7 lucruri de care erai sigura ca le faci bine cu copilul au, de fapt, efecte negative

Stii ca modul in care copiii sunt crescuti si educati astazi s-a schimbat radical fata de acum cativa ani. Inca mai este loc de imbunatatire, dar se vorbeste despre parenting asa cum nu s-a intamplat pana acum. La randul tau, simti diferente intre modul in care te-au crescut parintii si educatia pe care o oferi acum propriului tau copil.

elefant.ro

Citesti foarte multe articole despre parenting, vrei sa fii mult mai aproape de copilul tau. Te incurajeaza ideea unei relatii bazate pe incredere, respect si iubire. Depui eforturi pentru a fi mult mai rabdatoare, incurajezi mai mult decat te-au incurajat ai tai, iti lasi copilul sa descopere singur, ii oferi optiuni si incerci sa aplici tot ceea ce consideri pozitiv.

Ce ai spune, insa, daca o parte dintre lucrurile despre care crezi ca le faci bine acum au efecte negative pe termen lung?

Intr-un articol scris acum cateva luni, celebrul Alfie Kohn (autorul cunoscutului volum “Parenting neconditionat”) puncteaza faptul ca traim intr-o societate “smiley-face (n.red fata-zambitoare), tine-fruntea-sus si vezi-partea-buna-a-lucrurilor”. Insa, toata aceasta abordare pozitiva a lucrurilor incurca uneori. Pentru ca, pe termen lung, pozitiv nu inseamna si constructiv.

De multe ori, pentru a le oferi copiilor o experienta mult mai usoara a vierii, fac un pas (prea mare) in intampinarea copilului: “sa nu se chinuie asa cum ma lasau ai mei!”, “sa nu simta ca e greu!”, “de aceea muncesc, sa nu-i fie greu!”, “de ce sa nu il ajut daca pot?”, “va avea timp sa simta greul cand va fi mare”.

Astfel, multi parinti au tendinta de a rezolva lucruri in numele copilului, pentru a-l scuti de neplaceri / greutati.

answear.ro

Alfie Kohn atrage atentia, insa, ca, astazi, multor copii le vin lucrurile pe tava si ar trebui lasati sa se descurce si singuri. Pentru ca, doar astfel vor invata cum sa-si rezolve singuri problemele, cum sa gaseasca solutii. Indiferent de varsta, copilul intampina dificultati. Incurajat sa se descurce singur, ori sa incerce macar, pentru inceput, sa gaseasca singur o solutie, copilul va cunoaste atat satisfactia reusitei prin propriile puteri, increderea in fortele proprii, determinarea de a insista chiar si atunci cand nu reuseste din prima incercare. Iar aceste lectii pe care le invata doar in copilarie ii vor fi de mare ajutor peste ani.

Dar la ce se refera Alfie Kohn intr-un articol de pe blogul sau, atunci cand spune ca sunt 7 lucruri despre care parintii cred ca le fac bine dar care au, de fapt, efecte negative pe termen lung?

Fara sa vrei, iti transformi copilul intr-un adult materialist. Tu faci aceste greseli?

1. Lauda. “Bravo!” – atunci cand iti lauzi copilul, esti sigur ca, de fapt, ii arati sprijinul, aprecierea ta. Cu toate acestea, lauda inseamna o reactie a ta conditionata de un comportament al copilului. In timp, copilul va sti sa adopte un anume comportament tocmai pentru a primi laude. Pentru a reusi, insa, copilul ar nevoie de sprijin neconditionat, sa fie ghidat si sa primeasca un feedback lipsit de judecata. Atat lauda, cat si critica sunt instrumente care influenteaza comportamentul viitor al copilului. Iar parintilor nu le vor fi utile, pentru ca nu vor putea lucra cu copilul. Atunci cand un copil este laudat, el va face mereu lucruri pentru a primi lauda (acceptare, atentie). Iar daca un copil este criticat mereu, va face in asa fel incat sa se ascunda, sa minta, pentru a nu fi prins.

