Cele mai mari temeri ale parintilor. 8 mituri despre educatia copiilor

Nu exista o scoala a parintilor. Atunci cand aduci pe lume primul copil, devii mama si te straduiesti sa-l cresti si sa-l educi cum consideri ca este mai bine.

elefant.ro

De cele mai multe ori, parintii se bazeaza pe educatia primita acasa (aplicand ce cred ca a functionat in cazul lor, evitand sa aplice ce nu le-a placut, iar uneori aplicand in mod involuntar si automat anumite solutii cunoscute din propria lor experienta, fara sa evalueze consecintele), pe sfaturile primite de la parinti, rude, nasi, prieteni etc., pe recomandarile citite in cartile scrise de specialistii in parenting si pe informatiile si experienta dobandite in cadrul cursurilor de parenting. Uneori, se bazeaza si pe intuitie. La al doilea copil, te bazezi deja si pe experienta de comunicare si educatie pe care ai avut-o cu primul copil.

Totusi, in tumultul vietii de parinte, mai ales cand ai atatea de facut si nu ai niciun ajutor, cine mai sta sa se gandeasca prea mult unde duc de fapt, pe termen lung, solutiile pe care le-au aflat si pe care le aplica?..

Uneori, stii foarte clar ca recomandarea unei alte persoane sa-ti lovesti copilul, usor, peste degete atunci cand face ceva nepermis nu este o idee buna. In alte situatii, insa, poate ca si tu ai momente cand te indoiesti de metodele de educatie pe care le aplici, mai ales daca ai un partener care nu rezoneaza cu ele.

Ajungi sa ai indoieli in privinta solutiilor pe care le aplici din cauza unor temeri. Dorind sa eviti un rezultat negativ pe termen lung, te intrebi daca faci bine ceea ce faci.

Vom vorbi in acest articol despre cateva dintre cele mai raspandite temeri ale parintilor, temeri care au dat nastere unor mituri, dupa cum o dovedesc cele mai recente teorii de parenting. Fiind bazate pe vechile metode de educatie, aceste mituri sunt alimentate intr-o mare masura de parintii nostri, generatia care a avut drept obiectiv sa creasca niste copii ascultatori, linistiti, care sa faca totul singuri cat mai devreme, care sa stie cine detine autoritatea ca sa nu ajunga cumva rasfatati.

answear.ro

„Comunicarea eficienta cu copiii acasa si la scoala”. Cu ce inlocuim greselile din limbajul nostru astfel incat copilul sa ne asculte

„Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”. Cum sa cresti un copil sanatos emotional in lumea de astazi

Cele mai raspandite temeri ale parintilor. 8 mituri de educatie, demontate

Mitul nr. 1. Daca ii oferi copilului ceea de ce are nevoie, el va vrea si mai mult si, mai devreme sau mai tarziu, va deveni rasfatat, ti se va urca in cap si te va domina.

Un copil are nevoie, inainte de toate, de iubire, are nevoie sa se simta vazut si auzit de catre parintii lui. Din acest punct de vedere, nu poti sa-i oferi prea mult. Copilul, odata ce si-a umplut bateriile cu atentia si iubirea ta, va fi preocupat sa exploreze lumea, o activitate cu mult mai interesanta si captivanta decat cea de a cersi atentia parintelui.

Acordandu-i timp, atentie, iubire si ascultand ce are de spus copilul, ii validezi existenta, ii accepti trairile si emotiile si creezi un cadru in care cel mic se poate dezvolta sanatos din punct de vedere emotional.

Dimpotriva, din lipsa de timp, dar si din cauza ca nu constientizeaza importanta timpului de calitate petrecut cu copilul si nu isi pot gestiona propriile probleme emotionale, foarte multi parinti nu reusesc sa le acorde copiilor nici macar minimul necesar de iubire si atentie.

RECENZIE Cartea „Copilul invizibil” de Gaspar Gyorgy te ajuta sa te vindeci emotional si sa fii un parinte mai bun

Cum să petreci timp de calitate cu copilul tău

Si atunci copilul face ce stie el sa faca pentru a atrage atentia asupra sa: vorbeste tare, te trage de mana, plange, tipa, face actiuni despre care stie ca atrag atentia parintilor (se loveste, cade, se imbolnaveste etc.). In asemenea momente, multi parinti considera ca, daca „ar ceda” si i-ar acorda atentie copilului, el va deveni un rasfatat, caci va vrea tot mai multa atentie, pe ideea „Nu voi putea mereu sa stau cu el 24 de ore din 24, asa ca trebuie sa-l invat cat mai devreme sa stea fara mine”.

