De ce nu trebuie să-mi fac copilul fericit

Orice aș face eu, ca părinte, va exista ceva care va trezi suferință în copil. Oricât l-aș proteja de suferință, el o va găsi, până la urmă, și nu neapărat din vina mea.

elefant.ro

Fiecare copil are de parcurs un drum al vieții sale. A venit pe Pământ inclusiv pentru a învăța anumite lecții și aceste lecții îl cheamă continuu.

Este ca și cum suntem la școală și nu putem rămâne toată viața în clasa pregătitoare. Teoretic, nu ne împiedică nimic să fim, la 40 de ani, tot în clasa pregătitoare. Însă, nu ar mai fi evoluție. Iar evoluția presupune, în anumite puncte, și suferință. Procesul de a promova un examen pentru a trece în clasa următoare presupune efortul de a parcurge materia și de a o învăța, perseverență, poate frustrare, frica de examen, presiune, iar dacă picăm examenul, presupune poate vinovăție, rușine, autojudecată, dezamăgire, furie, neputință, un sentiment de eșec. Toate aceste sentimente, plus altele care pot apărea, reprezintă suferință.

Nu mai sunt adepta credinței că evoluția este posibilă doar prin suferință, însă nici nu mă duc în cealaltă extremă care exclude suferința din drumul evoluției. Schimbarea în sine, renunțarea la vechi, etapa anterioară, pentru a îmbrățișa noul, etapa următoare, este resimțită ca o suferință. Pur și si simplu nu mă feresc de acest cuvânt.

Frica reprezintă suferința încercării de a evita un lucru sau o acțiune pe care trebuie sau îți dorești să o faci. Schimbarea presupune suferința renunțării la confortul actual, la control, la vechiul din viața ta, atât de familiar. 

În acest context, cu toate eforturile mele, eu nu îmi pot face copilul fericit. De fapt, nici măcar nu este responsabilitatea mea să-mi fac copilul fericit.

answear.ro

Singura mea responsabilitate la capitolul fericire este să mă fac pe mine fericită. Eu pe mine. Nu partenerul să mă facă fericită. Nu părinții să mă facă fericită. Nu copilul să mă facă fericită. Nu este responsabilitatea nimănui să mă facă fericită. Este exclusiv responsabilitatea mea să mă fac fericită. 

Dacă mă voi preocupa de fericirea copilului meu, s-ar putea să mă pierd în atâtea lucruri pe care ar trebui să le fac pentru ca el să fie fericit din punct de vedere material, fizic, al sănătății, al educației, al activităților și emoțional… aici se deschide o cutie a Pandorei, din care nu știi niciodată ce ar putea să iasă și pentru care aș simți că trebuie să fiu pregătită în orice clipă. Și pentru care e imposibil să fiu pe deplin pregătită… 

Aici stă ascunsă sursa dramei multor părinți care suferă din cauză că simt că nu pot să controleze toate procesele din viețile copiilor lor și care, în ciuda eforturilor uneori supraomenești pe care le fac, simt că, în anumite puncte, au eșuat să-și educe bine copiii.

Deci, ce pot face eu pentru fericirea copilului meu este să mă asigur că eu sunt fericită

Atunci când mă preocup de fericirea mea, îi ofer copilului 3 lucruri foarte valoroase:

1. Îi asigur o mamă fericită, cu bateriile încărcate de energie, cu o stare de bine care vine din interior și care îi permite să fie calmă, răbdătoare, empatică și înțelegătoare. Pentru că doar atunci când sunt bine cu mine îi pot oferi copilului iubire necondiționată, empatie, conectare profundă, conținerea oricăror emoții, acceptare și încredere. Și, atunci când îi ofer copilului aceste lucruri, copilul are cea mai reală șansă să fie fericit în mediul familial, în relația cu mine.
În lipsa stării de bine, mama nu are suficiente resurse pentru a-i oferi copilului ceea de ce are nevoie pentru a fi fericit în familie. 

2. Îi ofer un model de persoană care își asumă responsabilitatea pentru propria fericire, pentru propria stare de bine și pentru propriile sale emoții. Copilul învață că fericirea lui nu depinde de nimeni din exterior, ci doar de el însuși. Copilul învață de la mine mecanisme de a-și gestiona emoțiile, învață să-și asume responsabilitatea pentru propriile sale emoții, inclusiv pentru starea lui de bine.
El învață să se pună pe primul loc în ordinea priorităților, asigurându-se că, atunci când vrea să ofere, oferă din preaplinul său, nu din propria sa insuficiență și neîmplinire.
Atunci când oamenii oferă din insuficiență și neîmplinire, ei au așteptări, frici și neîncredere, stări care nu au cum să genereze un răspuns pozitiv de la celălalt.
Un părinte care consideră firesc să-și facă fericit copilul are convingerea că o persoană poate face fericită o altă persoană sau poate chiar că avem responsabilitatea sau chiar obligația de a ne face fericiți unii pe alții. E posibil ca această persoană să le ceară altor persoane, în special partenerului de cuplu, să o facă fericită.

3. Îl scap de responsabilitatea de a mă face fericită. Mulți părinți care consideră firesc să-și facă fericiți copiii consideră firesc și ca, mai devreme sau mai târziu, copiii să îi facă fericiți pe ei. Pe principiul “Ți-am oferit, acum e rândul tău să-mi dai înapoi”.
Însă, este un contract implicit semnat și asumat doar de una dintre părți. Copilul nu a fost întrebat dacă este de acord cu acest schimb. Și poate, dacă ar fi fost întrebat, ar fi preferat ca părintele să nu îi ofere nimic pentru a nu simți apoi presiunea datoriei și a obligației care s-ar putea să-l blocheze de la a-și urma propriul drum al vieții. 

Singurul mod în care pot contribui cu adevărat la fericirea copilului meu este să mă pun pe mine pe primul loc în viața mea și să-mi asigur propria mea fericire.

Având o stare de bine și echilibru emoțional, precum și abilitatea de a reveni în echilibru de fiecare dată când ies din el, am cea mai potrivită stare pentru a-i oferi copilului iubire și acceptare necondiționate, acea bază de siguranță, susținere și conținere de care are nevoie pentru a ști că este în regulă așa cum este, pentru a rămâne conectat cu sine, pentru a-și descoperi și manifesta propriile talente și, în esență, pentru a-și trăi propria viață.

Despre parentingul toxic vom vorbi mai multe luni, 13 iulie, de la ora 19:00, în cadrul unei întâlniri online gratuite pentru toți părinții interesați. Dacă vrei să știi cum să eviți să fii un părinte toxic, ocupă-ți locul pentru a participa:

15 semne ale relației toxice părinte-copil

Sursa foto: Pexels

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit

Taguri

Ana Bâtcă

Sunt Ana Bâtcă, cofondator Centrul de Parenting și mama unui băiețel născut în 2013. Misiunea mea este să sprijin părinții să aibă o comunicare mai bună și relații mai frumoase cu copiii lor. În ceea ce fac, mă ajută formările mele în Coaching, Master Coaching, Formator, NLP Practitioner, NLP Master, precum și experiența de peste 800 de ore de lucru cu oamenii în ședințe individuale și de grup.

Articole similare

Utilizăm fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care CentruldeParenting.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele Dumneavoastra pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close