De ce nu reușești să renunți la critica față de copilul tău

De când petrec toată ziua cu Emanuel, am observat că apare tendința de a-l critica, de a mă concentra pe ce nu face bine, eu, ca orice părinte, având intenția de a îmbunătăți lucrurile. Dacă și tu, la fel ca mulți alți părinți, ajungi să-ți critici copilul, știi că asta nu ajută și îți dorești să îți schimbi modul de comunicare, în emailul de astăzi vei înțelege de ce nu reușești să renunți la critică, în ciuda faptului că înțelegi cât de mult îl afectează pe copil, și ce poți face pentru a reuși.

elefant.ro

Să începem cu începutul. Ce înseamnă, mai precis, a critica o persoană? 

Iată explicația prezentată în DEX 2009:

CRITICÁ, crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.”

Deci, atunci când îl critică pe copil, părintele are intenția de a-i arăta greșelile și defectele, precum și modurile de corectare a lor. 

Dr. Haim G. Ginott, care a fost profesor, psiholog și psihoterapeut pentru copii, precum și trainer de educație parentală, spune, în ghidul său “Între părinte și copil”: “În chip ironic, multor părinți le este mai ușor să arate ce este rău la copiii lor decât ce este bun. Și, totuși, dacă vrem să avem copii încrezători în ei înșiși și cu siguranță de sine, trebuie să profităm de orice ocazie ca să accentuăm părțile lor pozitive și să ne ferim de comentariile denigratoare”.

answear.ro

Cu toate aceseta, marea majoritate a părinților nu reușește să aplice o educație pozitivă și continuă să le transmită constant copiilor mesaje negative, erodând stima de sine și încrederea în ei că pot reuși să facă anumite lucruri sau să aibă succes în viață.

Mi-am pus întrebarea: Care sunt motivele pentru care părinții nu reușesc să renunțe la criticarea copiilor lor? Și am descoperit câteva lucruri interesante care merg în profunzime și pe care ți le împărtășesc mai jos.

De ce părinții nu reușesc să renunțe la criticile la adresa copiilor:

1. Este incontestabil faptul că intenția din spatele comportamentului de a critica este bună. Părintele vrea să-și ajute copilul (să aibă rezultate mai bune, să facă lucrurile mai bine, să se prezinte mai bine în societate, să fie mai îngrijit, mai deștept, să rezolve probleme, conflicte etc.). Pe principiul “Scopul scuză mijloacele”, este foarte tentant să ne justificăm comportamentul de a critica prin pozitivitatea intenției: “Eu îi vreau doar binele! Cine îi va spune, dacă nu eu/noi, părinții lui?”

Totuși, la un moment dat, mulți părinți își dau seama că aceste critici, oricât de numeroase sunt, nu duc la îndeplinirea acestei intenții pozitive. Mai mult decât atât, copilul, în loc să-și corecteze greșelile, pare să greșească mai des și chiar refuză să mai facă anumite lucruri. Unii copii chiar dezvoltă o teamă de a încerca lucruri noi sa o frică teribilă de eșec, de greșeală. Ei vor să fie cei mai buni, însă au învățat deja că ceea ce reușesc să facă este să greșească și preferă să stea deoparte.

Când părintele înțelege faptul că aceste critici nu aduc schimbarea în bine a comportamentului copilului, ci dimpotrivă, îl condamnă la a repeta aceleași greșeli, apare un blocaj, care reprezintă următorul motiv pentru care părinții nu reușesc să renunțe la critici.

2. Atunci, părinții constată că nu știu alte moduri de a comunica cu copilul astfel încât să obțină schimbarea dorită. Nu știu cum altfel decât prin critici ar putea corecta greșelile copiilor. Deoarece generația noastră de părinți a fost educată cu critici, această formă de comunicare este cea mai la îndemână. În copilările, în școală, critica era o normalitate, de aceea ne este atât de greu să renunțăm la ea, chiar dacă devenim conștienți că este o tehnică de comunicare toxică.

Atunci, părinții încep să caute informații pe site-uri, citesc cărți de parenting, participă la webinarii și la cursuri de parenting, discută cu specialiști și descoperă alternative pozitive pentru critică. Ei află că, în loc să-și concentreze atenția pe greșelile copilului, pe defectele lui, pe ce nu face bine, este cu mult mai constructiv să-și concentreze atenția pe reușitele sale, pe realizări, văzând părțile sale pozitive și spunându-i copilului aprecieri.  

