Mulți dintre adulții de astăzi au trecut cel puțin o dată, în copilăria lor, prin experiența pusului la colț, o metodă de izolare practicată în multe familii cu intenția de a-l determina pe copil să se gândească la comportamentul lui și să înțeleagă ce a greșit, pentru a nu mai repeta greșeala pe viitor.
Iată ce spune despre practica trimisului la colț cunoscutul psiholog și psihoterapeut relațional Gáspár György, într-o postare pe pagina sa de Facebook:
„Trimisul la colț este o practică de parenting la care apelau adulții în secolul trecut, deoarece nu cunoșteau alternative mai inteligente și mai sănătoase pentru liniștirea furtunilor emoționale ce acaparau copilul sau pentru comportamentele supărătoare ale acestuia. Cred că, din multe puncte de vedere, era un obicei mai bun decât violența fizică sau agresivitatea, ca formă de disciplinare.
Dar din punct de vedere relațional, era un obicei nociv și distructiv. Atunci când copilul este copleșit de emoții și se implică în comportamente și acțiuni nepotrivite, acesta este un indicator că are nevoie de ajutor și susținere din partea noastră, a adulților. A-l trimite pe copil la colț, exact în momentele lui cele mai grele, este echivalent cu un pumn primit de noi în piept, atunci când de fapt am avea nevoie de o îmbrățișare pentru a ne liniști și a ne simți în siguranță”.
Potrivit specialistului, aplicarea pedepselor și a consecințelor precum pusul la colț reprezintă o manifestare a lipsei de umanitate din partea părinților:
„În secolul XXI, adulții (părinți, bunici, îngrijitori și cadre didactice) au nenumărate alternative pentru a-l ajuta pe copil să se liniștească, iar utilizarea pedepselor sau a consecințelor de genul „trimisului la colț“ sunt dovezi clare de lipsă de umanitate. Și, așa cum ne arată imaginea de mai jos, sunt semne ale lipsei de inteligență relațională.
În anumite cazuri, un câine poate fi mai prezent alături de un copil care suferă și mai atent la nevoile acestuia decât un adult furios și bântuit de traumele propriei copilării. Așadar, cred că avem multe de învățat de la animalele care, uneori, pot fi mai empatice decât noi, oamenii”.
În acest context, care este cel mai potrivit comportament al unui părinte în timpul furtunilor emoționale ale copilului său?
Potrivit lui Gáspár György, atunci când un copil este în suferință, inteligența parentală presupune ca părinții să se implice urmând acești 5 pași:
- Conștientizarea emoțiilor copilului
- Recunoașterea acestor emoții ca fiind oportunități de conectare
- Ascultarea empatică și validarea trăirilor copilului
- Sprijinirea celui mic, pentru ca el să-și verbalizeze și să-și exprime durerea și emoțiile
- Apelarea la partea cognitivă, prin discutarea consecințelor și a regulilor, apoi căutarea unor strategii de evitare a acestor situații pe viitor
Sursa foto: Facebook
Aboneaza-te GRATUIT
si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!
