„De cate ori sa-ti spun?!” 10 cauze de ce nu ne asculta copiii

„Trebuie sa-i spun de 100 de ori!”, „Nimic nu se lipeste de el, ca nuca de perete!”, „Pana nu tip la el nu face nimic” – acestea sunt cele mai frecvente reprosuri la adresa copiilor lor pe care le fac parintii care vin la psihologul pentru copii.

De ce se intampla asta? „Cea mai mare greseala a parintilor consta in faptul ca ei incearca sa le dea indicatii micutilor ca si cum ar fi niste adulti mici”, spune psihologul pentru copii Oxana Lisikova din Rusia. „Insa in aceasta „lume mica” functioneaza propriile reguli ale perceptiei de care trebuie sa tinem cont daca vrem sa fim auziti”, mai spune specialistul.

Iata cele 10 greseli care ne impiedica sa le comunicam eficient copiilor dorintele noastre:

Greseala nr. 1: Lipsa contactului vizual

Copiii se pot concentra pe o singura sarcina intr-un anumit interval de timp. Din aceasta cauza, nu ar trebui sa va irite faptul ca cel mic „nu va aude” in timp ce face ceva, cum ar fi construirea unui tunel din scaune. La varsta lui, el pur si simplu nu poate sa se concentreze pe ambele lucruri concomitent.

Inainte de a-i spune ceva copilului, asigurati-va ca i-ati captat atentia. Asezati-va la nivelul lui, priviti-l in ochi si chiar il puteti lua de manuta. Spuneti-i pe nume: „Alina, uita-te te rog putin la mine” sau „Nicu, asculta, te rog, ce vreau sa-ti spun”. In cazul copiilor mai mari de 3,5 ani, e util sa-i rugati sa repete rugamintea voastra.

O solutie simpla care rezolva pentru totdeauna unele comportamente dificile ale copiilor

Despre relatia tata si fiica. 30 de lectii pe care orice tata ar trebuie sa i le ofere fiicei sale

Greseala nr. 2: O rugaminte care cuprinde, de fapt, mai multe rugaminti

„Scoate-ti pantofii, spala-te pe maini si vino repede la masa” este, din punctul nostru de vedere, o rugaminte foarte simpla. Insa, pentru un copil sub 3,5-4 ani este un algoritm destul de complicat. Copiilor la aceasta varsta le vine greu sa retina consecutivitatea actiunilor, fara sa rateze nimic. Din acest motiv, copilul s-ar putea sa ramana blocat in hol.

Dimpotriva, atunci cand spargeti rugamintile complicate in mai multe rugaminti simple, copilului ii va fi mai usor sa le indeplineasca. Cereti-i copilului un singur lucru cum ar fi sa se descalte. Treceti la a doua cerere abia dupa ce a indeplinit-o pe prima.

Greseala nr. 3: Indicatiile indirecte

Uneori, parintii nu isi exprima cererile in mod direct. Acestea sunt fraze ca, de exemplu: „Mai ai de gand sa stai mult in mizerie?” sau „Iti place sa mergi asa cu mainile lipicioase?” „Copiii inteleg totul literalmente. De aceea le este greu sa-si dea seama ca acest tip de intrebari cuprinde de fapt un indemn la actiune”, explica psihologul citat.

Tineti minte ca cel mic este in curs de invatare a limbii materne. Astfel, rugamintile trebuie sa fie formulate astfel incat sa nu existe loc de interpretari.

Șapte greșeli majore de educație care îi împiedică pe copii să reușească în viață

Educatia copilului mic fara cuvantul “NU!”. Modul istet de a-l opri din joc fara sa planga

Greseala nr. 4: Prea multe cuvinte

„Dinu, te cate ori sa-ti spun sa nu mai sari in pat de pe fotoliu! Ai uitat cum ai cazut si ti-ai julit nasul? Vrei sa mai cazi inca o data? etc.” Legat de asemenea exprimari, psihologul Oxana Lisikova afirma urmatoarele: „Este clar ca parintele care ajunge sa vorbeasca in acest fel a ajuns la o limita si vrea sa opreasca un comportament periculos al copilului. Insa, ascultand o morala prea lunga, copilul nu face decat sa se rataceasca printre cuvinte si sa uite despre ce este vorba de fapt”.

Nu are sens sa-i amintiti copilului despre pacatele trecutului. Si nici nu e cazul sa-l speriati cu neplacerile care vor urma. Copilul traieste aici si acum, de aceea incercarea de a-l influenta cu explicatii lungi nu va ajuta cu nimic. Cel mai indicat in asemenea situatii este sa spuneti scurt: „Este periculos sa sari de pe fotoliu”, apoi sa transformati situatia intr-un moment distractiv. Ati putea, de exemplu, sa-l luati pe copil din fotoliu, sa-l invartiti, sa va jucati de-a avionul etc. Sau ii puteti reorienta atentia catre un alt joc cu sarituri, de exemplu, cine va sari mai departe peste cateva foi de hartie puse pe covor. Altfel spus, gasiti o modalitate mai putin periculoasa de a-si consuma energia. De asemenea, puteti adapta circumstantele, in acest caz ati putea muta fotoliul in alta camera.

Greseala nr. 5: Parintii ridica vocea

Dupa ce parintele striga, copilul va spune ca a auzit si a inteles absolut tot. Insa, in realitate, nu a auzit nimic, deoarece singura lui preocupare in acele momente tensionate era sa evite pedeapsa. In plus, strigatele ii trezesc frica si nelinistea. Iar frica reduce capacitatea creierului de a gandi. „Amintiti-va cum va simtiti atunci cand cineva ridica vocea la dvs., de exemplu seful”, sugereaza psihologul. „Probabil ca apare senzatia ca va pierdeti, ca e ca si cum uitati lucruri. Acelasi lucru se intampla si cu copilul”.

