Copilul ca o oglinda. Legatura dintre neincrederea in sine a parintelui si nefericirea copilului
Putini parinti isi pastreaza in totalitate calmul atunci cand copilul lor are un comportament inadecvat in societate. Inadecvat poate insemna orice este iesit din comun, diferit de restul: de la o reactie vocala mai stridenta si pana la a topai fericit in mijlocul unei baltoace. In aceste situatii, avem tendinta sa dam explicatii altor persoane care sunt martore la ce se intampla: „Azi nu si-a facut somnul” sau „E mai nervos din cauza dintilor”.
In aceste situatii nu mai vedem copilul, ci doar propria neconcordanta cu normele sociale nescrise si suntem ghidati de teama ca s-ar putea sa para ca nu suntem niste parinti buni. Si, in loc sa ne indreptam atentia catre copil, catre nevoile si dorintele lui, ne cufundam in propriile frici si trairi. Si, din nou si din nou, incerc sa par o mama sau un tata bun care are alaturi un copil bine educat.
Șapte greșeli majore de educație care îi împiedică pe copii să reușească în viață
Comportă-te cu copiii așa cum vrei să se comporte și ei cu tine
De unde vine aceasta reactie? Psihologii spun ca aceasta goana dupa acceptare, dupa corectitudine, incercarea de a respecta normele si traditiile exista si cresc din cauza neacceptarii propriei persoane, din cauza ca ni se pare ca nu procedam corect. Undeva in sinea noastra, credem ca ceva e in neregula cu noi si ca si restul vor vedea si ei acest lucru. Nici nu ne dam seama ca este o problema de incredere in sine.
Insa, daca, din frica de a nu fi judecat de cei din jur, un parinte joaca rolul parintelui perfect si ii impune micutului sa joace rolul copilului bine educat, il invata, fara sa-si dea seama, sa-si ascunda emotiile „incorecte” si sa-si manifeste doar latura corecta. Prin aceste lucruri, cumva condamnam copilul la nefericire, interzicandu-i sa fie el insusi si sa se manifeste cum doreste.
Instructorul pentru tinerele mame Elena Ovechkina, din Moscova, Rusia, spune că „acceptarea copilului incepe cu propria acceptare”. Ea este de parere ca este dificil sa-i permitem copilului sa ia singur decizii legate de viata lui daca acestea sunt insotite de teama ca cineva il va judeca apoi.
Cum personalitatea parintilor il formeaza pe copil. 4 modele de educatie si efectele pe termen lung
Fara sa vrei, iti transformi copilul intr-un adult materialist. Tu faci aceste greseli?
„Daca nu te accepti si daca nu ai incredere in tine, iti va fi extrem de greu sa ai incredere in propriul copil. Iti va fi aproape imposibil sa accepti faptul ca micutul este o fiinta foarte buna si inteligenta. Si ca nu vrea cu tot dinadinsul sa-ti faca rau, ca el isi doreste mult sa fie bun in ochii celor apropiati”, scrie, intr-un articol, instructorul pentru mame.
Potrivit acesteia, „copiii sunt ca o oglinda, in ei nu exista rau, nu exista manipulare, nici dorinta de a face rau. Copiii sunt reflexia parintilor lor”. Asadar, daca ti se pare ca micutul are un comportament ciudat, gandeste-te ce ar trebui sa schimbi la tine, la comportamentul si la gandurile tale pentru ca reflexia ta sa se schimbe.
Din acest punct de vedere, „copiii agresivi si cu un comportament inadecvat sunt cei mai nefericiti copii. Ei au acest comportament nu ca sa ne faca in ciuda, cum cred majoritatea parintilor, ci pentru ca nu gasesc o alta iesire. Ei au obosit sa tot incerce sa ajunga la parintii lor prin metodele obisnuite si fac ce pot si cum pot. De regula, parintii acestor copii chiar s-au straduit sa creasca niste oameni buni si corecti si s-au straduit intr-atat de mult incat au incetat sa-si mai observe copiii… ci doar propriile proiectii si asteptari. Si propriile frici”, atentioneaza Elena Ovechkina.
