Cum le vorbim copiilor despre război

Ceea ce părea puțin probabil s-a întâmplat. În dimineața zilei de joi, 24 februarie, Rusia a atacat Ucraina. În țara vecină cu România se desfășoară un război despre care nimeni nu are nicio idee cât va dura, ce consecințe va avea și în ce măsură are potențialul de a escalada.

elefant.ro

Imaginile difuzate de posturile site-urile de știri sunt cutremurătoare. În acest context, ne este foarte dificil și nouă, ca adulți, să ne gestionăm emoțiile care ne copleșesc și, în plus, să le vorbim copiilor noștri despre ce se întâmplă astfel încât să le spunem adevărul fără să inducem panică.

În acest articol, vei afla recomandările psihoterapeutului relațional Gáspár György și ale autoarei Ioana Chicet-Macoveiciuc (Prințesa Urbană), precum și un ghid pentru părinți preluat din Today.com.

Psihologul Gáspár György oferă 18 sugestii pentru părinți

Într-o postare publicată, ieri, pe pagina sa de Facebook, psihologul, psihoterapeutul relațional și autorul Gáspár György explică de ce ne este atât de greu să vorbim cu copiii noștri despre război:

Este dificil și dureros să vorbim cu copiii despre război, într-atât încât, pentru unii dintre noi, cuvântul „război” este de nepronunțat. Și asta pentru că dincolo de ceea ce vedem la știri, în corpurile și mințile noastre zac îngropate suferințele strămoșilor care au cunoscut, atât de bine, spaima și teroarea războiului. Copilul invizibil din noi este speriat și plin de incertitudini, iar copiii din viața noastră au nevoie să înțeleagă ce se întâmplă, ce înseamnă și cum se face față unui război.

Potrivit specialistului, „indiferent de vârstă, este important ca atât copiii, cât și adolescenții să știe că emoțiile, trăirile și gândurile lor au sens pentru noi. Că nu le vom minimaliza sentimentele și nici nu le vom întoarce spatele. Copiii au nevoie să găsească siguranță în relația cu noi, adulții, indiferent că suntem părinți, bunici, unchi, profesori, doctori sau psihologi. Ei se vor simți în siguranță, dacă pot să comunice cu noi, dacă reușim să ne asumăm vulnerabilitatea și curajul, cu demnitate.”

answear.ro

Gáspár György prezintă 18 sugestii utile părinților în abordarea subiectului războiului din Ucraina:

1. Are sens să fie confuzi, să plângă și să adreseze multe întrebări (la care noi avem de găsit răspunsuri potrivite vârstei lor).

2. Are sens să-și exprime emoțiile și trăirile prin cuvinte, curiozități și reacții somatice, de variate feluri.

3. Are sens să ne spună că nu le este frică, dar să observăm la ei comportamente haotice sau manifestări rigide.

4. Are sens să ne întrebe despre trăirile noastre și noi să le răspundem în așa fel încât să ne verbalizăm onest emoțiile, fără să le negăm sau să le exagerăm.

5. Are sens să le povestim care sunt opiniile noastre despre război, despre victoriile strămoșilor noștri și să-i încurajăm să ne vorbească despre cum văd ei această crudă realitate.

6. Are sens să empatizeze, până la lacrimi, cu poporul ucrainean și cu rușii care protestează împotriva războiului.

7. Are sens să ne întrebe ce putem face dacă războiul ajunge și la noi, cum ne putem proteja sau unde ne putem refugia (iar avem de găsit răspunsurile potrivite).

8. Are sens să ia personal tot ceea ce se întâmplă și să-și facă griji pentru sine, familie și prieteni.

9. Are sens să ne întrebe cum anume îi putem ajuta pe cei care se refugiază în țara noastră sau cum îi putem susține pe cei care deja sunt victime ale războiului.

10. Are sens să nu-i expunem la știrile de ultimă oră, mai ales dacă sunt mai mici de 7-8 ani, și să-i ferim de imaginile care ne fac și pe noi, adulții, să lăcrimăm.

11. Are sens să le citim povești despre lupte în care binele învinge și să le explicăm cât de important este să-și exercite dreptul la vot, pentru a nu lăsa ca țara să ajungă în mâinile oamenilor care nu dau dovadă de umanitate și nu știu să protejeze binele comun.

12. Are sens să-i încurajăm să povestească cu bunicii despre vitejii din familiile noastre și să-i lăsăm să-și imagineze cât suntem de puternici împreună.

13. Are sens să le vorbim despre inteligența relațională și despre cum ajung oamenii să lupte inutil; pentru că le este greu să folosească cuvinte și să păstreze un dialog pentru a rezolva conflictele.

