“Dar nu e corect!”, “Iar trebuie sa fac asta?” – Cand copilul este nemultumit mereu

Copilul tau este nemultumit si se plange mereu, indiferent ce ii spui, ce il rogi sa faca, despre regulile casei, ori chiar si ce ii pregatesti de mancare? Trebuie sa fie mereu ceva care sa nu-i convina si sa comenteze?

Ca majoritatea parintilor care au astfel de copii, i-ai repetat si tu ca lucrurile nu sunt chiar atat de rele pe cat le descrie el, ori ca nu este rezonabil. Pana acum este posibil sa fi discutat, deja, cu calm despre toate acestea, sa fi negociat, sa-ti fi justificat rugamintile, sa fi ridicat tonul de frustare, chiar sa fi modificat din regulile casei, tocmai pentru a veni in intampinarea copilului tau.

Cumva, incercarile tale de a reduce nemultumirile si de a elimina tensiunile din casa nu au fost remarcate sau recunoscute de copil. Iar acesta continua sa se planga, sa fie mereu nemultumit.

Si, pe cat de mult ti-ai dori sa fii ascultata cu usurinta si sa nu fie nevoie sa porti lupte de convingere pentru orice lucru, stii, in acelasi timp, cat de important este ca fiul sau fiica ta sa aiba propria opinie si propria voce, sa nu-i fie teama sa-si foloseasca argumentele.

Copiii care raspund parintilor tind sa devina adulti de succes

Cele mai periculoase 12 cuvinte pe care le poate auzi un copil de la parintii lui

Acestea sunt trasaturi care ii vor fi de un real folos in societate. Acasa, insa, sigur ai dori mai multa liniste si mai putina negociere. Iata ce poti face atunci cand copilul tau se plange constant, iar aceasta situatie nu te face un parinte fericit:

Copilul este nemultumit? Fa un pas in afara problemei

Esti obosita, ti-a ajuns cate “plangeri” ai de solutionat zilnic la birou, poate te mai suna si parintii, ori prietenele sa ti se planga, ai in jur oameni nemultumiti ce comenteaza negativ. Asa ca, atunci cand copilul incepe si el sa se planga, chiar nu mai ai energie. Asa ca impulsul este de a-i rezolva nemultumirea: ii faci un fel nou de mancare, negociezi, dar ajungi sa lasi de la tine, incalcand, poate, una dintre regulile casei.

Dar, macar in caminul tau sa ai parte de liniste, nu?

Aceasta abordare pare rapida, insa, pe termen lung ajunge sa-ti fie tie nefavorabila. Pentru ca, odata ce ai incalcat chiar tu una dintre regulile casei, atunci transmiti mesajul ca regulile sunt facute pentru a fi incalcate si trebuie doar nemultumire combinata cu o pozitie ferma in negociere. Cedand mereu, nu faci decat sa deschizi usa larg nemultumirilor de orice fel, intrucat copilul va simti ca orice nemultumire a lui va fi solutionata.

Mesajul nu este de a ignora nevoia copilului, ori ceea ce incearca sa iti transmita! Doar ca, oricat de tentata ai fi, respecta regulile casei pe care le-ai stabilit impreuna si le-ai agreat cu copilul.

Mentine-ti atentia pe sentimente, in loc sa te concentrezi pe gasirea unei solutii, ori a unor argumente solide care sa-ti justifice pozitia.

De exemplu, daca ti se plange ca nu se mai intelege cu cea mai buna prietena, in loc sa gasesti tu o solutie, ori sa-i critici comportamentul, spunandu-i ca poate acea fata s-a suparat pe ea pentru ca nu a fost prea prietenoasa, ori pentru ca i-a facut altceva, aplica o alta forma de comunicare: “Observ ca esti suparata din cauza asta. Vrei sa te eliberezi, ori speri sa gasesti o solutie?”.

Uneori, doar faptul ca ii oferi copilului cadrul de a-si elibera sentimentele, emotiile si frustrarile este de ajutor in toate celelalte aspecte ale vietii sale, in care aceasta tensiune interioara se poate manifesta. De asemenea, iti ghidezi copilul spre o gandire constructiva, in care este implicat direct in cautarea de solutii, distragandu-i atentia, cumva, de la nimicurile din coditian pe care isi revarsa emotiile.

Stabileste un moment in care sa ti se planga

Uneori, si noi, ca adulti, avem nevoie de un moment sa ne eliberam, sa scoatem totul din noi. Dar nu putem face asta fara sa avem o persoana care sa ne asculte. Atunci cand, de exemplu, la serviciu am avut o zi stresanta, instinctul ne face sa ne comportam exact ca cei care ne-au consumat energia.

Ne vine sa ne “razbunam” ca sa simtim si noi sentimentul de putere pe care altii l-au simtit. Asa se intampla si cu copilul: atunci cand un alt copil sau un alt adult isi manifesta puterea, ori incalca dorinta si nevoia copilului tau, acesta isi va menifesta frustrarea aratand nemultumire, adoptand fata de tine o pozitie de lupta.

Ideea este ca starile sale emotionale il fac sa se afle mereu pe o pozitie de lupta, mereu in garda, mereu nemultumit.

Nu ignora aceste stari, ci ofera-i copilului si un moment din zi in care sa se elibereze. De exemplu, dupa cina, cand lucrurile se linistesc, toata lumea este mancata, nimeni nu se mai grabeste, fii acolo pentru copilul tau sa-ti spuna tot ce il nemultumeste. Dar limiteaza plangerile doar pentru acel moment din zi. Daca uita si incepe sa se planga in masina pentru ca esti mereu nedreapta cu el, adu-i aminte ca veti putea discuta seara, dupa cina.

De cate ori sa-ti spun?!” 10 cauze de ce nu ne asculta copiii

Drumul spre comunicarea adevarata. 4 intrebari pe care sa i le pui zilnic copilului

Pentru copiii mici, poti face 3-4 tichete de nemultumire. De fiecare data cand nu ii convine ceva sa se foloseasca de un tichet. Iar daca si le-a consumat pana la finalul zilei, atunci va trebui sa astepte pana a doua zi.

Ideea generala este ca nu conteaza daca opinia copilului este corecta sau nu, daca are dreptate sau nu. Si el, ca si tine, are nevoie sa fie ascultat. Nu trebuie sa dai curs oricaror nemultumiri pentru a-i oferi copilului sentimentul ca este iubit si ascultat si ca esti mereu acolo sa-i rezolvi problemele.

Si nu trebuie sa combati ori sa te lupti cu fiecare nemultumire a lui, dar trebuie sa afli ce se afla in spatele acesteia. Pentru ca, de fiecare data cand copilul are un comportament pe care te-ai grabi sa-l etichetezi ca “obraznic”, “rasfatat”, “neascultator”, de fapt, este sigur o nevoie emotionala neimplinita.

Asa ca stabileste un moment din zi in care nemultumirile sa fie exprimate, respecta limitele casei si nu ceda din cauza oboselii, recunoaste sentimentele copilului si ofera-i cadrul de a si le exprima in siguranta, fara sa fie criticat, judecat sau certat.