11 moduri în care se manifestă părintele imatur emoțional vs. părintele matur emoțional

Cum îmi pot ajuta copilul să crească echilibrat emoțional și să nu aibă nevoie de psihilogi și terapie pentru a-și trăi viața în liniște sufletească, pentru a nu căuta victime sau persecutori?

Este o întrebare pe care orice părinte responsabil și conștient și-o pune.

elefant.ro

Acest articol vine în continuarea articolului de ieri pe care îl poți citi aici:

Cum părinții își blochează copiii în imaturitate emoțională

Primul pas pentru un părinte care își pune această întrebare este să-și asume în totalitate rolul său de părinte, comportându-se așa cum ar fi firesc să se comporte un adult conform vârstei din buletin. 

Ce înseamnă în mod concret un comportament de adult al părintelui? Este un comportament matur emoțional comparativ cu comportamentului unui părinte care este imatur emoțional.

Simt nevoia ca, în articolul de astăzi, să clarificăm cine este și ce face un părinte imatur emoțional versus unul matur emoțional. În timp ce părintele matur emoțional este capabil să educe copii echilibrați emoțional, care își trăiesc în mod firesc copilăria, părintele imatur emoțional îi cere copilului o maturizare precoce, blocându-l emoțional în copilărie.

Consider că nu putem trece la pasul următor cu ingredientele de care are nevoie un copil pentru a-și trăi firesc copilăria emoțională fără să definim părintele imatur emoțional și părintele matur, astfel încât să ne fie clar cum arată unul și cum arată celălalt.

answear.ro

Așadar, un părinte imatur emoțional care, el însuși, încă se află blocat undeva în copilărie, este un părinte care face următoarele acțiuni:

1. Ia personal reacțiile emoționale ale copilului: are senzația că cel mic, fie că are 2 ani sau 20 de ani, intenționează să-l enerveze, să-l supere, să-i demonstreze ceva

Un părinte matur emoțional nu ia personal reacțiile copilului. Oricum s-ar manifesta copilul, părintele știe că este despre copil. Un părinte adult și psiho-emoțional, nu doar fiziologic, știe clar unde se termină propriile sale emoții și unde încep emoțiile copilului și nu le amestecă.

2. Îi interzice copilului exprimarea și manifestarea emoțiilor: simte că îi este mult prea greu să vadă manifestându-se niște emoții pe care el însuși le ține sub lacăt. Dacă ar lăsa copilul să-și manifeste frica, furia sau tristețea, ar ieși la suprafață, poate chiar ar izbucni propria sa frică, furie și tristețe, în cantitățile acumulate de atâția ani…

Un părinte matur emoțional fie a avut norocul să aibă părinți maturi emoțional care i-au permis să-și trăiască emoțiile, fie a trecut prin procese terapeutice de vindecare emoțională. Acest părinte nu își reprimă emoțiile, le recunoaște și le gestionează adecvat, astfel încât nu doar că îi permite copilului să-și exprime emoțiile, ci îl ghideză să învețe să le gestioneze. 

3. Nu își asumă propriile trăiri, stări emoționale și acțiuni: spune deseori “Nu mă mai enerva!”, “Din cauza ta m-am înfuriat”, “Mă superi” “Din cauza ta am scăpat asta din mână” etc., punând pe umerii copilului responsabilitatea propriilor emoții și acțiuni. Copilul își asumă această responsabilitate și, mai mult decât atât, își asumă misiunea de a avea grijă de starea de bine a părintelui. Or, nu este treaba copilului să aibă grijă de părinte, ci invers, e treaba părintelui să aibă grijă de copil.

Un părinte matur emoțional își asumă propriile emoții și acțiuni. El știe că este unicul responsabil pentru ceea ce simte, ceea ce gândește și ceea ce face. Chiar dacă bazele au fost puse de părinții săi, el însuși este singura persoană care mai poate face schimbări la maturitate. De aceea, părintele matur emoțional se întreabă: Ce am făcut de am generat acest rezultat? Ce depinde de mine pentru a obține acest lucru?

4.  Îi limitează copilului independența, autonomia, vrea să-l țină pe copil dependent de el cât mai mult timp, astfel validându-și importanța de sine. Este și cazul proverbialelor mame de băieți mereu nemulțumite de iubitele fiilor lor și supărate, pe undeva pe ele din cauză că le “fură” băiatul. 

