Ca parinti, ne dorim sa fim ascultati si intelesi din jumatate de cuvant, sau cel putin din prima. Ne dorim sa avem o relatie frumoasa si bazata pe incredere cu copilul/copiii. Insa, de multe ori, in graba de a rezolva zeci si sute de probleme, uitam sa ne amintim ca avem in fata noastra, de fapt, niste copii, care au un anumit nivel de cunostinte si mult mai putina experienta decat noi si care
au si ei, la randul lor, nevoie sa fie ascultati. Si nu oricum.
Numerosi autori de parenting vorbesc despre beneficiile ascultarii active. Dar ce anume presupune ascultarea activa care, spun specialistii, il stimuleaza pe copii sa se deschida, ii face sa-si descarce emotiile si ii ajuta sa-si gaseasca singuri solutiile cele mai potrivite? Ascultarea adevarata presupune nu doar sa fim fizic langa copil si in niciun caz nu presupune sa-l facem sa-i treaca mai repede supararea. Ci presupune ca, atunci cand copilul este suparat, trist, cand il doare ceva, cand ii este rusine, cand a avut un esec, cand cineva s-a comportat cu el dur sau i s-a facut o nedreptate si chiar si atunci cand este foarte obosit, sa-i aratam ca il intelegem, ca stim prin ce emotii si prin ce stari trece. Inseamna ca cel mic sa simta cu adevarat ca este auzit.
Oglindire
Astfel, atunci cand copilul se confrunta cu o problema emotionala, sa-l asculti cu adevarat inseamna sa-i oglindesti trairile. Adica, sa-i „intorci inapoi” in timpul dialogului exact ce ti-a spus, punand accentul pe emotie. Asta il va stimula sa-ti spuna mai multe lucruri, sa explice intreaga situatie si sa ajunga in miezul problemei afland ce il deranjeaza de fapt.
In cele mai multe cazuri, este suficient ca parintele sa oglindeasca emotia copilului in mai multe replici ca cel mic sa traiasca un moment terapeutic in care vorbeste, se descarca, isi exprima emotia si se linisteste sau chiar reuseste sa gaseasca o solutie. Este un mod de comunicare care, adaptat varstei, ii ajuta foarte mult atat pe copiii mici, cat si pe adolescenti.
O regula esentiala in acest caz este ca in discutia cu copilul sa nu se regaseasca judecata parintelui (critici, acuze, comparatii cu altii, amintirea lucrurilor negative din trecut, sfaturi, interpretari, provocari etc.). Odata ce se va simti judecat, copilul va incepe sa se indeparteze de tine si va comunica din ce in ce mai putin legat de subiectele care te nemultumesc.
Vezi, pe pagina urmatoare, alte 3 sugestii cu ajutorul carora copilul tau se va simti ascultat si inteles de tine.
