Cand copilul nu se dezlipeste de parinte. 3 sfaturi pentru o integrare usoara in colectivitate

[ad#co-1]O mama vine cu copilul ei in parc, la un loc de joaca sau la o petrecere cu copii necunoscuti sau chiar la gradinita, in prima zi de adaptare. Mama isi doreste ca cel mic sa se integreze in grupul de copii, insa el refuza sa se dezlipeasca de piciorul sau de bratul ei. Si, pe masura ce copilul se agata tot mai tare de mama lui, ea se simte coplesita de diverse temeri: ca cel mic e prea timid, ca nu se va integra in societate, ca nu este ca ceilalti copii etc.

Poate ca ai vazut de multe ori aceasta situatie, poate ca ai trecut chiar tu prin ceva similar sau poate ca inca te confrunti cu ea, mai ales daca ai un copil mai mic de 3 ani.

In primul rand, este important sa stii ca reactia copilului in aceste situatii este intru totul normala. Copiii, la fel ca si adultii, sunt diferiti, au caractere si temperamente diferite, astfel incat fiecare are ritmul sau propriu in care se integreaza in colectivitate. Desigur, noi, ca parinti, ii putem ajuta pe copii in acest proces sau, din contra, ii putem impiedica.

30 de activitati Montessori pentru copii

TOP carti de parenting pe care trebuie sa le citesti

Am stat de vorba despre aceste situatii cu Irina Izota si cu Ioana Saidel, cele doua partenere ale Kindi Center din Bucuresti, centru educational cu activitati pre-gradinita pe baza sistemului Montessori. Irina si Ioana lucreaza cu copii cu varste cuprinse intre 1,6 si 3 ani si au vazut de multe ori ce se intampla intre parinte si copil atunci cand cel mic este adus in colectivitate.

Si, daca in minte iti apare intrebarea de ce copilul tau sta lipit de tine in colectivitate, primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa te intrebi cum reactionezi tu, ca adult, atunci cand ajungi intr-un loc nou, cu multe persoane straine imprejur. „Parintii trebuie sa-si puna intrebarea cum reactionez eu cand merg printre atatia straini, intr-un loc nou, cu oameni noi, cum reactionez eu, ca parinte? Sunt superdezinvolt sau nu? In general, adultii nu sunt asa in relatia lor cu strainii”, spune Ioana Saidel.

Ea afirma ca, daca in aceste momente parintele il forteaza pe copil, il impinge sa se duca printre ceilalti copii necunoscuti, cel mic nu va face decat sa vrea sa se lipeasca si mai tare de adult.

 

Ce sa faci ca sa-ti ajuti copilul sa se integreze in colectivitate

 

Si atunci, ce ar trebui sa faca un parinte pentru a-si ajuta copilul sa se integreze in comunitate?

Sunt 3 lucruri importante pe care le pot face parintii in acest sens:

 

1. „Ar trebui sa-l lase pur si simplu sa observe”, raspunde Ioana Saidel, partener Kindi Center. In felul acesta, cel mic are ocazia sa integreze schimbarile din mediu in ritmul lui propriu.

„Copilul se va dezlipi de parinte in momentul in care va vedea ca acolo se intampla ceva interesant, ca toti copiii se duc acolo. Si, intr-o buna zi, nu stiu cat de repede, e diferit de la copil la copil, se va duce si el. Dar este vointa lui sa se duca. Si, incet, incet, se va integra. Daca parintele il imbranceste sa se duca, copilul se duce 2 pasi, dupa care se intoarce”, descrie Ioana mecanismul din spatele comportamentului copilului in varsta de 1,5-2,5 ani la primele sale contacte cu colectivitatea.

 

2. Un alt lucru pe care il poate face parintele pentru a facilita acest proces este sa-i transmita copilului sentimentul de siguranta. Insa, este vorba de un sentiment real de siguranta, dupa cum afirma cealalta partenera Kindi Center, Irina Izota: „Parintele trebuie sa traiasca acest sentiment de siguranta, nu doar sa spuna ca e bine, adica, sa inteleaga in interiorul lui, si cand e singur cu el, ca acest copil nu e dependent de el. Copilul la varsta asta e numai emotie. El nu e rational. Tu poti sa-i spui ce bine o sa fie, ca o sa te distrezi si o sa te duci printre copii, dar el e numai emotie si energia ta. Despre asta e vorba. Poti sa-i spui la nivel rational multe chestii, dar el percepe ceea ce simti si tu la nivel emotional”.

 

3. „Parintele, in primul rand trebuie sa lucreze cu el”, sustine Ioana Saidel, caci „ce traieste parintele traieste si copilul”. Altfel spus, fricile parintelui, nesiguranta, neincrederea sunt emotii care se transmit in mod direct la copil.

Si sunt parinti care constientizeaza necesitatea de a-si depasi propriile provocari emotionale inainte de a-si aduce copiii in colectivitate, tocmai pentru a evita sa le imprime si celor mici acele emotii nedorite. Ioana ne-a dat drept exemplu o mamica ce si-a dat seama ca ii era atat de frica sa nu i se intample ceva rau fetitei sale, incat a simtti ca ii transmite si copilului frica. Mama a inceput sa mearga la psiholog pentru a-si depasi frica, dupa care vor reveni in colectivitate.

10 lucruri mici pe care sa le faci zilnic pentru a avea un copil fericit

6 metode prin care poti stimula motivatia intrinseca a copilului

Un lucru pe care multi parinti il ignora este tocmai starea lor interioara. Si, pentru ca este vorba de copilul lor, caruia doresc sa-i fie cat mai bine, de obicei apare o stare de stres, de incordare. Copilul simte aceste emotii, le copiaza si, astfel, este ingreunat tot procesul.

[ad#co-2]Din acest motiv, cel mai important lucru pe care il poti face pentru copilul tau/copiii tai este sa constientizezi emotiile pe care le simti si sa le gestionezi. „Exista acest aspect psihologic, iar multi parinti nu inteleg ca un copil absoarbe totul de la parinte. Faptul ca a oftat, sau ca a raspuns tensionat la o intrebare legata de sex, pana la starea lui de spirit din ziua aceea sau ca are o anxietate legata de caderi, absolut tot ce transmite parintele copilul ia si integreaza”, subliniaza Irina Izota.

Asadar, data viitoare cand iti vezi copilul tensionat sau daca refuza sa faca un pas in plus catre copii fara tine, in loc sa incerci sa-l convingi, indreapta-ti atentia catre tine, intreaba-te cum ai reactiona in situatia lui si da-i timpul de care are nevoie sa observe ce se intampla in jurul sau pana cand va simti singur dorinta sa se joace impreuna cu copiii.

 

Sursa foto: Pixabay