Un părinte matur emoțional știe că cel mic nu este proprietatea lui, ci doar a venit prin el în această lume. Știe că fiecare persoană, inclusiv copilul său, are propriul drum în viață, propria misiune, are de trăit anumite experiențe pentru a învăța anumite lecții și nu se opune vieții copilului. Dimpotrivă, face tot ce depinde de el pentru a-și ajuta copilul să-și găsească propriul drum în viață, propria fericire și împlinire. 

5. Încearcă să trezească milă, vinovăție și rușine în sufletul copilului, să-l motiveze pe copil folosindu-se de aceste emoții blocante: “Chiar nu ți-e milă de mamă?”, “Mie, în locul tău, mi-ar fi rușine!”, “Tu ești de vină! Dacă nu făceai …, dacă nu erai….” E o modalitate prin care părintele își confirmă starea de bine prin starea de rău a copilului.

Un părinte matur emoțional nu simte nevoia să ducă relațiile sale în zona emoțiilor blocante, deoarece el însuși a ieșit din ele și a experimentat cât de sănătos și frumos este să spui lucrurile simplu și clar și să rezolvi problemele folosind abordări pozitive și constructive. Acest părinte se simte bine în interiorul său și vrea ca și copilul său, și oricine din jurul său, să se simtă bine și să-și manifeste puterea interioară.

6. Are o atitudine autoritară, în încercarea de a compensa neputința de a gestiona conflictele: “Fă așa pentru că așa am spus eu!”, “Cuvintele părinților nu se comentează. Părintele are întotdeauna dreptate”. De multe ori, oamenii tind să confunde atitudinea autoritară cu încrederea în sine. În realitate, o persoană autoritară, care desconsideră pe celălalt, care îi subminează până și dreptul de a exista (celebrul “Eu te-am făcut, eu te omor”) e o persoană cu o profundă lipsă de încredere în sine și care se desconsideră pe sine. În suferința propriei desconsiderări de sine, aducându-l pe celălalt la același nivel de desconsiderare, persoana se simte mai bine, simte că aparține aceleiași lumi. Pentru că, deși rațional refuz să văd, în esență mă simt în noroi, îl trag și pe copil în noroi, pentru ca să nu mă simt atât de singur și lipsit de valoare – cam acesta ar fi raționamentul dacă ar fi exprimat în cuvinte.

Un părinte matur emoțional își tratează copilul ca pe o persoană demnă de respect, dragoste și atenție încă dinainte de a se naște. El vede că generația următoare este o variantă “updatată” a noastră și recunoaște acest lucru. Un părinte matur emoțional apreciază și admiră calitățile copilului, inclusiv faptul că, în anumite privințe, copilul îi este superior. Și acesta este un motiv de mândrie și de admirație. 

7. Sau, dimpotrivă, ia rolul victimei: “Nimeni nu mă ajută…”, “Ce folos să-ți spun, oricum nu-ți pasă de mine sau că o să mor singur/ă” etc. Alteori, cere atenția copilului, așteaptă suport emoțional de la copil. Rolul de Victimă al părintelui îi cere copilului să se poziționeze în rolul de Salvator, ceea ce, de regulă, copilul face, asumându-și că este de datoria lui să rezolve problemele părintelui. 

Un părinte matur emoțional nu simte nevoia să cerșească iubire în forma milei, deoarece știe că iubirea profundă, adevărată vine din interior. Ca orice om, acest părinte nu este ferit de provocări emoționale. Atunci când apar, el caută și găsește sprijinul în el însuși. Asta nu înseamnă că nu caută ajutor și în exterior, însă nu depinde de el și nu este dărâmat și distrus dacă nu îl primește sau dacă nu îl primește în forma dorită. Un părinte matur emoțional se concentrează pe găsirea de soluții, nu pe a-și plânge de milă.

8. Îi cere înapoi ce i-a oferit, îi reproșează copilului că nu-i întoarce înapoi grija, atenția, iubirea, ajutorul etc. Una este copilul să își ajute și să petreacă timp cu părintele din iubire, pentru că simte nevoia, și cu totul altceva este să o facă din obligație, pentru că este criticat și tras la răspundere dacă nu o face.

Un părinte matur emoțional știe că datoria sa este de a-i oferi copilului tot de ce are nevoie pentru a crește echilibrat, sănătos, încrezător, puternic și fericit. El fie a primit resursele de bază de la părinții săi, fie, dacă nu le-a primit de la părinți, le-a reconstruit în procese terapeutice (cu ajutorul cărților, al lucrului cu sine, al unui psiholog, coach, terapeut, cursurilor etc. – sunt foarte multe opțiuni în prezent). Acest părinte înțelege că datoria sa este să-i ofere aripi copilului, iar datoria copilului său este să-i ofere aripi copilului lui, atunci când îl va avea. Acest părinte înțelege că o singură persoană nu poate fi întoarsă cu fața spre trecut (părinți) și spre viitor (copii) în același timp și că nu este de datoria lui să-i ofere aripi părintelui său, ci este doar bucuria lui să-l susțină și să-l ajute când se află în nevoie.

9. Își retrage iubirea atunci când nu primește ceea ce așteaptă de la copil: exact ca un copil care se supără atunci când nu primește ce vrea. Nu este nicio diferență, e un mod de a-l pedepsi pe celălalt pentru că nu i-a satisfăcut imediat nevoia, fără niciun autocontrol. 

Un părinte matur emoțional știe că cel mic are propriile lui procese emoționale și se poate goli de propriile emoții în acele momente pentru a conține procesele emoționale ale copilului. Și mai știe că iubirea necondiționată este vindecătoare exact în momentele în care copilul are comportamente negative.

10. Proiectează pe copil propriile sale așteptări: fie că a învățat cel mai bine din clasă și vrea să vadă aceleași rezultate și de la copil, fie că, dimpotrivă, nu a avut șansa de a studia limba germană, deși și-a dorit foarte mult, și acum își obligă copilul să învețe germană, chiar dacă el nu este deloc interesat. Sunt două exemple de situații în care părintele își forțează copilul să-i trăiască propriile sale experiențe, trăite sau netrăite, ceea ce este nedrept față de copil. 

Un părinte matur emoțional este conștient că al său copil are propriul drum în viață și nu îi impune nicio direcție, doar îl ghidează și îi transmite propria sa experiență, din care copilul extrage anumite reguli, anumite convingeri, anumite direcții. Un părinte matur emoțional are grijă de propria sa realizare personală și profesională în lume, astfel încât nu are nevoie să simtă că se realizează prin intermediul copilului său.

11. Minte și manipulează, cu scopul de a obține ce are nevoie de la copil și de a-și păstra o imagine bună în fața copilului. Poate e o formă de comportament pe care a învățat-o în copilărie, poate este una mai ușor de aplicat decât a fi sincer. Copiii ai căror părinți mint și manipulează frevent dezvoltă răni de trădare și de nedreptate și, foarte probabil, vor continua să mintă și să-și manipuleze copiii, când îi vor avea. Mulți părinți nu sunt conștienți că toți copiii văd adevărul dincolo de măștile pe care adulții încearcă să le păstreze. Ei sunt conectați de la suflet la suflet și minciunile pe care le spune părintele nu fac decât să-i întărească celui mic credința că este normal să minți și să manipulezi.

Unui părinte matur emoțional nu îi este frică să se expună în fața copilului așa cum este, chiar dacă nu toate trăirile, cuvintele și comportamentele sale sunt perfecte sau lăudabile. Un părinte matur emoțional este un părinte autentic, cu o autenticitate asumată, care nu se teme să fie vulnerabil. Mai mult, știe că, atunci când spune adevărul (într-o formă adaptată copilului), își asigură o relație profundă cu copilul, precum și educarea unui copil sincer și autentic.

Asta mi-am propus să-ți comunic astăzi. Este un prim pas. În articolul următor, voi prezenta propriu-zis ingredientele de care are nevoie un copil pentru a-și trăi copilăria emoțională. 

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit

Taguri

Ana Bâtcă

Sunt Ana Bâtcă, cofondator Centrul de Parenting și mama unui băiețel născut în 2013. Misiunea mea este să sprijin părinții să aibă o comunicare mai bună și relații mai frumoase cu copiii lor. În ceea ce fac, mă ajută formările mele în Coaching, Master Coaching, Formator, NLP Practitioner, NLP Master, precum și experiența de peste 800 de ore de lucru cu oamenii în ședințe individuale și de grup.

Articole similare

Utilizăm fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care CentruldeParenting.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de prelucrare a datelor. Datele Dumneavoastra pot fi oricand sterse urmand instructiunile din document. Mai multe informatii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close