2. Reasigurarea automata. Cand un copil se plange ca un alt coleg nu il place, nu te grabi sa-l asiguri ca se insala si, de fapt, este acceptat de toata lumea, fara probleme. Tendinta adultilor este de a minimiza problemele, in ideea ca se rezolva cumva situatia. Daca cel mic s-a lovit, ii spunem: “hai, ca nu te mai doare”, “nu te-ai lovit asa tare”, “gata, a trecut”. Durerea este durere, mai ales pentru un copil. Si pentru ca vrem sa punem capat plansului, minimizam situatia. Aceasta nu este, insa, o rezolvare. La fel si in cazul situatiei de mai sus, mai delicata, privind acceptarea intr-un grup.

Astfel, inainte de a stopa situatia (“nu-i adevarat, te place!”), mai bine sa incercam sa aflam de unde i-a venit copilului ideea ca prietenul din clasa nu il place. Pentru ca, daca vom continua sa aplicam aceasta strategie a minimizarii problemei, in timp, copilul se va ascunde, nu va comunica, pentru ca va avea senzatia ca sentimentele sale nu sunt intelese si ca, noi, adultii, nu luam in serios problemele sale. Intr-adevar, este un proverb care spune “oameni mici – probleme mici, oameni mari – probleme mari”. Insa, in acel moment, in acea situatie, pentru copil reprezinta o problema majora de care simte ca depinde tot universul sau. Aceasta reasigurare automata este mai mult o nevoie a parintelui (sa nu-si vada copilul suferind), decat ceea ce copilul are, de fapt, nevoie.

3. Fericirea, pe primul loc. Multe dintre deciziile parintilor sunt legate de fericirea copilului. “Cum pot sa-mi cresc copilul fericit?” Dar, ar mai fi o intrebare pe care parintii sa o ia in considerare: “Cum ne putem ajuta copiii sa creasca astfel incat sa le pese mai tarziu si daca altii sunt fericiti?”

Da, ne dorim sa avem copii fericiti! Ce parinte nu vrea asta? Copilul trebuie invatat despre echilibru si despre sentimentele altora. Fericirea lui nu trebuie sa se cladeasca pe nefericirea altora. Copiii ar trebui invatati sa nu le fie teama de momentele in care se vor confrunta cu provocari, cand le va fi greu si vor simti ca vor sa renunte. Viata nu inseamna doar fericire. Insa, caracterele puternice stiu sa depaseasca probleme, orice provocare vine cu o solutie si sigur se va gasi, daca va fi cautata. “Sa traiesti cu adevarat nu inseamna doar sa fii fericit, ci sa experimentezi cat mai multe emotii”, spun psihologul Edward L. Deci, citat de Alfie Kohn.

4. Asteptari tot mai mari. Parintii au tot mai multe asteptari de la copiii lor. Inainte de a seta, totusi, aceste asteptari, parintii sunt rugati sa raspunda la aceste intrebari:
“Asteptarile sunt impuse copiilor sau sunt realizate / dezvoltate impreuna cu ei?”
“Asteptarile sunt ridicate pana la nivelul in care mai mult demoralizeaza copilul decat il impulsioneaza?”
“Si, pana la urma, de ce sa fie asteptari tot mai mari? Ca sa ia note mari la teste care, in timp, sunt lipsite de valoare?”

Vorbim tot mai des despre competitivitate la copii. Dar putini parinti stiu ce inseamna competitivitatea sanatoasa. Iar lauda intre parinti cu privire la numarul de activitati extrascolare ale copilului este la fel de periculoasa. In goana de a iesi castigator in aceasta competitie, parintele forteaza copilul sa participe la tot mai multe activitati. Si, chiar daca copilul este entuziasmat si nu refuza la inceput, in timp, va resimti oboseala. Drumul de la ora de meditatii la engleza la ora de dans nu este pauza.

