Sa cresti un copil este cea mai dificila munca din lume: dureaza cel putin 18 ani, nu iti poti lua concediu, te solicita la maximum, trebuie sa ai o disponibilitate de 14-15 ore / zi, 7 zile din 7, trebuie sa te documentezi constant.

Ca parinte, esti frecvent criticat de altii: bunici, prieteni, colegi, chiar si straini. Si, sa nu uitam, imensa responsabilitate pe care o ai, sa iti cresti copilul in siguranta, sa ii oferi valori solide, sa il cresti bine pentru ca la adolescenta sa nu te trezesti ca ai un copil-problema, ori ca adultul ce va deveni nu va sti sa se descurce in viata.

Insa, pe cat de mari sunt eforturile si intreaga ta dedicare in cresterea copilului, pe atat de putine sunt lucrurile pozitive care-ti sunt recunoscute.

In multe articole, spuneam faptul ca atunci cand un copil face lucruri bune, le luam ca atare si uitam sa i le recunoastem si pe acestea, sa-i aratam ca suntem constienti de ele. Dar atunci cand face ceva rau, imediat il criticam. Copilul are nevoie sa stie ca observam toate lucrurile bune pe care le face. Asa suntem si noi, pana la urma nu?

Ne place sa ne fie recunoscute meritele, reusitele. Si poate de aceea avem si tendinta de a evidentia lucrurile negative. Asa am fost crescuti, astfel s-au purtat adultii cu noi in copilarie si, oricat de neplacut era atunci, cumva, continuam acest comportament.

Mai ales cand vine vorba despre cel mai dificil job din lume :)

Iata, astfel, cateva complimente pe care orice parinte ar dori sa le auda, macar din cand in cand.

1. Bravo, mamico!

Aceste doua cuvinte nu sunt banale pentru nicio mama. Mai ales ca le aude si extrem de rar… Imi aduc aminte la primul consult de dupa iesirea din maternitate, cu neonatologul de la spital. Pentru ca era noiembrie si foarte frig, si hainutele erau adecvate.

Daca pentru scutec si body aveam, deja, exercitiul zilnic, pentru toate celelalte nu prea. De fapt, din momentul externarii si pana la consultul acela (la 7 zile, parca), nici nu mai iesisem din casa din cauza ploilor si a vantului puternic. Mamicile care au nascut toamna sau iarna stiu ce inseamna sa imbraci pentru prima oara un bebelus cu hainute de iarna.

Apoi, mai era si vizita la medic, iar intrebari aveam multe. Si, pentru ca trebuia sa jonglez cu emotia, imbracatul, bufeurile de caldura si plansul inevitabil al bebelusului dezbracat si imbracat la loc, aveam notat totul pe telefon.

Din toata acea agitatie, din care nu imi amintesc foarte multe, am primit, la final, cel mai mare cadou: neonatologul mi-a spus: Bravo, mamico! Nici nu ai zice ca esti la primul copil!

Acel Bravo, mamico!, a fost cea mai mare infuzie de incredere, siguranta si putere de care aveam nevoie. Ca proaspata mamica, plina de griji, emotii, indoieli (Fac bine sau nu?), in recuperare dupa nastere, cu provocari mari la alaptare, iata, un boost de calm.

Si nu cred ca eram eu chiar atat de priceputa. Poate erau cuvinte pe care le spunea tuturor mamicilor pe care le vedea. Sper asta mult! Pentru ca mi-au oferit foarte multa incredere in mine si, mai ales, relaxare.

Oricat de banal ti se pare sa vezi acum, la cativa ani de la nastere, o proaspata mamica, nu uita ca tot ceea ce se face este cu emotie, cu maini tremurande si cu multe intrebari. Astfel, daca ai ocazia, ofera un Bravo, mamico! cat de des poti.

Si nu doar ei! Ai vazut la cumparaturi o mamica insotita doar de copilul ei de 2-3 ani? Sa cumperi tot ce ti-ai propus, sa nu te trezesti cu produse (mai ales sticle!) rasturnate, sa vorbesti incontinuu cu copilul si sa-l intretii astfel incat sa nu se plictiseasca, sa nu uiti un produs important, apoi, sa ajungi la casa, sa pui toate produsele pe banda, in timp ce ai grija de copil si de geanta, sa le incarci in sacose, apoi sa platesti in timp ce copilul este deja obosit si plictisit.

Nu este o treaba usoara. Iar mamele o fac saptamanal. Ca sa nu mai spunem ca, de acolo, cu copilul si mai obosit si plictisit, poate deja usor flamand, mama pleaca incarcata cu sacose. Bravo, mamico!

Si toata pregatirea si anticiparea. Pentru o mamica, o iesire in parc nu este nici simpla, nici banala. Ea ca trebuie sa pregateasca gustarele, apa, servetele umede si uscate, o jucarie mica, iar daca copilul este micut, aduci si un scutec, un rand de schimburi pentru ca nu se stie niciodata.

Si, din experienta, accidentele se intampla exact atunci cand esti cel mai putin pregatita. Bravo, mamico!

 

2. Esti atat de…
citeste pe pagina 2