„De-ai sti cate sacrificii am facut pentru tine…”
„Daca nu apareai tu, as fi fost astazi o mare actrita…”
„Te porti mereu ca un copil!”
„Sa nu te vad in ochi!”
In procesul de comunicare cu copilul, de multe ori, cuvintele ies din noi fara sa ne mai dam seama ce mesaje transmitem. Si putini sunt parintii care sunt constienti de influenta pe care cuvintele lor o au asupra dezvoltarii psihice a micutului.
Poate ca simti ca ai facut anumite sacrificii ca sa te ocupi de copil, poate ca ai avut si inca mai ai de indurat multe lipsuri, frustrari si suparari si poate ca nu te-ai putut manifesta pana acum la intregul tau potential. Toate aceste frustrari se aduna si se suprapun peste stres, lipsa de odihna, lipsa de timp si atunci apare probabilitatea sa spui lucruri care il pot afecta pe copil pe termen lung.
Copilul ca o oglinda. Legatura dintre neincrederea in sine a parintelui si nefericirea copilului
Inainte sa-ti educi copiii, educa-te pe tine
Cu siguranta, nu sunt lucruri pe care sa le crezi cu adevarat, dar pe care mintea copilului le preia ca atare si apoi incearca sa le transpuna in realitate in cele mai neprevazute moduri.
Terapeutii americani Robert si Mary Goulding au denumit aceste lucruri injonctiuni, definindu-le drept mesaje transmise de catre parinti in comunicarea cu copilul, izvorate din circumstantele propriilor suferinte: nefericire, dezamagire, furie, frustrare, dorinte secrete.
Cei doi terapeuti au prezentat in lucrarile lor 12 tipuri de injonctiuni:
1. Nu (face). Aceasta injonctiune vine din partea parintilor dominati de frica. Parintii nu-i permit copilului sa faca lucruri normale precum: nu te apropia de scari, nu te urca in copac, nu merge cu rolele etc. Si ii spun: „Nu fa asta, e periculos!”, „Nu fa asta, asteapta-ma pe mine”, „Nu te grabi, nu fa asta. Gandeste-te bine, dar daca…” Uneori, acesti parinti devin excesivi de protectori si chiar fobici dupa ce au pierdut un copil mai mare. Cand copilul creste mare, parintele isi face griji excesive in legatura cu orice propunere a copilului. In schimb, copilul crede ca nimic din ce face nu este bine. El nu stie ce sa faca si cauta mereu pe cineva care sa-i spuna ce e bine sa faca. Devenit adult, acest copil va avea mari dificultati in a lua decizii.
Limbajul acceptarii sau limbajul respingerii? 6 exemple concrete cum poate reactiona parintele la provocari
Ne laudam sau nu copiii? 8 reguli pentru o lauda constructiva
2. Nu exista. Potrivit autorilor, acest mesaj este cel mai malefic dintre toate. Acesta poate fi transmis in diferite moduri, cum ar fi: „Daca nu erati voi, as fi divortat de tatal vostru”, sau „As fi vrut sa nu te fi nascut”, „Nu am nevoie de un copil obraznic ca tine”, „Ne-a fost foarte greu atunci cand te-ai nascut”. Atunci, nu ar fi trebuit sa ma casatoresc cu tatal tau”, sau nonverbal, cand parintele iti tine copilul in brate fara a-i arata afectiune si privindu-l incruntat. Aceasta injonctiune poate veni din partea parintilor, dar si din partea bunicilor, bonelor sau a fratilor mai mari. Aceste mesaje, repetate in prezenta copilului, ii induc gandul ca, daca el nu ar fi existat, viata celorlalti ar fi fost mai buna. Si atunci, el preia comanda parinteasca si isi doreste sa dispara, sa nu existe, sa moara, sa se autodistruga prin cazaturi, lovituri, zgarieturi, maini si picioare rupte, iar mai tarziu prin alcoolism, droguri, suferinte.
O alta reactie a copilului la aceasta injonctiune este atunci cand copilul se simte atat de vinovat in fata parintilor sai incat nu poate face nimic fara aprobarea lor, crezand ca „fara mama sunt nimeni”.
3. Nu fi apropiat. Daca un parinte descurajeaza copilul sa se apropie, inclusiv prin lipsa atingerilor si a mangaierilor fizice, copilul va interpreta mesajul ca „Nu fi apropiat”. Copilul poate ajunge singur la aceasta concluzie, in cazul divortului parintilor sau a decesului parintelui de care se simtea mai apropiat, spunandu-si: „Ce rost are sa fii apropiat de cineva, oricum va pleca din viata ta”. Si decide sa nu mai fie apropiat niciodata de nimeni.
Nicio metoda de educatie nu este eficienta daca nu stii acest lucru
„Oricata atentie i-as da, tot nu-i ajunge!” Cum poate rezolva un parinte ocupat problema lipsei de atentie a copilului
4. Nu fi important. Atunci cand copilul este desconsiderat in mod frecvent, cand i se spune sa taca, el poate percepe mesajul ca „Nu fi important”. Acest mesaj poate fi preluat si de la scoala, in special in comunitatile unde exista discriminare pe diferite criterii.
5. Nu fi copil. Acest mesaj este transmis unui copil atunci cand parintii sau ii cer sa aiba grija de copilul mai mic sau atunci cand parintii incearca sa-i invete pe copii prea devreme sa faca la olita, sau spunandu-le, cand inca sunt copii, ca doar copiii plang. Mai poate fi dedus si din mesaje precum: „Te comporti ca un copil mic!”, „Esti mare, cum poti sa te comporti asa?”, „Tu esti unicul meu sprijin”. Copilul care preia aceasta directiva incearca mereu sa creasca. Iar devenit adult, nu reuseste deloc sa se relaxeze cu adevarat, din cauza ca se simte vinovat, considerandu-si dorintele si nevoile ca fiind „copilaresti”. Aceste persoane au dificultati in a comunica cu copiii.
10 sfaturi pentru o viata mai frumoasa de la Robin Sharma
Principiul celor 5 secunde de tacere. Cum sa spui cuvintele potrivite in situatii delicate