Competitivitatea sanatoasa la copii. Ce ar trebui sa faca toti parintii pentru a-si ajuta copiii sa reuseasca inteligent

5. “Esti pe aproape”. Cati profesori nu folosesc aceasta expresie? Si, de ce o considera Alfie Kohn cu efecte negative? Explicatia lui este legata de faptul ca descurajeaza copilul in a oferi propriile argumente. Multi profesori cauta de la elevi sa reproduca mecanic definitii, teorii, principii. Copilul, insa, trebuie incurajat sa-si sustina punctul de vedere cu propriile argumente. Astfel, este incurajat sa participe, sa gandeasca, sa fie atent la ore, sa retina cat mai multa informatie. Atunci cand copilului i se cere sa reproduca, sa participe, dar cat mai obedient si la limita, interesul copilului fata de materia respectiva va fi direct proportional.

Cand dorinta parintilor de a-l ajuta pe copil il duce in depresie si deznadejde. Cum iesi din modelul competitiei

6. “Daca muncesti mai mult sigur vei lua o nota mai mare data viitoare”. Poate sa para o incurajare, insa, adevaratul mesaj transmis copilului este ca in acea clasa nu conteaza ideea de a invata, cat performanta, sa se autodepaseasca de la un test la altul. Situatia duce la hipercompetitivitate. Des intalnita, de altfel, si la adulti, la locul de munca.

Atunci cand ne preocupa mai mult efortul, numarul de ore investite, decat abilitatea de a ne juca cu ideile, de a folosi argumente si de a intelege cum se ajunge la un rezultat, nu ne mai dam seama ca, de fapt, notele sunt chiar distructive, considera Alfie Kohn. Mai mult efort, mai multa rigoare nu sunt secretele reusitei. Si nu doar ca sunt insuficiente, dar pot arunca copilul in anxietate, stres si chiar depresie pentru ca nu poate atinge rezultatele pe care altii le asteapta de la el.

Somatizarea la copii: Bolile ca raspuns la situatiile de stres
Cum masuram succesul copiilor? Nu doar IQ-ul conteaza, ci si alti indicatori pana acum ignorati

7. “Din acest punct, doar o atitudine pozitiva”. Autorul face referire la un poster pe care l-a gasit la intrarea intr-o scoala (“Only Positive Attitudes Allowed Beyond This Point”). Kohn spune ca, in sala de clasa, copilul ar trebui sa aiba increderea sa-si exprime orice fel de sentimente, inclusiv tristetea, furia ori chiar frica. Un sentiment negativ nu dispare daca un poster la intrarea in clasa transmite acest mesaj, ori daca mediul este (fortat) vesel. Aceasta abordare a lucrurilor nu va rezolva situatia, ci va forta copilul sa-si ascunda sentimentele. Si, necomunicate, se vor adauga, vor deveni apasatoare, iar copilul nu va sti cum sa le comunice. Pentru ca de la el se asteapta sa fie vesel, optimist, fericit, fara probleme, cu note mari si rezultate la toate materiile.

Exista „cel mai bun mod de a creste un copil”? AFLA ce spun trei adolescenti de nota 10 despre parintii lor | VIDEO
Cum scoala ne invata sa gresim si programeaza copiii pentru esec

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit

Taguri

Ana Zidarescu

Buna! Sunt Ana Zidarescu, jumatatea Centrului de Parenting :) Mamica din 2012, aduc in fiecare dintre articolele mele toata experienta de peste 10 ani ca jurnalist in presa nationala si informatia noua pe care eu insami am cautat-o despre cresterea frumoasa si plina de iubire a fiului meu. Scriu pentru mine, in primul rand, sa invat sa fiu o mama mai buna. Ma bucur de viata, sunt recunoascatoare pentru tot ceea ce am si imi doresc ca fiul meu sa ajunga sa fie mandru de mine: ca mama, ca om. Iata articolul meu de astazi:

Articole similare

Utilizăm fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care CentruldeParenting.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele Dumneavoastra pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close