori.

Nu reusim de cele mai multe ori. Pentru ca suntem parinti iubitori, nu parinti perfecti. Dar incercam, iar copilul simte asta si, uite asa, invata si el sa incerce.


Primeste pe e-mail, o data pe saptamana, un articol exclusiv de parenting

Un mesaj de confirmare s-a trimis in Inbox. Daca esti pe Gmail, verifica si SPAM-ul

Citeste si:

Exercitiu de relaxare si prezenta. Top 10 cele mai placute sunete pentru tine si familia ta

Vrei sa renunti la pedepse si time-out, dar nu stii cum? Cele mai sanatoase 10 metode de educatie pozitiva pentru liniste in casa

Cum sa dezamorsezi conflictele cu copilul fara crize de plans sau nervi