Cum corectăm copilul. 8 greșeli pe care le fac părinții atunci când copiii greșesc

După ce am anunțat deschiderea înscrierilor la ediția a 3-a a Maratonului Online “Cum să educi un copil cu încredere în sine”, au început să curgă înscrierile și locurile au început să se ocupe.

elefant.ro

Dacă încă nu ai aflat că, săptămâna viitoare, organizăm Maratonul dedicat creșterii încrederii în sine a copiilorintră să vezi pagina de prezentare și, dacă simți că ți se potrivește, să-ți ocupi locul:

Maratonul Online “Cum să educi un copil cu încredere în sine” (7 zile)

În acest articol, mi-am propus să discutăm despre cum reacția părinților la greșelile copilului sabotează formarea încrederii în sine a copilului, precum și care este cel mai potrivit mod în care să reacționăm la greșelile copiilor noștri.

Mai ales că există temerea că, dacă cel mic nu va conștientiza că a greșit și dacă nu va fi îndrumat să-și corecteze greșeala, el va putea deveni de necontrolat, va considera normal să repete greșeala.

Este cu atât mai important să nu persiste în greșeală cu cât, în numeroase cazuri, părinții simt că, făcând asta, copilul se află în pericol și doresc să-l protejeze.

answear.ro

Hai să vedem mai întâi care sunt reacțiile obișnuite ale multor părinți atunci când copiii greșesc și ce efecte au aceste reacții asupra copiilor:

1. Respingere, retragerea iubirii

După ce a descoperit că cel mic a greșit, părintele simte că nu îi mai poate oferi aceeași iubire și afecțiune până când nu se asigură că greșeala a fost remediată și că cel mic și-a luat angajamentul de a nu o mai repeta.

Ce învață copilul din această reacție la greșeală este că nu merită iubirea decât atunci când face totul corect sau chiar perfect, adică decât atunci când este conform cerințelor și așteptărilor părintelui.

2. Amenințarea cu pedeapsa

Copiii și oamenii în general sunt capabili să facă diverse lucruri din teama că ceva rău li s-ar putea întâmpla. De aceea, unii părinți apelează la amenințări pentru a-și determina copiii să-și schimbe comportamentul.

Totuși, din această reacție a părintelui copilul învață să fie motivat de frică, de emoții negative. Și se știe că, atunci când persoana simte frică, stres, încordare, ea nu mai are acces la resursele sale creative firești. Cu alte cuvinte, un copil amenințat va avea rezultate mai proaste decât cele de care este capabil.

3. Aplicarea unei pedepse

De multe ori, părinții nu doar amenință copilul cu pedeapsa, ci o și pun în aplicare, arătându-i copilului ce se întâmplă atunci când el greșește. De altfel, dacă nu este pusă în aplicare, amenințarea va funcționa doar pe o perioadă limitată.

Atunci când este pedepsit, copilul simte frustrare, furie, revoltă. Pentru că el are motivele sale pentru care a procedat într-un anumit fel, considerat inacceptabil de către părinți, el se simte nedreptățit și își poate crea credința că lumea e nedreaptă cu el.

4. Explicațiile logice

Părinții care își doresc găsirea unei soluții apelează, de multe ori, la explicații logice. Acestea pot fi de ajutor când sunt spuse în momentele potrivite, adică atunci când toată lumea este calmă și când nu sunt însoțite de critici, acuze, jigniri sau umiliri la adresa copilului.

În caz contrar, copilul poate simți că nu înțelege, că este prea greu pentru el, se poate considera incapabil, mai ales dacă greșeala se repetă de mai multe ori. Riscul este că, odată ce s-a clasificat pe sine ca fiind incapabil, va fi cu mult mai greu să-l convingi că poate.

5. Se enervează și ridică tonul

Pentru că nu știu un alt mod de a reacționa pe moment la dezamăgirea că cel mic a greșit și pentru că își doresc ca acea greșeală să dispară sau cel puțin să nu mai apară pe viitor, unii părinți se înfurie și țipă la copil. Asta îi ajută să-și exprime furia și tensiunea nervoasă și îl sperie pe copil care poate decide să nu mai greșească de teama reacției părintelui.

Așadar, drept răspuns, copilul simte frică și se simte neacceptat așa cum este. El vede reacția emoțională a părintelui, însă nu vede vreo încercare de a-l înțelege și de a-l ajuta pe el.

6. Obligă copilul să-și corecteze greșeala

În lipsa unei ghidări adecvate și aplicată de pe o poziție autoritară și critică, cererea ca cel mic să-și corecteze greșeala poate fi asociată mai degrabă cu o pedeapsă.

