Sute de mii, poate chiar milioane de copii cresc terorizați de reprosurile pe care le aud de la cei mai dragi oameni, de la parinti. Acesti parinti au crescut, la randul lor, sub influenta reprosurilor parintilor lor si acesta a fost limbajul prin care au invatat sa comunice cu urmasii lor, pe eternul motiv ca „parintii mei s-au comportat cu mine la fel si am ajuns bine”.

Dar asta nu este o scuza. Parintii si bunicii nostri nu aveau acces la atatea informatii pe care le putem consulta noi astazi citind carti, privind emisiuni, mergand la cursuri si ateliere si participand la programe online.

Schimbarea de comunicare dintre generatii depinde doar de noi si in momentul in care un parinte intelege acest lucru se produce schimbarea adevarata, chiar daca procesul de invatare cum s-o aplice in viata va mai dura o perioada. Schimbarea are loc in momentul in care apare asumarea.

Asumarea raspunderii pentru cuvintele pe care le spui, pentru gesturile pe care le faci, pentru tonul pe care il folosesti atunci cand vorbesti cu copilul, pentru influenta ta asupra caracterului copilului etc.

Copilul e stresat? Reteta din 7 puncte care il va readuce in echilibru

Cei mai mari dusmani in relatia dintre mine si copilul meu. Si cum invatam impreuna sa-i controlam

Unii parinti prefera sa nu-si asume nimic, asteptand in schimb ca urmasii lor sa-si asume schimbarea in bine. Si atunci le fac reprosuri. „De ce ai facut asta?”, „Cum de nu ti-ai dat seama?”, „De cate ori sa-ti spun?”, „Toti copiii sunt…, numai tu ….” si alte fraze de acest tip actioneaza ca o otrava si, picatura cu picatura, distrug relatia de incredere dintre parinte si copil.

Persoanele carora li s-au reprosat diverse lucruri cunosc foarte bine acel sentiment de respingere, de ruptura si de frustrare care apare in asemenea cazuri. In relatia copil-parinte, acest sentiment este in mod deosebit dureros.

De fapt, otrava reprosurilor spuse de parinti copiilor merge in doua directii: o data catre sufletul copilului si a doua catre propriul suflet al parintelui. Numai un om care se simte neinsemnat are nevoie sa faca reprosuri altora, el nestiind cum sau negasind puterea de a se ridica deasupra propriilor sale slabiciuni si a vedea cum poate comunica mai eficient si ce poate face pentru a le aduce bucurie celor din jur.

Facand reprosuri copilului, acestui omulet care nu are dreptul moral de a-si renega parintii, aceste persoane se simt importante.

Dar oare cat de moral este sa te simti important pe seama frustrarii si umilintei unei alte persoane, fie ea si propriul copil?

Vezi pe pagina urmatoare 5 pasi pe care ii poti face chiar incepand de astazi pentru a elimina total reprosurile din relatia cu copilul tau.