14. Are sens să lăcrimăm când povestim cu copiii și adolescenții, să normalizăm vulnerabilitatea umană, să-i încurajăm să ne unim forțele pentru binele comun – prin rugăciune, meditație, donații, acte de caritate etc. – și să le consolidăm credința că violența nu este o alegere constructivă.

15. Are sens să repete anumite întrebări, să le revină anumite îngrijorări și să caute confortul în brațele noastre.

16. Are sens să ne raportăm față de întreaga situație considerând-o un context potrivit pentru a purta conversații dificile, a ne cultiva curajul, compasiunea și conectarea.

17. Are sens să le păstrăm copiilor rutinele obișnuite de masă, joacă, somn, învățătură, sport și distracții.

18. Are sens ca acei copiii care au mai trăit diferite pierderi să reacționeze mai intens față de semenii lor care nu cunosc durerea pierderii; și poate chiar să solicităm ajutorul unui psihoterapeut.

Prințesa Urbană: „Putem să rămânem raționali, chiar dacă ne e frică”

„Stăm departe de știri, să nu ne îngrozim. Dar nu putem închide realitatea într-o sticlă. Mor oameni și se aruncă bombe și poate că totul se va termina mâine, sau poate e doar începutul a ceva ce nici nu putem pricepe”, spune autoarea Ioana Chicet-Macoveiciuc, cunoscută ca Prințesa Urbană, pe pagina sa de Facebook.

La întrebarea „Ce putem noi face” în acest context, autoarea răspunde:

„Putem să rămânem raționali, chiar dacă ne e frică. E normal să ne fie frică. Dar putem rămâne raționali. Putem filtra ce citim. Putem să nu contribuim la și mai multă panică dând mai departe știri neverificate, panicarde.Putem să le fim copiilor noștri modele și în aceste vremuri. De fapt, e chiar mai important să le fim modele cum. Nu trebuie să le ascundem realitatea, ci să le-o explicăm pe înțelesul lor. Începem prin a-i întreba ce știu, ce-i sperie, ce întrebări au. 𝐷𝑎, 𝑒 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖, 𝑑𝑎𝑟 𝑛𝑜𝑖 𝑠𝑢𝑛𝑡𝑒𝑚 𝑖̂𝑛 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆. 𝐸 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑢𝑛𝑖𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑛𝑢 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑒𝑠𝑐 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒𝑎𝑔𝑎̆ 𝑝𝑎𝑠̦𝑛𝑖𝑐. 𝐸 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑔𝑟𝑒𝑢, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑚𝑢𝑙𝑡̦𝑖 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑠𝑢𝑓𝑒𝑟𝑎̆, 𝑑𝑎𝑟 𝑐𝑢𝑟𝑎̂𝑛𝑑 𝑣𝑎 𝑓𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑛𝑜𝑢 𝑝𝑎𝑐𝑒 𝑠̦𝑖 𝑜𝑚𝑒𝑛𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑣𝑎 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑔𝑟𝑒𝑠̦𝑒𝑙𝑖.”

Cum să-i vorbești copilului despre război, în funcție de vârstă

În postarea sa, Prințesa Urbană a postat linkul unui articol ghid publicat de Today.com menit să-i ajute pe părinți să poarte discuții cu copiii lor despre război.

Articolul o citează pe autoarea și expertul în parenting Dr. Deborah Gilboa cu o serie de recomandări:

  • Majoritatea părinților nu trebuie să vorbească cu copiii mici despre război decât dacă aceștia întreabă sau dacă au un membru al familiei sau un prieten în armată.
  • Este mai bine să discuți cu copiii începând cu vârsta de 8 ani. Dar, dacă ar putea auzi discuții despre acest subiect în altă parte, ai putea dori să discuți cu copilul indiferent de vârstă.
  • Părinții trebuie să afle câteva lucruri înainte de a discuta cu copiii lor. „Află ce anume vrea copilul să afle. Care este singurul mesaj pe care vrei să-l transmiți dincolo de orice alte detalii”.
  • Iată exemple de mesaje: „Războiul este departe și suntem în siguranță”. Sau „Politica este cu adevărat importantă în viața oamenilor și trebuie să mergem la vot”.
  • Părinții ar trebui să analizeze ce simt înainte de a discuta cu copiii lor despre război: „O conversație cu copilul tău despre un subiect important, înfricoșător și greu de înțeles nu este locul potrivit pentru a-ți rezolva emoțiile.”
  • Părinții nu trebuie să știe toate răspunsurile. În schimb, ei se pot gândi la acest subiect împreună cu copiii, ajutându-i pe copii să învețe să navigheze printre sentimente dificile.