De aceea, în loc să învețe o lecție de viață, copilul poate simți furie și frustrare, se poate simți desconsiderat și umilit.

7. Rușinează copilul și îi induc vinovăție

Unii adulți cred că, dacă cel mic se va simți vinovat și rușinat, el își va schimba comportamentul.

În realitate, însă, vinovăția este un mecanism psihologic complex și pervers care, dimpotrivă, nu ajută la schimbarea unui comportament neplăcut, ci împiedică această schimbare. Șansele ca o persoană care se simte vinovată și rușinată să schimbe ceva sunt minime.

8. Corectează ei înșiși greșeala copilului

Părinții își doresc ca lucrurile să fie făcute bine, corect și poate că nu cred că cel mic este capabil să le facă așa singur, fie nu au răbdare sau timp pentru a aștepta ca cel mic să ajungă singur la rezultatul dorit.

Copilul este descurajat să facă singur și este privat de oportunitatea de a învăța să facă lucrurile diferit. Dezvoltarea autonomiei sale are de suferit. De multe ori, în timp, copilul ajunge să prefere să facă părinții cât mai multe lucruri pe care vor să le vadă bine făcute și pentru care își asumă responsabilitatea. În sinea lor vor crede: “Nu sunt capabil, nu sunt în stare, nu pot”.

Toate aceste moduri prin care părinții reacționează la greșelile copiilor lor le erodează încrederea în sine.

Și atunci, care ar putea fi un mod potrivit de a reacționa atunci când copilul greșește?

Înainte de a răspunde la această întrebare, îți propun să ne uităm împreună la ce înseamnă, de fapt, greșeala.

Iată definiția conform DEX 2009:

GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc.

Deci, greșeala este o abatere de la adevăr. De la adevărul cui?

De la adevărul părintelui care judecă situația, nu-i așa?

Pentru că, într-o altă familie, este foarte probabil ca un alt părinte să nu considere greșeală o acțiune identică făcută de copilul său.

Fiecare persoană are anumite valori, anumite credințe, anumite aspirații care diferă de la unii la alții. Și este normal să fie așa, altfel am gândi și ne-am comporta toți la fel. Asta face ca un anumit lucru care este considerat o greșeală într-o familie să nu fie văzut ca o greșeală sau poate chiar să fie perceput ca fiind ceva demn de laudă într-o altă familie.

Deci, putem afirma că greșeala nu este general valabilă și că, în raport cu copilul, părintele este cel care dă verdictul ce este corect și ce este greșit, în funcție de valorile sale, de credințele sale, de tiparele sale.

În același timp, ceea ce părinții consideră o greșeală, până a ajunge să fie catalogat drept o greșeală, a fost o simplă (in)acțiune a copilului. Și știm că fiecare persoană face cel mai bun lucru de care este capabilă în fiecare moment al vieții sale cu resursele pe care le are.

Cu alte cuvinte, inclusiv în momentul acela nenorocit, în care copilul a făcut ceva despre care va afla că a fost o greșeală, chiar în acel moment, el a crezut că face bine, sau pur și simplu nu s-a gândit că lucrurile ar putea ajunge unde au ajuns ulterior.

Așadar, din această perspectivă, ceea ce văd părinții drept o greșeală este cel mai bun mod prin care copilul a reușit să gestioneze o provocare, cu resursele pe care le avea în momentul respectiv.

Și atunci, putem reformula întrebarea noastră: 

Cum e cel mai potrivit să reacționăm atunci când copilul a făcut cum a putut el mai bine, însă acțiunea sa sau rezultatul acțiunii nu corespunde așteptărilor noastre?

În opinia mea, cuvântul “greșeală” nu are ce să caute în relația dintre părinte și copil. Și, reformulată în acest mod, întrebarea deschide o abordare diferită de parenting.

Copilul tău știe foarte bine ce așteptări ai de la el. Dacă nu reușește să corespundă așteptărilor tale, merită să te conectezi cu el pentru a înțelege care este cauza reală. Poate chiar merită să-ți reevaluezi așteptările în funcție de vârsta copilului, de calitățile sale, de personalitatea sa.

Copilul știe foarte bine când acțiunile sale te supără și, de regulă, face tot ce îi stă în putință să respecte regulile pe care le-ai impus. Acest lucru este foarte evident atunci când copilul este pus în situația de a-i explica regulile unui copil mai mic – atunci vezi clar cât de bine le cunoaște.

Dacă, însă, face lucruri despre care știe că nu le accepți, atunci fie emoțiile pe care le simte sunt prea puternice și explodează în comportamente nedorite, fie a văzut că acesta este un mod de a obține atenția ta, după ce alte încercări nu au dat rezultat.

