3 greșeli ale părinților care le consumă răbdarea și generează conflicte cu copilul

Continuăm astăzi discuția pe care am deschis-o ieri, în acest articol, despre cum să avem mai multă răbdare cu copiii noștri.

“Ce mă face sa mă înfurii tare este atunci când nu mă asculta, când îi spun ceea ce urmează să facem și refuză pur și simplu”, spune o mamă din comunitatea noastră.

“Mă enervez când fetița mea, în vârstă de 1 an și 9 luni, mănâncă de pe jos, nu vrea să fie schimbată de pampers și scoate toate lucrurile din sertare sau dulapuri”, spune o altă mamă. 

Neascultarea copilului, încăpățânarea, refuzul celui mic de a face ce îi cere părintele, de cele mai multe ori spre binele micuțului sunt situații în care cei mai miulți dintre părinți își pierd cumpătul și cedează nervos.

Este momentul în care răbdarea se evaporă și lasă loc enervării și furiei să se instaleze. Și știm cu toții care este continuarea: ton ridicat, țipetele părintelui, țipetele copilului sau, dimpotrivă, tăcerea lui demonstrativă. Dacă acest conflict continuă, cel mai probabil, urmează o palmă dată copilului de către părinte și plânsetul și isteria copilului. Sună cunoscut?

După ce trece momentul, mama se simte vinovată și încearcă să refacă, așa cum poate, relația cu copilul: îl ia în brațe, îl mângâie, își cere iertare etc.

Și, totuși, “Unde greșesc?”, se întreabă multe mame care trec de câteva ori pe zi sau pe săptămână prin această experiență.

Dacă a apărut această întrebare, iată 3 greșeli frecvente făcute de părinți și care au drept consecință pierderea răbdării și cearta:

Greșeala nr. 1: Să ții cont doar de dorințele și nevoile tale, nu și ale copilului

Părinții responsabili știu ce au de făcut pentru a-și crește copiii. Se documentează, află ce este bine să mănânce copilul, să facă, să învețe, etc. pentru a crește echilibrat. Și mai cred că, până la o anumită vârstă, copilul nu are discernământ și nu știe ce este mai bine pentru el, ceea ce este adevărat, într-o oarecare măsură. Și exact această măsură face o mare diferență între un părinte autoritar, care nesocotește nevoile copilului și îi taie aripile și voința de mic, și un părinte echilibrat, care educă o persoană liberă și asumată.

Copiii mici au nevoia să exploreze mediul înconjurător în toate formele sale, cuprinzând aici băltoace, toate jucăriile pe care le văd, frunze, viermi, râme, gândaci și toate animalele pe care le întâlnesc. Ei vor să cucerească lumea încercând inclusiv să urce în locuri nepermise din perspectiva adultului. Pe măsură ce cresc, copiii au multe alte nevoi: de conectare, de iubire necondiționată, de autonomie, de libertate, de joacă liberă etc. Știind care sunt nevoile copilului și dorințele sale, înțelegi care sunt cauzele reale ale comportamentului său.

Greșeala nr. 2: Să consideri că cel mic face intenționat ceea ce face ca să-ți facă în ciudă

Ce uită mulți părinți atunci când se simt copleșiți de starea de nervozitate este că, întotdeauna, copiii vor să placă părinților și să fie iubiți de ei. Cu cât e mai mic copilul, cu atât este mai dependent de părinte din toate punctele de vedere și cu atât mai mult vrea să câștige aprecierea părintelui. Și atunci, din ce cauză refuză să facă ce îi cere părintele? Cel mai probabil, deoarece nevoia și dorința lui este foarte diferită de a ta, în momentul respectiv. Cunoscându-i-le, poți găsi acel numitor comun care să vă mulțumească pe amândoi.

Greșeala nr. 3: Să crezi că cel mic este încăpățânat

Un copil de 1-2-3 ani nu poate fi încăpățânat. E adevărat, poate părea că manifestă încăpățânare, însă este, de fapt, un refuz de a se nega pe sine. Ce ai de făcut ca părinte în acest caz este să vezi ce anume își dorește copilul și în ce formă. Pentru că, de nenumărate ori, am văzut multe tensiuni în relația cu copilul rezolvându-se doar prin schimbarea formei în care părintele vrea să se întâmple lucrurile. De exemplu, copilul poate accepta mai ușor să se spele pe mâini atunci când are o scăriță pe care să urce singur și/sau când își alege singur săpunul în formă de mașinuță.

Schimbarea acestor abordări depinde de tine, de adult, care ești părintele copilului. Schimbând abordarea, vei obține cooperarea copilului cu mult mai ușor.

E bine să știm ce să nu facem, însă avem nevoie să știm și ce să facem. În articolul următor, îți voi împărtăși 3 tehnici simple care să te ajute să-ți păstrezi răbdarea cu copilul.

Sursa foto: Pixabay