In realitate este exact invers: daca ii oferi copilului iubire, atentia si prezenta de care are nevoie, sufletul lui va fi incarcat cu suficienta iubire pentru a fi echilibrat si in momentele in care nu esti langa el. 

In ceea ce priveste jucariile si alte lucruri materiale pe care le cere copilul, aici exista o capcana. Parintii care au pe undeva un sentiment de vinovatie ca nu petrec suficient timp cu copilul sau ca nu se conecteaza suficient de bine cu copilul, simt nevoia sa se recompenseze prin cadouri materiale. Cand copilul intelege ca aceasta este forma prin care acest parinte isi manifesta iubirea, s-ar putea sa ceara sa primeasca mai multe cadouri. Este important de stiut si in acest caz ca nevoia reala nu este cea de cadouri, ci de iubirea parintelui, pe care copilul intelege ca o poate primi doar sub aceasta forma. Daca acelasi parinte si-ar face mai mult timp pentru a se juca si a sta de vorba cu copilul, daca s-ar conecta cu cel mic macar si pentru 15 minute pe zi, relatia lor s-ar schimba profund.

7 moduri simple de a petrece timp de calitate cu copilul dupa ce incepe scoala sau gradinita

Cum transformi un timp pierdut in timp de calitate cu copilul. Distractia de pe drum

Mitul nr. 2. Daca ii permiti copilului (in special daca e baiat) sa planga, va creste o persoana slaba.

De fiecare data cand Emanuel, care inca nu are 4 ani, plange pe strada sau in vreun magazin, se gaseste cineva care sa-i spuna lucruri de tipul: „Ce barbat esti tu daca plangi?” „Hai nu mai plange. Baietii mari nu plang”. De parca scopul momentului ar fi ca baietelul meu sa nu planga.

Cu siguranta, multi oameni percep plansul ca pe ceva negativ. Generatia parintilor nostri a fost invatata sa nu-si arate suferintele si, in general, sa-si reprime emotiile. Si, pentru ca barbatul este stalpul familiei, se considera ca este cu atat mai rusinos si nedemn ca un barbat sa planga, chiar daca acesta are doar 3 ani…

Pe de alta parte, studiile arata ca baieteii plang mai frecvent si ca sunt mai sensibili emotional decat fetitele. Iar asta nu-i impiedica, din punctul meu de vedere, sa devina la maturitate niste barbati puternici.

De ce trebuie să lași copilul să plângă

Un barbat puternic nu este cel care isi reprima emotiile, deoarece o persoana care pune capac peste o suferinta nu face decat sa prelungeasca acea suferinta pe termen nedeterminat. In plus, refuzand sa traiasca o emotie, persoana devine mai putin sensibila la a trai inclusiv emotiile pozitive. Un barbat puternic este cel care isi da voie sa fie el insusi, sa-si recunoasca emotiile, le accepta si gaseste solutii pentru a depasi situatia dificila care le-a generat.

Asa ca, daca iti doresti ca, atunci cand devine adult, copilul tau sa se ascunda de sine insusi, sa-si reprime emotiile si sa-si prelungeasca suferintele, spune-i sa nu planga.

Iar daca iti doresti sa cresti o persoana sanatoasa din punct de vedere emotional, creeaza un cadru sigur in care copilul sa isi poata exterioriza trairile, inclusiv sa planga atat cat are nevoie. Nu-l linisti. E suficient sa-l tii in brate sau doar sa fii alaturi de el si sa-i arati ca il intelegi si ca ii impartasesti si ii accepti emotiile. Dupa ce te asiguri ca te simte aproape, il poti intreba cum il poti ajuta sa se simta mai bine.

Copilul plange tare! Cea mai eficienta metoda de calmare este si cea mai simpla

Copilul plange, se smiorcaie cand doreste sa obtina ceva? Iata ce poti face pentru a preveni astfel de comportamente 

Mitul nr. 3. Ca sa eviti lacrimile de despartire de la gradinita, trebuie sa pleci in timp ce copilul e captivat de o activitate, fara sa-ti iei ramas bun.