Astfel, în loc să corectăm greșelile copiilor, este mult mai de ajutor:

  1. Să pornim de la premisa că cel mic a făcut cel mai bun lucru de care a fost capabil în momentul respectiv. Să alegem să credem și să știm că intenția lui a fost bună, indiferent ce a făcut și ce s-a întâmplat. Cu această abordare, îți vei vedea copilul într-o altă lumină, te asigur.
  2. Să-i fim alături, știind că nici el nu se simte bine că lucrurile au decurs într-un mod nefavorabil. Atunci, putem alege să fim de partea lui, nu împotriva lui.
  3. Să ne conectăm cu copilul, să discutăm cu el, să ne jucăm cu el și să aflăm cauza reală, ce anume l-a determinat să procedeze într-un anumit fel. Doar așa îl putem ajuta realmente să depășească provocări, să rezolve conflicte, să găsească soluții.
  4. Să-i reamintim regulile și să le punem în context vorbindu-i despre importanța lor.
  5. Să ne reevaluăm așteptările pe care le avem față de copil. Și să discutăm cu copilul despre așteptările noastre.
  6. Să subliniem lucrurile pe care le face bine, să-i hrănim succesele, nu eșecurile. Atunci, vor apărea din ce în ce mai multe reușite.
  7. Să credem că cel mic are toate resursele de care are nevoie pentru a evolua și a face lucrurile din ce în ce mai bine. Și să-i transmitem și copilului că avem încredere în el.

Sunt multe de spus și, desigur, sunt foarte multe de pus în practică în relația cu copilul. Dacă sunt momente în care simți că te împotmolești, că nu mai vezi ce să faci și că cel mic dă dovadă de încredere scăzută în sine, sugestia mea este să nu lași lucrurile la voia întâmplării pentru că nu îți va plăcea unde se va ajunge.

O ocazie să înveți cum se formează, pas cu pas, încrederea copilului în el însuși și imaginea lui de sine, precum și ce să faci pentru a-i susține dezvoltarea încrederii este Maratonul de o săptămână pe care îl organizez în perioada 5-11 octombrie. Mai sunt câteva zile și abia aștept să începem!

Intră pe linkul de mai jos pentru a te înscrie:

Maratonul online “Cum să educi un copil cu încredere în sine”

Eu te voi susține cu răspunsuri pentru tine, adresate concret provocărilor tale personale, astfel încât char să simți schimbarea.

Iată ce spune Oana, una dintre participantele la o ediție anterioară a programului:

“Sunt foart încântată că am participat. Informațiile au fost extraordinare, concis și la obiect. Am început să aplic din ele, cel mai bine mi-a ieșit cu statul prea mult în fața ecranelor, am învățat și apoi am început aplicarea. Nu mică mi-a fost mirarea ca Matei să reacționeze din prima. Relația nu a mai fost atât de tensionată. Foarte îmbucurător pentru mine, mai ales că tensiunea îmi crea o foarte mare frustrare (după ce că stau puțin cu el, ne mai și certăm). Apoi, ieri, având niște mici conflicte, pornite de la teme, a fost pentru prima dată când mi-a spus ce simte când îl cert (crede că nu îl mai doresc de copil și nu îl mai iubesc. A urmat un moment frumos, în care eu i-am spus ce vreau să îi transmit, ce mă deranjează, apoi l-am luat în brațe și i-am declarat iubirea mea veșnică și că nu are legătură cu observațiile legate de teme).”

Atâta timp cât îți dorești să educi un copil cu încredere în sine și ești dispus/ă să dedici un pic de timp, efort și bani, Maratonul online “Cum să educi un copil cu încredere în sine” va fi maxim de eficient pentru tine, mă voi ocupa personal de asta. Iar dacă vei dori să îl repeți la o ediție ulterioară, o vei face gratuit.

Important este să iei decizia la timp, deoarece locurile se ocupa în ordinea înscrierilor și a plăților efectuate, iar până vineri poți beneficia de reducere:

Maratonul “Cum să educi un copil cu încredere în sine”

Sursa foto: Pexels

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit

Taguri

Ana Bâtcă

Sunt Ana Bâtcă, cofondator Centrul de Parenting și mama unui băiețel născut în 2013. Misiunea mea este să sprijin părinții să aibă o comunicare mai bună și relații mai frumoase cu copiii lor. În ceea ce fac, mă ajută formările mele în Coaching, Master Coaching, Formator, NLP Practitioner, NLP Master, precum și experiența de peste 800 de ore de lucru cu oamenii în ședințe individuale și de grup.

Articole similare

Utilizăm fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care CentruldeParenting.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele Dumneavoastra pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close