Cum apar traumele emotionale la copii

Recent, mi-am serbat ziua de nastere, care este pentru mine un prilej sa fac zoom out si sa-mi privesc viata de pana acum. Ma bucur ca, daca timp de multi ani aveam o perspectiva dramatica asupra vietii mele, alegand sa ma concentrez pe aspectele neplacute, acum, dupa ani de lucru cu mine si emotiile mele, aleg sa fac ceea ce recomanda specialistul in parenting Laura Markham: mai multa iubire si mai putina drama.

elefant.ro

De ce alegeam perspectiva dramatica? Din cauza ranilor care sangerau in sufletul meu.

Mi-am inceput viata ca un copil ranit. Un copil care, la varsta de doar un an, a fost dat de mama lui bunicilor pentru cateva luni, pana s-a nascut surioara lui, fara sa i se spuna absolut nimic. Adultii din generatia parintilor nostri credeau ca un copil de un an nu intelege nimic, drept pentru care il tratau ca pe un obiect.

In timpul unuia dintre procesele de vindecare emotionala pe care le-am parcurs, am retrait plangand acel moment in care imi vedeam bunicii, de altfel foarte binevoitori si implicati, si nu intelegeam unde este mama, cea care fusese in permanenta cu mine de la nastere. M-am simtit abandonata si furioasa.

„Nu ai cazut. Nu s-a intamplat nimic!” sau cum incepe reprimarea emotiilor copiilor

Dictatura emotiilor pozitive. Si copiii, si parintii au de suferit

Asa s-a instalat trauma de abandon, o frica uriasa de singuratate, de a nu fi exclusa dintre oameni, de a nu pierde visul de a fi „impreuna”. O trauma pe care am retrait-o in foarte multe momente ale vietii mele si care m-a facut sa iau multe decizii proaste in relatiile cu oamenii si mai ales in relatia de cuplu.

Dupa ce am decis sa nu mai fug de suferinta si sa-mi indrept privirea catre aceasta rana veche, am inceput sa lucrez la vindecarea ei. Stiu ca sunt inca multe mecanisme de gandire si tipare formate pe baza traumei de abandon pe care le mai am de depasit. Totusi, astazi, ma simt mai impacata cu mine, am relatii mai implinite cu oamenii si am o relatie frumoasa cu mama mea, pe care am iertat-o.

answear.ro

Stim ca, in general, parintii le vor binele copiilor lor. Si, de cele mai multe ori, nu constientizeaza ca anumite actiuni pe care le fac spre binele copiilor sau anumite cuvinte pe care le spun ii ranesc sau chiar le provoaca traume.

Deci, cum apar traumele emotionale la copii?

Raspunsul este: din cele mai bune intentii ale parintilor.

Marele paradox al parentingului este ca cele mai grave actiuni ale parintilor care afecteaza copiii pe termen lung au la baza cele mai bune intentii, dorinta de a feri copilul de suferinta. Parintii urmaresc doar obiectivul, uitand sa tina cont si de mijloacele folosite pentru a-l realiza si care poate face diferenta dintre trauma si echilibru sufletesc.

Cele 5 emotii care ii blocheaza pe copii in mediocritate

“Chiar trebuie sa plangi din atata lucru?” – Ce am descoperit cand am privit dincolo de pata de pe desenul copilului

Cu totii am trait anumite momente traumatizante in copilarie si asa am invatat ca:

  • Nu merit.
  • Nu contez.
  • Nu ma descurc.
  • Sunt neimportant/a.
  • Sunt defect/a.
  • Sunt vinovat/a etc.

 

Copilul, devenit adult, e nevoit sa traiasca o viata normala cu aceste stigmate. Si vrea sa fie fericit si implinit crezand, de fapt, in sinea lui, ca nu merita nimic. E practic imposibil pana cand nu constientizeaza ca e nevoie sa faca ceva si pana cand nu lucreaza cu sine, sau in terapie, pentru a-si depasi blocajele.

Ca parinti, ne dorim ca ai nostri copii sa creasca in mediul cel mai sanatos posibil din punct de vedere emotional. Vrem sa-i vedem echilibrati, puternici si curajosi.

Si ne este frica sa nu-i traumatizam involuntar, avand cele mai bune intentii pentru ei, asa cum si parintii nostri nu si-au dat seama ca bunele lor intentii de atunci se vor transforma pentru multi dintre noi in suferinta.

Una dintre marile mele frici pe care le am in legatura cu copilul meu este sa nu-i formez, involuntar, vreo trauma emotionala. Prima la care ma gandesc este propria mea trauma, desigur, adica sa nu se simta cumva vreodata abandonat si sa simta suferinta pe care eu am simtit-o atat de profund.

Care este frica ta cea mai mare pe care o ai legat de copilul tau / copiii tai? De ce fel de traume iti doresti sa-i feresti in mod special?

 

Ce cuvinte sa-i spui copilului tau pentru a deveni un adult increzator si puternic [VIDEO]

Cum arata „cusca emotionala”, blocajul emotional care ii tine pe oameni pe loc

Sursa foto: Pixabay

CARTI DE PARENTING

CARTI copii

 

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit

Taguri

Ana Vioreanu

Sunt Ana Vioreanu, cofondator Centrul de Parenting si si mama unui baietel nascut in 2013. Misiunea mea este sa sprijin parintii sa aiba o comunicare mai buna si relatii mai frumoase cu copiii lor. In ceea ce fac, ma ajuta formarile mele in Coaching, Master Coaching, Formator, NLP Practitioner, NLP Master, precum si experienta de peste 600 de ore de lucru cu oamenii in sedinte individuale si de grup.

Articole similare

Utilizăm fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care CentruldeParenting.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele Dumneavoastra pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close