Acesta este primul lucru pe care directoarea gradinitei pe care o frecventeaza Emanuel il spune parintilor care isi aduc copiii acolo: Nu plecati fara sa va luati ramas bun, chiar daca reactia copilului nu este una tocmai placuta. Nu mintim si nu pacalim copilul, chiar daca pare sa fie mai usor pentru toata lumea.

Unii parinti aleg aceasta modalitate de despartire dimineata crezand ca este mai simplu si dorind sa evite plansetele. Ce se intampla, insa, cand parintele pleaca pe furis sau il pacaleste pe micut spunandu-i ca iese pentru cateva minute si nu se mai intoarce? La un moment dat, copilul isi da seama ca parintele a plecat si nu mai revine, chiar daca nu si-a luat ramas bun. Copilul isi da seama ca a fost pacalit de parinte.

Sunt doua consecinte negative profunde ale acestui lucru. Prima este ca cel mic invata ca nu poate avea incredere in parinte, ca parintele nu este un mediu sigur si ca il poate parasi oricand fara sa-l anunte.

Trucul care m-a salvat cand copilul plangea in fiecare dimineata la gradinita

Acomodarea copilului la gradinita si la scoala. 18 + 1 sfaturi foarte bune pentru prima luna

16 greseli ale parintilor care impiedica adaptarea copilului la gradinita 

A doua consecinta negativa este ca parintele, prin propriul exemplu, il invata pe copil sa minta. Mai tarziu, cand copilul incepe si el sa spuna minciuni, parintelui nu ii place si se declara nedumerit de unde a invatat cel mic acest lucru.

Solutia este sa-ti iei ramas bun de la copil inainte sa pleci, indiferent cat de dureros este momentul. Cel putin ii oferi copilului prilejul sa-si asume despartirea de tine. Si, daca mediul in care il lasi este prietenos, in scurt timp se va linisti.

Mitul nr. 4. Copilul trebuie educat cu ajutorul pedepselor/consecintelor. In caz contrar, nu va invata sa aiba un comportament responsabil.

Multi dintre noi, parintii de astazi, am crescut sub imperiul amenintarilor si al pedepselor. Asta era metoda cunoscuta si raspandita de disciplinare a copiilor. Copilul trebuia controlat sa faca ce trebuie, iar cand nu facea ce trebuie, cand nu era cuminte, era pedepsit, cu intentia de a nu mai repeta acea greseala.

Pedeapsa poate lua diferite forme: pedeapsa corporala (de la o palma la fund sau peste gura si pana la batai cu cureaua sau furtunul), time-out (pusul la colt sau trimiterea copilului in alta camera sa se gandeasca la ce a gresit) sau „consecintele”, care nu reprezinta decat o alta forma a pedepselor. Orice consecinta in afara de cele naturale determinate de legile fizicii, adica orice consecinta aparuta prin contributia parintelui este, de fapt, o pedeapsa. Doar ca unor parinti nu le place cum suna cuvantul „pedeapsa” si nu se considera parinti care isi pedepsesc copilul. Atunci prefera termenul de „consecinta”. In esenta, este acelasi lucru.

10 alternative eficiente la pedepse

Lectia pe care o invata un copil atunci cand e pedepsit. Ce spune Alfie Kohn, autorul bestsellerului „Parenting neconditionat”

Cand copilul varsa apa pe hainele lui si pe parchet, sa presupunem ca il poti lasa sa-si asume consecintele. Dar atunci cand sta in mijlocul drumului si vin masinile? Aceasta este o intrebare care apare frecvent atunci cand vorbim despre libertatea copilului. In situatii limita, desigur ca actionam ca atare: ii spunem ca, daca nu merge singur spre trotuar, il vom lua cu forta, ceea ce si facem, daca cel mic nu se misca din loc. M-am confruntat cu aceasta situatie si, cand i-am spus calm ca, daca nu merge acum spre trotuar, va trebui sa il iau cu forta, deoarece vin masinile si e periculos, a decis sa mearga singur, pentru ca nu ii place sa fie fortat sa faca ceva.