Cea mai buna modalitate de a va tine in frau emotiile este sa fiti consecvent. Atunci cand copilul va intelege ca nu are nicio sansa sa obtina sa priveasca televizorul mai mult de o ora, va inceta sa ignore rugamintea parintelui.

Copilul ca o oglinda. Legatura dintre neincrederea in sine a parintelui si nefericirea copilului

Lectia pe care o invata un copil atunci cand e pedepsit. Ce spune Alfie Kohn, autorul bestsellerului „Parenting neconditionat”

Greseala nr. 6: Asteptarea de schimbare imediata a comportamentului

Pedagogii americani au descoperit in urma experimentelor ca cei mici nu percep cuvintele atat de repede ca adultii, avand o intarziere de cateva secunde. Una din cauze este si faptul ca un anumit tip de atentie, cel care ii permite persoanei sa-si mute concentrarea de la un lucru interesant la un lucru util se formeaz abia la varsta de 6-7 ani. Asta inseamna ca un copil pana la aceasta varsta se va concentra repede pe ceva ce il intereseaza, in schimb nu va reusi sa se concentreze pe lucrurile importante din punctul de vedere al parintilor, cum ar fi sa se imbrace si sa iasa din casa.

Dati-i copilului o marja de timp. De exemplu, sunteti in parc si trebuie sa plecati deja spre casa, iar copilul nicidecum nu vrea sa renunte la joc. Conveniti impreuna de cate ori sa se mai dea pe tobogan inainte sa plecati. Formulata in felul acesta, rugamintea are sanse cu mult mai mari sa fie ascultata. O alta varianta ar fi, de exemplu, daca micutul refuza sa vina la masa deoarece il pasioneaza jocul cu masinutele, propuneti-i o cursa de masini: care masina ajunge mai repede in bucatarie.

Greseala nr. 7: Repetarea de prea multe ori

Acest lucru il face pe copil sa fie dependent. „De data asta mama nu mi-a spus sa ma spal pe maini inainte de masa, deci nu trebuie sa ma spal pe maini”.
„Copiii au o memorie vizuala foarte bine dezvoltata. Din acest motiv, pentru retinerea momentelor care fac parte din rutina cotidiana sunt foarte utile imaginile de reamintire. De exemplu, la varsta de 1,5-2 ani, micutul este capabil sa retina ca trebuie sa se spele pe maini in trei situatii: inainte de masa, dupa mersul la olita si dupa plimbarea afara. Agatati in baie si in hol imagini in culori vii care sa ilustreze aceste momente”, sugereaza psihologul rus.

Cel mai simplu truc. Cum sa-l intrerupi pe copil din joc si sa plecati din parc cand vrei, fara plans sau negocieri

Limbajul acceptarii sau limbajul respingerii? 6 exemple concrete cum poate reactiona parintele la provocari

Greseala nr. 8: Rugamintea care contine o negatie

„Nu intra in baltoaca!”, „Nu tranti usa!” sunt exemple in acest sens. Copilul nu percepe partea „nu” din propozitie si, deseori, formuland astfel cererile, nu facem decat sa-i dam idei copilului.

Oferiti-i copilului o alternativa interesanta. De exemplu: „Hai sa incercam sa trecem peste baltoaca pe aceste pietre” sau „Ai putea sa inchizi usa ca sa nu te auda nimeni?”

Greseala nr. 9: Sacaiala permanenta

Aceasta greseala o fac, de regula, mamele foarte ingrijorate care au tot felul de frici legate de copil si scapa de aceastea frica prin hiperprotectie, considera psihologul citat. „Nu calca in mizerie”, „Ai grija la prag”, „Stai pe loc, e un caine acolo” etc. La un moment dat, copilul oboseste de aceste indicatii continue si incepe sa le perceapa ca pe un fundal.

Calculati de cate ori intr-o ora ii faceti copilului observatii. Care dintre aceste observatii ar putea fi eliminate? Nu-l sacaiti pentru orice motiv, in schimb fiti alaturi de copil atunci cand este activ. Urcati impreuna cu el pe deal, mergeti impreuna sa vedeti ce este in tufis, uitati-va impreuna la caine. Micutul va „copia” comportamentul vostru care il va feri de pericole.

Greseala nr. 10: Neascultarea copilului

„Sunt situatii in care mama si copilul petrec impreuna o zi intreaga, insa e greu de spus ca au fost mult timp impreuna”, considera Oxana Lisikova. De exemplu, micutul vrea sa-i povesteasca mamei ceva care, din punctul lui de vedere, este foarte important in legatura cu o piatra pe care a gasit-o in groapa cu nisip. Insa mama este preocupata de discutia cu o prietena: „Asteapta putin!” Sau, in drum spre magazin, copilul povesteste ceva cu insufletire, iar mama da din cap formal, fiind de fapt cufundata in propriile ganduri.

Nu uitati ca un copil invata totul de la parinti, inclusiv arta comunicarii. „Nu este intr-atat de important cat timp petreceti cu copilul, ci cum petreceti acel timp”, sustine psihologul. „Incercati pentru o ora-doua sa va cufundati in jocul copilului, concentrandu-va exclusiv pe comunicarea cu el.

Cel mai probabil, el se va „satura” de atentie si va vrea sa se joace si singur, lasandu-va timpul necesar pentru discutia cu prietena si pentru reflectie. In schimb, copilul cu care mama sta toata ziua alaturi, insa nu si impreuna, se obisnuieste sa ceara atentie prin alte modalitati”.