Aici intervine un nou blocaj: toate tehnicile sună bine în teorie, însă în practică… pe gură ies în continuare obișnuitele critici. După câteva zile de încercări nereușite, care îi împovărează pe părinți cu un sentiment în plus de eșec, foarte mulți părinți cedează și revin la vechile metode de comunicare.

3. În această etapă, părinții știu soluția comunicării pozitive, însă nu reușesc să o aplice concret, în relația cu copilul. Cei care nu renunță (își) pun întrebări și caută răspunsuri. Ei ajung să descopere, astfel, ce îi împiedică să reușească. O piedică o reprezintă obiceiul mental de a critica, educat în copilărie, pe care îl putem elimina prin repetiția noului comportament. Principiul “Pentru orice învăț există și dezvăț” funcționează de minune și în ceea ce privește obiceiurile mentale și de comportament.

Totuși, nu este suficient. Mai e ceva. Mulți dintre părinții care ajung până aici simt o luptă interioară. Simt că noua metodă de comunicare este doar un comportament învățat, în timp ce în sinea lor continuă să-l critice pe copil. Diferența este că acum nu îi spun acest lucru. 

Din păcate, efectele acestei schimbări nu sunt cele așteptate. Lucrurile se îmbunătățesc, copilul e mai relaxat, nu mai este atât de speriat sau stresat, însă nici nu manifestă o creștere vizibilă a curajului și a încrederii în sine.

“Pe bune? Nici asta nu e suficient? Ce mai poate fi de data asta?”, te poți întreba cu un sentiment de frustrare și neputință…

4. Atunci când constată că schimbarea comportamentului de comunicare prin critică nu este suficient, părinții își îndreaptă atenția către ei înșiși. Mulți dintre părinții care au parcurs drumul până aici lucrează cu sine fie singuri, fie însoțiți de psiholog, coach sau traineri. Ei descoperă că le vine atât de natural să-și critice copiii din cauză că, în sinea lor, ei se critică pe sine, ei vor să fie perfecți și pun o presiune continuă pe ei înșiși. 

În sfârșit, am ajuns la esență. Într-un fel, aici este butonul de comandă: lucrând cu tine, la relația ta cu tine, la reducerea presiunii pe care o pui pe tine, la acceptarea de sine, la a fi blândă și înțelegătoare cu tine, începi să renunți în mod natural la critica față de tine, față de copil și față de ceilalți oameni. Pe măsură ce începi să te accepți și să te iubești pe tine așa cum ești, descoperi că poți să-l accepți și să-l iubești și pe copil așa cum este, cu comportamentul lui de acum. Și, într-un mod care poate părea miraculos, comportamentul copilului începe să se transforme…

Sunt curioasă cum vezi tu această călătorie, dacă ce am scris mai sus are sens pentru tine.

Dacă are sens, dacă simți că te-ai blocat la vreuna dintre etape și dacă vrei să ieși din blocaj, să renunți la critică și autocritică și să devii părintele care educă un copil încrezător și puternic, te invit să te înscrii să participi la programul online de o săptămână pe care îl susțin:

Mini-maratonul “Cum să educi un copil cu încredere în sine”

Pe lângă temele cu metode concrete de comunicare menite să crească încrederea în sine a copiilor de diferite vârste, vom lucra în mod concret și precis și pe iubirea de sine, acceptarea de sine și încrederea în sine a părinților participanți.

Iată ce spune Ana Maria, una dintre participantele la ediția precedentă a mini-maratonului:

“Cred că maratonul m-a ajutat în primul rând pe mine, să-mi recapăt încrederea în mine. M-am bucurat să descopăr că făceam destul de multe lucruri bine și am prins curaj să rezolv ceea ce nu-mi ieșea. Mulțumesc Ana, pentru îndrumare în acest sens!”

Mai multe păreri despre mini-maraton, programul și condițiile de participare găsești pe pagina de prezentare (completează formularul pentru a te înscrie):

Mini-maratonul “Cum să educi un copil cu încredere în sine”

Sursa foto: Pexels

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit

Taguri

Ana Bâtcă

Sunt Ana Bâtcă, cofondator Centrul de Parenting și mama unui băiețel născut în 2013. Misiunea mea este să sprijin părinții să aibă o comunicare mai bună și relații mai frumoase cu copiii lor. În ceea ce fac, mă ajută formările mele în Coaching, Master Coaching, Formator, NLP Practitioner, NLP Master, precum și experiența de peste 800 de ore de lucru cu oamenii în ședințe individuale și de grup.

Articole similare

Utilizăm fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care CentruldeParenting.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele Dumneavoastra pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close