Termenul de “competitivitate” este comun in vocabularul parintilor. Mesajele societatii in care traim ne spun mereu ca, pentru a reusi, trebuie sa fim competitivi. Astfel ca ne motivam copiii sa fie, la randul lor, competitivi.

Trebuie sa fim atenti la modul in care ajungem sa ne invatam copiii despre competitivitate. Doar competitivitatea sanatoasa este cea care conduce la rezultate pozitive, pe termen lung.

Te-ai aflat, vreodata, in situatia de a-i spune copilului ca poate sa faca un lucru, pentru ca are competentele, fara sa fie, totusi, adevarat?

Cunosti o mamica ce ii spune constant copilului cat este de talentat si de bun la un lucru, fara sa fie adevarat?

Ai auzit vreun tatic ce are pretentia de la copilul sau sa ii aduca doar note de 10 pe linie, la toate materiile, ori care nu accepta decat locul 1 la toate concursurile in care se inscrie fiul sau fiica sa?

Iata trei exemple ce iti arata momentul in care parintii incep sa greseasca cu privire la competitivitate.

Cu totii ne dorim succes si realizari pentru copiii nostri. Vrem sa aiba parte de fericire si o viata fara griji. Asa ca ii indemnam sa fie competitivi, tocmai pentru a reusi sa ajunga pe un drum care sa-l conduca spre succes. Doar ca, scopul nu scuza mijloacele si, in concentrarea spre acest obiectiv, uitam care sunt resursele bune pe care sa le folosim.

In momentul in care un parinte incearca sa isi convinga fiul sau fiica de faptul ca este bun la un lucru si ca poate fi primul (la note, la concursuri etc), aceasta strategie poate genera conflicte in mintea copilului. Din doua motive.

Parintele vede la copilul sau calitati sau talente pe care, poate, cel mic nu le are (la dans, la pian la o limba straina, la matematica etc). Astfel, parintele ridica asteptari pe care copilul nu le poate indeplini. Ori va face acest lucru, dar greu, si cu sacrificii.

O relatie mai frumoasa cu adolescentul in 7 pasi simpli

Cand dorinta parintilor de a-l ajuta pe copil il duce in depresie si deznadejde. Cum iesi din modelul competitiei

Totusi, copilul resimte deceptie si frustrare atunci cand este pus in fata realitatii si i se arata ca, de fapt, nu este chiar atat de bun precum ii spusesera parintii. In acesta situatie, copilul resimte durere, isi pierde adevaratul simt al autoevaluarii, atribuie o nota negativa competitivitatii.

 In acelasi timp, daca parintele nu-i lasa copilului libertatea sa incerce, sa greseasca, sa se ambitioneze si sa reincerce, nu cultiva adevarata competitivitate a copilului.

Chiar si celor mai talentati li se intampla sa greseasca la inceput, pana descopera cum trebuie sa procedeze pentru a reusi (indiferent daca vorbim despre rezultate academice, sportive sau artistice).

Cum poti face sa asiguri copilului sansa de a avea un viitor de succes prin cultivarea competitivitatii sanatoase si cum te poti feri de competitivitatea negativa?

Citeste pe pagina a 2-a cele mai bune 5 recomandari …