Rautatile si obrazniciile copilariei sunt la fel de normale si de neplacute precum genunchii juliti sau scobitul in nas. Insa, chiar daca sunt normale, nu inseamna ca trebuie sa inchidem ochii atunci cand copilul face turnuri din cescutele de portelan ale bunicii, ori cand cea mica leaga din nou caruciorul de papusi de coada catelului.

Sa intelegi de ce copilul are un comportament dificil este momentul critic ce iti va permite sa-l modelezi in directia dorita de tine.

Daca empatizezi cu copilul, in loc sa te enervezi, modelul tau de disciplina va reprezenta chiar solutia la problema mare si nu va trata doar un “simptom”. Pentru a intelege mai bine, te rog sa faci alaturi de mine acest exercitiu: copilul face galagie si nu te lasa sa vorbesti la telefon. Te enervezi si il bruschezi. Te uiti urat la el si ii repezi o amenintare: daca nu faci liniste, iti iau jucariile. Copilul face liniste.

Metoda ta de parenting (autoritara, amenintatoare, cu pedepse) obtine un rezultat de moment si trateaza doar un simptom (galagia). Insa, nu este o abordare pe termen lung, care sa te ajute sa tratezi problema, intrucat nu ai aflat care a fost, de fapt, motivul pentru care copilul a facut galagie.

 

Iata care sunt explicatii la cele mai mari rautati ale copilului:

1. Nu stie sa faca diferenta dintre bine si rau

Asa cum parintele nu se naste cu un manual despre cum sa creasca un copil, nici copilul nu vine pe lume cu un manual al regulilor pe care trebui sa le stie si sa le urmeze. Cu cat creste, cu atat universul lui se va mari, iar curiozitatea si dorinta de experimentare vor creste exponential. Si este foarte bine!

Pentru ca jocul, experimentul, curiozitatea, sunt primele instrumente de invatare si dezvoltare. Doar ca, spre neplacerea adultilor, nevoia de explorare este invers proportionala cu controlul impulsurilor. Astfel, chiar daca un copil de trei ani stie ca nu are voie sa deseneze pe masa, se va abtine cu greu sa nu faca asta, odata ce ideea sclipitoare i s-a sadit in minte.

Ce sa faci?

Stabileste un set clar de reguli, dar si de asteptari adaptate varstei copilului. Si ar fi bine sa faci acest pas inainte de incidentele neplacute: Nu uita. Coloram doar pe hartie, nu pe masa sau pe pereti. 

Comunica pe un ton bland si pregateste-te sa repeti indemnul de fiecare data la inceputul activitatii.

Fa-ti sentimentele cunoscute. Nu trebuie sa iti ascunzi frustrarile, dar nici sa le comunici pe un ton care sa sperie copilul, ori sa se simta vinovat: Vad urme de creion pe perete. Ma simt suparata!

Nu te invinovati ca plange. Daca nu ai tipat la el si nu l-ai inspaimantat, dar plange, inseamna ca resimte remuscari. Chiar daca este neplacuta, aceasta emotie este constructiva. In primul rand, este un context sigur in care copilul adauga aceasta emotie la manualul de emotii si invata ce este si cum sa o gestioneze. Daca experimentezi acest episod, lasa copilul cateva secunde, apoi ofera-i o imbratisare si explica-i pe un ton calm, care erau asteptarile tale de la el.

Implica-l in rezolvarea problemei. Nu doar ca va intelege ca a gresit, dar va invata despre rezolvarea problemei, despre consecinte si despre cum functioneaza lumea.

Pregateste-te, pentru ca se va mai intampla.

2. Cand are … (citeste pe pagina urmatoare)