Dr. Deborah Gilboa a oferit câteva sfaturi părinților despre cum să discute cu copiii despre război în funcție de vârsta lor.

Perioada preșcolară până la 8 ani

  • În cazul copiilor mai mici, expertul în parenting recomandă ca părinții să le ofere informații concrete cu o anumită valoare personală. Mesajul ar trebui să fie scurt și clar. Iată un exemplu: „Există un război departe, unde sunt soldați ruși. Chiar dacă suntem în siguranță, este o chestiune foarte importantă.” Dacă cel mic pune o nouă întrebare, răspunde-i simplu și întărește valoarea. De exemplu, în cazul în care copilul întreabă: „De ce se luptă?”, părintele poate spune: „Se luptă pentru cine ar trebui să fie la conducere, dar este departe de noi”.
  • Este esențial ca părinții să-i liniștească pe copii și să mențină un dialog deschis spunându-le copiilor: „Atunci când ai mai multe emoții, vino și vorbește cu mine.” Nu „dacă”, ci „când”, care deschide o ușă mai largă către comunicare.

Copii de 8-10 ani

  • Dr. Gilboa îi îndeamnă pe părinți să formuleze mesajul simplu și să împărtășească o lecție despre ce este important pentru familia lor: „S-ar putea să simți că în viața ta sau a copilului tău mesajul este despre siguranță sau despre a fi patriot”.
  • Când copiii își surprind părinții cu întrebări despre război, este în regulă dacă părinții nu sunt pregătiți să ofere răspunsuri clare. În acest caz, e important ca părinții să recunoască acest lucru și apoi să revină mai târziu la copil cu un răspuns.
  • Părinții ar putea spune, de pildă: „Sunt persoana potrivită pe care să o întrebi despre acest subiect”, ajutându-i pe copii să știe că părinții sunt o sursă de încredere.
  • Faptul că un copil pune întrebări despre război reprezintă un avantaj pentru părinți, care află ce anume le stârnește îngrijorarea copiilor. Astfel, părinții știu deja care sunt răspunsurile pe care le caută copiii.

Copiii de gimnaziu

  • Părinții ar putea începe prin a-și întreba copiii de gimnaziu ce au aflat despre război. Apoi pot răspunde la întrebările concrete ale copiilor.
  • „Avem tendința de a presupune că ai noștri copii se simt într-un fel anume și într-un număr surprinzător de cazuri greșim”, spune expertul citat. Punându-le mai întâi copiilor întrebări părinții au ocazia să înceapă de unde sunt copiii, și nu de unde cred părinții că sunt.
  • Totodată, punând întrebări, părinții au ocazia să-și ghideze copiii către fapte reale, corectând eventualele informații greșite pe care le-au aflat copiii.
  • Dacă părinții nu știu răspunsul la o întrebare, este indicat să-l caute împreună cu copiii. Acest mod de abordare oferă avantajul de a le arăta copiilor unde să găsească informațiile de încredere și cum să gândească critic despre sursele de informare.

Elevi de liceu

  • Sugestia este ca părinții să înceapă prin a-și întreba adolescenții ce știu despre războiul actual și să le spună cât mai multe informații concrete conform valorilor lor. Apoi, este indicat să-i întrebe cum se simt în legătură cu ce se întâmplă și de unde își obțin informațiile.
  • Adolescenții vor să știe ce cred părinții lor despre ce se întâmplă și sunt realmente influențați de asta. În același timp, adolescenții sunt influențați și de alte persoane.
  • Părinții își pot ajuta adolescenții să se gândească critic de unde își obțin informațiile și cum își formează convingerile.
  • Pentru mulți adolescenți, un potențial război înseamnă îngrijorare că ar putea fi recrutați. Părinții ar putea discuta cu copiii lor despre ce s-ar putea întâmpla.
  • „Îți poți întreba adolescentul: „Dacă ar exista un subiect în discuție, în ce mod (ți-)ar fi confortabil să slujești țara?”

Taguri

Ana Bâtcă

Sunt Ana Bâtcă, cofondator Centrul de Parenting și mama unui băiețel născut în 2013. Misiunea mea este să sprijin părinții să aibă o comunicare mai bună și relații mai frumoase cu copiii lor. În ceea ce fac, mă ajută formările mele în Coaching, Master Coaching, Formator, NLP Practitioner, NLP Master, precum și experiența de peste 800 de ore de lucru cu oamenii în ședințe individuale și de grup.

Articole similare

Utilizăm fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care CentruldeParenting.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele Dumneavoastra pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close