Pedepsele sunt eficiente pentru moment, deoarece parintele crede ca a rezolvat problema, copilul pare sa se fi „cumintit”, insa, pe termen lung, au consecinte nefaste. Una dintre ele este faptul ca cel mic va minti si se va stradui sa ascunda actiunile despre care stie ca ar provoca pedepsirea din partea parintilor. Pedeapsa genereaza furie si frustrare. Un copil pus la colt sau trimis in camera lui sa reflecteze la ce a gresit va contura mai degraba planuri de razbunare si de a-si ascunde faptele.

Tu iti pedepsesti copilul pentru o nota mica? Iata de ce asta nu-l ajuta sa invete bine

RECENZIE. Cum disciplinezi un copil fara sa-l pedepsesti. „Puterea parintilor. Succesul copilului tau depinde de tine”

Mitul nr. 5. Parintele trebuie sa fie autoritar. In caz contrar, copilul va fi cel care domina.

Parintii care privesc relatia cu copiii lor din perspectiva unei lupte de forte sunt de parere ca cineva iese de fiecare data invingator din confruntari. Si, daca nu esti tu cel care iese invingator, atunci este copilul. Daca vrei ca cel mic sa te asculte si sa ai o oarecare influenta asupra lui, atunci trebuie sa ai grija sa-ti mentii autoritatea.

Totusi, daca iti schimbi perspectiva si iesi din acest model de comunicare, in care exista o lupta intre parinte si copil care se da de fiecare data cand cei doi interactioneaza, putem vorbi de un model total diferit, in care eu si copilul actionam ca o echipa pentru a realiza un obiectiv comun. Ca membri ai echipei, ne ascultam reciproc, ne respectam si ne ajutam sa gasim si sa aplicam cele mai bune solutii.

Parintii care decid sa faca aceasta schimbare de perspectiva si incep sa aiba incredere in parteneriatul cu copiii lor, oferindu-le ocazia sa gaseasca si sa propuna singuri solutii la problemele lor, constata cu uimire si bucurie ca solutiile propuse de copii pot fi mai bune decat cele la care se gandisera ei. Oricum, se poate negocia si pe fiecare solutie in parte astfel incat, la final, toata lumea sa fie impacata si problemele sa fie rezolvate.

Mitul nr. 6. Copilul trebuie sa invete sa spuna de mic „te rog” si „multumesc”, in caz contrar va creste o persoana neintegrata in societate.

Sunt parinti care ii invata pe copii de foarte mici sa fie amabili, astfel incat printre primele cuvinte pe care le invata acesti copii sunt „te rog” si „multumesc”. La varsta de 2 ani, copilul poate invata mecanic aceste cuvinte, dar nu te astepta sa inteleaga valentele lor sociale. 

In schimb, este suficient ca membrii familiei sa fie persoane amabile care folosesc aceste formule in comunicarea dintre ei, pentru ca cel mic sa le invete automat.

Parinte autoritar vs parinte cu autoritate. Cum iti poti pastra autoritatea fara sa fii autoritar

“Un parinte adevarat trebuie sa fie autoritar, sa stabileasca limite”. Iata, insa, ADEVARATA reactie a copilului in fata controlului parintelui

Mitul nr. 7. Copilul trebuie invatat de mic sa imparta cu altii, altfel va creste un egoist.

Ca adulti, stim cat este de important in viata sa dam dovada de empatie. Totusi, ca adult, iti manifesti empatia in general fata de persoane cunoscute, chiar apropiate, si ti-o manifesti atunci cand simti nevoia sa o faci, si nu fortat de cineva.

Este putin probabil sa-i oferi telefonul tau unei persoane pe care o intalnesti pentru prima data in viata sa faca ce vrea cu el, fara sa ai vreo certitudine ca il vei mai primi inapoi. Cam asta ii obliga sa faca multi parinti pe copiii lor atunci cand le cer „sa imparta” jucariile lor cu alti copii. Jucaria preferata a copilului este ceva foarte intim pentru el, iar cel mic, atunci cand o da, nu stie ca o va mai primi inapoi.

Ce poti face, in schimb, atunci cand un alt copil ii cere copilului tau o jucarie este sa-i „traduci” ce se intampla, cu explicatiile tale: ca celalalt copil isi doreste foarte mult sa se joace putin cu jucaria lui si ca l-ar face fericit daca i-ar da-o putin si ca, dupa ce se joaca, i-o va da inapoi. Acum, stiind toate detaliile, il poti lasa pe copil sa decida. Poate decide sa-i ofere celuilalt copil jucaria sau poate decide sa nu i-o ofere. Poti discuta cu el mai tarziu cele intamplate.

De ce să nu-ți înveți copilul să împartă cu alții

Mitul nr. 8. Daca a ales ceva, copilul trebuie sa mearga pana la capat cu consecintele alegerii lui. In caz contrar, va fi iresponsabil si nu isi va asuma propriile decizii.

„Ai ales sa mergi la dansuri. Am platit abonamentul pe 3 luni si acum, dupa prima luna, spui ca nu-ti mai place. Trebuie sa te duci toate 3 luni pentru ca ai ales singura, nu te-am trimis noi la dansuri. Iar data viitoare, cand mai alegi ceva, o sa te gandesti de doua ori inainte”. Acestea ar fi argumentele parintilor in acest caz.

Si ce s-ar putea intampla data viitoare? Chiar daca isi va dori sa mai faca un curs, sa invete ceva, fetitei s-ar putea sa-i fie teama ca, daca va constata ca nu ii mai place, va fi din nou obligata sa continue si, din acest motiv, va renunta din prima, inainte de a fi incercat.

Pe termen lung, aceasta cerinta educa persoane care nu au puterea sa spuna „Stop! Nu ma mai regasesc aici! Ce se intampla aici ma face sa ma simt rau si sa ma consum. Imi doresc o schimbare, imi doresc altceva pentru mine”. Sunt oameni care nu au forta necesara sa iasa din relatii disfunctionale, sa plece de la joburi unde sunt umiliti, frustrati, jigniti etc. Din simplul motiv ca, la un moment dat in trecut, si-au asumat o alegere.

Totusi, copilul trebuie sa stie de mic ca are si dreptul sa se razgandeasca. Si tu, ca parinte, stii ca, atunci cand copilul alege sa mearga la un sport sau la o alta activitate extrascolara, nu stie in totalitate ce presupune aceasta activitate. Puteti discuta mult pe acest subiect, insa va sti exact ce presupune doar in momentul in care o va face. Si atunci s-ar putea sa descopere ca nu este ceea ce se astepta. Este in regula sa se razgandeasca. Tine cont de aceste detalii atunci cand ii cumperi un abonament.

Cuvintele de care ne e frica, dar trebuie sa le spunem copilului. 11 mituri despre viata, demontate

Acum, ca ai citit despre cele 8 mituri raspandite referitoare la educatia copiilor, te poti simti un parinte mai bun chiar si pentru simplul motiv ca gandesti mai mult si ca pui la indoiala niste principii cunoscute si acceptate de societate.

Dincolo de orice teorie de parenting pe care o poti afla din carti si din cursuri, intuitia ta este cel mai bun ghid in relatia cu copilul. Da-i voie sa se manifeste mai mult de acum incolo.

Un alt lucru de mare ajutor in relatia cu copilul este sa te pui in papucii celui mic de fiecare data cand simti ca nu il intelegi si cand te enervezi si nu reusesti sa rezolvi situatia cu calm. Aminteste-ti cum erai tu la varsta lui si ce ganduri si sentimente are, la anii lui, la statura lui si bagajul de informatii pe care il are. Asta te va ajuta sa te detasezi de de propriile tale emotii si sa-ti intelegi mai bine copilul.

Sursa foto: Pixabay

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit

Taguri

Ana Bâtcă

Sunt Ana Bâtcă, cofondator Centrul de Parenting și mama unui băiețel născut în 2013. Misiunea mea este să sprijin părinții să aibă o comunicare mai bună și relații mai frumoase cu copiii lor. În ceea ce fac, mă ajută formările mele în Coaching, Master Coaching, Formator, NLP Practitioner, NLP Master, precum și experiența de peste 800 de ore de lucru cu oamenii în ședințe individuale și de grup.

Articole similare

Utilizăm fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care CentruldeParenting.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele Dumneavoastra pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close