Nu exista parinte care sa nu aiba cele mai bune intentii fata de copilul sau. Insa, ne dam seama rar ca noi suntem cei care modeleaza comportamentul copilului nostru. Cand ni se spune “vai, cat de bine seamana cu tine”, o luam mereu ca pe un compliment. Insa, asemanarea aceasta este cu dus-intors. Pentru ca, uneori, insusi comportamentul nostru ii influenteaza negativ pe copii. Si, mai mult decat atat, le accentueaza un comportament care nu ne convine.

Din feedback-urile parintilor, din analiza propriului meu comportament, am observat urmatoarele 8 obiceiuri care ne saboteaza puternic :

1. Tipatul la copil

La seminarul “Educatia fara tipete. Cum sa ai rabdare cu copilul orice ar face”, pe care l-am avut pe 10 septembrie la Bucuresti, tipatul a fost, inevitabil asociat cu lipsa de rabdare. Problema a fost constientizata de parinte, in primul rand ca fiind un disconfort in relatia parinte – copil si ca pe un obicei care se dorea eliminat.

Insa, influenta negativa asupra copilului a fost constientizata ulterior, iar acesta a fost, de altfel, momentul, in care parintele a avut motivatia puternica de a opri obiceiul.

Probabil ca nu este parinte de pe planeta care sa nu fi tipat la copilul sau macar o data in viata. Pentru alti parinti, tipatul este un obicei banal, cotidian. Insa, tipatul constant la copil face foarte mult rau. Iar prima reactie a copilului, dupa ce se tipa la el prima oara si se sperie, este de a reduce volumul. Astfel, in scurt timp, parintele poate tipa oricat doreste pentru ca, din instinctul de protectie, copilul nici nu mai aude. Tocmai de aceea, copilul nu face ceea ce parintele doreste.

Si, pe masura ce parintele ridica vocea, copilul este si mai surd si imun (pe buna dreptate) la cerintele adultului. Mai mult decat faptul ca parintele nu va fi ascultat atunci cand tipa, copilul va imita comportamentul parintelui si, in cel mai scurt timp, va incepe si el sa tipe: la frati, la colegi, la bunici, pentru ca, in cele din urma, tipatul sa se intoarca la parinti.

2. Cicalirea

Cicalirea este un alt comportament al parintelui care nu face decat sa alimenteze un comportament nedorit a copilului.

Te enerveaza sa tot repeti intr-una diferite lucruri. In acelasi timp, nu te poti dezobisnui. Daca ai nevoie de un impuls sa nu mai cicalesti copilul afla ca, de fapt, cicalirea ii invata pe copii sa nu fie resposabili. Pentru ca stiu ca nu au nevoie sa isi aminteasca singuri diferite lucruri (pentru ca este mama sau tata acolo sa le reaminteasca mereu, ori sa le pregateasca tot ce au nevoie, sub nas).

Poate este vorba despre o lipsa de incredere a parintelui in copil. Poate ca parintele doreste sa evite situatii de tipul celor in care copilul uita ceva important acasa, iar parintele intarzie la serviciu pentru ca se intoarce din drum sa recupereze obiectul uitat.

Atunci cand investim copilul cu incredere, il investim si cu responsabilitate. Si, daca va uita intr-o zi un lucru, iar parintele NU il va aduce, copilul va invata a doua oara sa fie atent atunci cand isi face ghiozdanul.

In acelasi timp, nu ne putem asuma 100% responsabilitatea fata de neatentia copilului si a lipsei lui de interes, asa cum nu ii putem oferi noi solutii la problemele sale. Pentru copil nu este cea mai comoda dintre situatii, pentru ca trebuie sa faca efortul de a-si aminti, de a fi organizat si responsabil. Insa, este metoda prin care si invata aceste valori.

Si, nu in ultimul rand, cicalirea conduce, inevitabil la raspunsul “Da, mama, STIU! Nu ma mai bate la cap”. Situatia ii incurajeaza pe copii spre un comportament de cearta si mai putin pe actiune.

Inlocuieste cicalirea cu o abordare de tipul daca (nu)…atunci …Foloseste un ton politicos, propozitii scurte si evita metaforele.

3. Amenintari…

(citeste urmatoarele 4 greseli pe pagina urmatoare…)

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit