6 intenții bune ale părinților și 12 greșeli pe care le generează

În relația cu copiii lor, părinții fac ceea ce fac, în general, gândindu-se la binele copiilor și având la bază cele mai bune intenții. Asta este incontestabil.

elefant.ro

În același timp, este incontestabil și faptul că modul în care sunt manifestate aceste intenții bune nu este întotdeauna cel mai inspirat. Mai mult decât atât, unele exprimări și comportamente ale părinților care au la bază cele mai bune intenții sunt de-a dreptul toxice și distructive pentru copii.

Astăzi vreau să-ți vorbesc despre 6 intenții pozitive pe care le au majoritatea părinților și 12 modalități toxice prin care încearcă să realizeze aceste intenții. Sunt, de fapt, tot atâtea greșeli de educație pe care le comit numeroși părinți fie din necunoașterea consecințelor acestor greșeli, fie din lipsă de răbdare, fie din alte motive

 

6 intenții bune ale părinților și modurile mai puțin bune de realizare a lor:

1. Intenția de a proteja copilul de pericole

Această intenție pozitivă a părinților are la bază o nevoie primară: asigurarea supraviețuirii. Este absolut firesc să vrei ca părinte să-ți protejezi copilul de eventuale pericole. Totuși, atunci când temerile sunt exagerat de mari sau când lipsește discernământul, o greșeală pe care o fac în special părinții care au copiii mici este:

a). Îngrădirea autonomiei prin limitarea libertății de mișcare – copilului curios să exploreze lumea din jur i se refuză explorearea mediului înconjurător prin interdicții, prin luarea lui și mutarea într-un alt loc, prin luarea din mână a obiectului care îl atrage etc. În realitate, însă, copilul care nu are suficientă libertate de mișcare și nu are contextul de a-și dezvolta autonomia își pierde curiozitatea și curajul de a explora, de a încerca și de a învăța lucruri noi, fapt care devine un blocaj important în anii de școală.

answear.ro

Atunci când copiii cresc și se apropie de perioada adolescenței sau chiar în adolescență și la părinți apare teama că al lui copil ar putea să intre într-un anturaj periculos, s-ar putea apuca de fumat sau ar putea deveni dependent de alcool sau de droguri, un alt mod neconstructiv prin care părinții înceară să-și protejeze copiii de pericole este:

b). Interdicțiile autoritare – exersând autoritatea, impunând interdicții și obligând copilul să facă ce vor ei, unii părinți consideră că îl feresc de influențele negative din mediu. În realitate, atitudinea autoritară nu face decât să-l poziționeze pe copil de partea opusă a baricadei și să refuze comunicarea cu părintele. În plus, există probabilitatea ca el să mintă, preferând să facă tot ceea ce vrea să facă, însă fără a-i spune părintelui.

 

2. Intenția de a corecta greșelile copilului

În acest mod, părintele își dorește ca micuțul să facă lucrurile mai bine și să obțină rezultate mai bune în timp. Cel mai des întâlnit mod prin care părinții le atrag copiilor atenția asupra greșelilor lor cu intenția de a le corecta este:

Critica – inclusiv în situațiile în care este constructivă, urmărind îmbunătățirea comportamentului sau a abilităților copilului, critica are drept efect faptul că cel mic se simte judecat și neacceptat așa cum este. Dacă este criticat frecvent, poate chiar zilnic, în timp, el fie își pierde încrederea în sine, fie nu reușește să și-o construiască.

 

3. Intenția de a motiva copilul

Toți părinții știu cât de important este ca un copil să aibă motivația interioară de a face lucruri. În caz contrar, el trebuie împins de la spate pentru a le face, ceea ce le consumă tuturor timp și nervi. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre părinți nu au suficientă răbdare pentru a stimula creșterea motivației intrinseci a copilului și folosesc alte metode de motivare precum:

a). Pedepsele – sunt eficiente pe termen scurt, însă copilul va face sau nu va face un anumit lucru din frică. Pe termen lung, nu ajută la dezvoltarea motivației intrinseci. Și îți dorești ca el să facă lucrurile bine chiar și atunci când tu nu ești de față ca să-l pedepsești, nu-i așa?

b). Recompensele – reprezintă reversul medaliei, adică o altă formă de motivație din exterior. Copilul învață să facă ce îi ceri doar dacă primește ceva la schimb. Când nu primește, nu mai este motivat să facă.

 c). Comparația cu alți copii – exemplul unor alți copii, mai ales dacă sunt frații sau surorile sale, nu îl motivează pe copil să facă lucrurile diferit, ci îl determină să acumuleze frustrări și să simtă că nu este acceptat așa cum este și că nu este suficient de bun.

d). Umilirea – unii părinți se bazează pe această metodă, pentru a-l provoca pe copil să demonstreze că este mai bun. Unii copii, cei ambițioși, pot accepta provocarea, însă, pe termen lung, s-ar putea să învețe că trebuie să le demonstreze în permanență celorlalți oameni că sunt suficient de buni. Alții, care nu au suficientă încredere în sine, s-ar putea să se simtă incapabili și complet demotivați. Iar o stimă de sine scăzută este o problemă care îi va afecta întreaga viață.

e). Jignirile – este o altă formă folosită de unii părinți pentru a-i provoca pe copii să arate că pot, că sunt suficient de buni. Evident, copilul va învăța și el, la rândul său, să jignească.

 

4. Intenția de a-i aduce explicații copilului, pentru a înțelege cauzele și efectele:

Este cât se poate de importat ca cei mici să înțeleagă cauzele și efectele acțiunilor din lumea înconjurătoare, mai ales pe cele care îl privesc direct. De multe ori, însă, această intenție ia forma unor:

Predici moralizatoare – părintele îi explică în multe cuvinte, în mai multe moduri, dorind să-i capteze atenția pe o durată prea mare de timp comparativ cu atenția copilului. Predicile devin obositoare și, la un moment dat, copilul nici măcar nu le mai aude.

 

5. Intenția de a-l feri de suferință:

Fiecare părinte își dorește cele mai bune lucruri pentru copilul său/copiii săi. Își dorește cât mai puțină suferință de orice fel pentru ei. De aceea, și-ar dori ca cel mic să nu sufere niciodată, ceea ce duce la:

Reprimarea emoțiilor – manifestată în situații în care părintele îi spune copilului: „Nu plânge, nu s-a întâmplat nimic. Liniștește-te”.

 

6. Intenția de a-l ajuta să-și rezolve problemele și să-și depășească provocările:

Dorim să ne ajutăm copiii să depășească mai ușor provocările cu care se confruntă. Și avem deja o experiență acumulată pe care vrem să le-o transmitem copiilor. Această intenție pozitivă poate lua forme precum:

a). Judecata – atunci când părintele își privește copilul având deja anumite așteptări. Poate că se așteaptă ca cel mic să reacționeze cum reacționa el la vârsta lui, sau mai bine de atât, având în vedere condițiile pe care le are și pe cre părintele nu le avea și având în vedere toate eforturile care se fac pentru el. Copilul se simte judecat și nu primește ceea ce are părintele să-i transmită.

b). Își învață copiii fără să țină cont de individualitatea lor – părintele îi spune copilului ce să facă, îi transmite propria experiență de viață, fără să țină cont de nevoile și blocajele copilului, de individualitatea lui, de specificul lui. Copilul este o persoană diferită de părinte și are propria sa experiență. Chiar dacă nu găsește rezolvarea chiar acum, pe copil îl ajută mai mult să se clarifice în problema cu care se confruntă și să-și înțeleagă propriile blocaje, propriile limite și propriile dorințe.

 

Iată cum intențiile cu adevărat bune ale părinților pot avea manifestări distructive în educație. Acum, că ai aflat despre ele, poate că știi ce să faci în schimb, poate doar bănuiești, poate chiar îți vine să mă întrebi: „Bine, bine, dar ce să fac în loc?” Este o întrebare excelentă, deoarece, dacă ai răspunsul la ea, știi cum să realizezi aceleași intenții într-un mod pozitiv, astfel încât relația ta cu copilul/copiii să se îmbunătățească simțitor.

De aceea, într-un articol viitor, vom discuta despre alternativele pozitive care te ajută să materializezi aceleași intenții într-un mod constructiv.

 

Sursa foto: Pexels

 

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit

Taguri

Ana Bâtcă

Sunt Ana Bâtcă, cofondator Centrul de Parenting și mama unui băiețel născut în 2013. Misiunea mea este să sprijin părinții să aibă o comunicare mai bună și relații mai frumoase cu copiii lor. În ceea ce fac, mă ajută formările mele în Coaching, Master Coaching, Formator, NLP Practitioner, NLP Master, precum și experiența de peste 800 de ore de lucru cu oamenii în ședințe individuale și de grup.

Articole similare

Utilizăm fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care CentruldeParenting.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele Dumneavoastra pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close