Cand e bine sa-ti acuzi copilul pentru propria ta furie. Recomandare pentru parintii constienti

Parintii responsabili, care se educa in privinta cresterii si educatiei copiilor lor, sunt, de regula, persoane care au deschidere catre dezvoltarea lor personala, poate chiar sunt preocupate de acest domeniu.

Si stim ca, in domeniul dezvoltarii personale, se recomanda sa fim calmi, sa ne cream permanent o stare de bine, sa zambim, sa nu ne plangem de mila si sa nu ne victimizam, sa nu ii acuzam pe ceilalti de emotiile si reactiile noastre, ci sa ne asumam consecintele actiunilor noastre.

In esenta, sunt de acord cu aceste lucruri. Persoanele care reusesc sa se mentina o perioada intr-o stare pozitiva ar putea crede ca, de fapt, au depasit acele emotii sau atitudini. Apoi, daca, prin natura imprejurarilor, ajung din nou sa se confrunte cu aceleasi emotii si atitudini, au de ales, in mod inconstient, intre a accepta ca simt si fac lucruri pe care cred ca le-au depasit (inclusiv tipatul la copil, enervarea, acuzatiile, victimizarea, vinovatia) si a le ignora, a le reprima. Niciuna dintre variante nu pare onorabila pentru o persoana preocupata de evolutia ei, nu-i asa?

Am cazut si eu in capcana aceasta zilele trecute, pana cand am constientizat ca singurul mod de a ne dezvolta este sa observam unde suntem in momentul de fata, sa acceptam propriile trairi, stari si emotii, precum si realitatea din jurul nostru.

Desigur, nu este indicat sau de dorit sa ne blocam in asemenea stari. Si nici nu se va intampla asta atata timp cat scopul nostru este de a evolua, de a deveni persoane mai bune, parinti mai buni. Doar ne vom da timpul de care avem nevoie sa ne acceptam starile si emotiile, sa le depasim si sa evoluam mai departe. Limitand caderea, nu mai avem de unde sa ne ridicam si sa ne continuam evolutia.

Am observat ca mamele consuma foarte multa energie luptandu-se cu diferite aspecte ale realitatii, dupa care ajung extenuate, demotivate, furioase pe propriii copii, si vinovate pentru ca fac asta.

E clar ca niciun copil nu isi poate scoate parintele din acest cerc vicios si doar tu esti cea care poti aduce o schimbare, poti sa alegi sa te ocupi mai mult de tine astfel incat sa devii o mama mai buna, un parinte mai bun pentru copilul tau, deoarece stii ca al tau copil merita sa aiba o copilarie fericita si, cu anumite schimbari pe care le poti face, ii poti oferi copilului tau copilaria pe care o merita.

 

Te invit sa vizionezi si acest video despre acceptarea emotiilor noastre si a starilor noastre negative:

p

 

Sursa foto: Pixabay