Unul dintre motivele pentru care apar situatii neplacute intre parinti si copii, indiferent de varsta, este proiectia pe care parintii o fac asupra lor. Ce inseamna proiectie?

Acesta este un concept psihologic care este definit prin atribuirea unor idei, comportamente, trasaturi, credinte, dorinte, temeri, etc celor din jur care, de fapt, sunt ale noastre.

Acest lucru se intampla atunci cand nu constientizam ca noi suntem purtatorii principali ai acelor lucruri si ne este modificata perceptia astfel incat sa consideram ca cei din jur sunt asa sau avem pretentia de la ei sa faca lucruri pe care noi ni le dorim.

8 asteptari care il impiedica pe copilul tau sa fie fericit

Cand dorinta parintilor de a-l ajuta pe copil il duce in depresie si deznadejde. Cum iesi din modelul competitiei

La o prima vedere poate ca este mai dificil sa identifici care sunt acele exemple cat mai concret sau poate ca deja ai reusit sa iti dai seama in ce contexte faci si tu asta si cu cine. Toti oamenii ajung sa proiecteze cel putin o data in viata lor. Unii o fac mai mult, altii mai putin. Partea buna a lucrurilor este ca acesta este un proces usor de oprit. O data ce ai reusit sa constientizezi care sunt momentele in care faci asta intri in controlul situatiei si te poti opri adoptand un comportament cat mai sanatos.

Iata cateva exemple de proiectie care apar foarte des intre parinti si copii:

1. Deja ai o viziune asupra viitorului sau profesional

Daca te afli in situatia in care ai o viziune asupra viitorului profesional al copilului tau fara sa il fi intrebat si pe el ce parere are, atunci poti sa fii convinsa ca proiectezi dorintele tale asupra copilului. Acest lucru ii va fura libertatea de a alege pentru el si va adauga foarte multa presiune. Pe langa toate acestea in mod cert veti avea discutii, iar acesta va riposta atata timp cat viziunile voastre nu se potrivesc.

2. Il consideri vinovat pentru nefericirea ta

Daca te gasesti des in situatia in care iti invinovatesti copilul pentru anumite lucruri pe care ai fi vrut sa le face si nu le-a facut sau daca ii etichetezi foarte des comportamentul ca fiind unul demn de “toata rusinea” atunci este posibil sa te afli din nou in situatia in care proiectezi pe el asteptari, dorinte, frustrari si ajungi in situatia de la punctul unu. Si mai mult de atat asta arata ca te bazezi pe copilul tau pentru a fi tu fericita, deci ca pasezi responsabilitatea propriei fericiri altcuiva. Iar aceste lucru are efecte negative pentru toate partile implicate.

3. Ii spui des ca vrei sa duca viata pe care tu nu ai avut-o

Deja acesta este un scenariu clasic in care se regasesc multi parinti care nu sunt multumiti de anumite aspecte ale copilariei pe care au avut-o si simt nevoia sa compenseze acest lucru oferind copilului opusul a ceea ce nu a mers bine sau foarte mult din ceea ce a lipsit. In unele cazuri se ajunge chiar la obsesii si rigiditate extrema in acest sens.

Este important de inteles in acest caz parintii transfera frustrarile si ranile din propria copilarie catre copilul care NU are acele experiente, nu are cele lipsuri, nu are de ce sa primeasca in exces anumite lucruri. Toate acestea, cumulate, vor conduce catre un alt tip de dezechilibru. Este recomandat aici de inteles faptul ca nu exista parintii perfecti si nici copilaria perfecta. Oricat de mult s-ar stradui un parinte sa fie fara de greseala, undeva, la un moment o sa faca cel putin una.

4. Ii resprosezi faptul ca seamana cu un anumit membru al familiei

Aceasta situatie apare cel mai des in cazurile de divort in care unul dintre parinti poarta pica celuilalt si nu numai. Copilul, daca a apucat sa traiasca alaturi de ambii parinti macar o perioada, va prelua comportamente si reactii de la ambii. Proiectia apare, in acest caz, atunci cand unul dintre parinti ii reproseaza copilului ca se comporta ca celalalt si il face sa se simta neadecvat in propria piele. Iar asta doar din cauza unor frustrari si pareri personale care nu au nimic de-a face cu copilul. Este unul dintre cazurile foarte triste in care copilul ajunge sa fie victima nu doar a unei separari neamiabile a parintilor, ci si principalul magnet de proiectii si reprosuri.

Aceste lucruri au efecte negative pe termen lung asupra copilului si pot fi evitate atunci cand parintii inteleg felul in care un copil se dezvolta si cum trebuie gestionate aceste situatii neplacute.

Consecintele proiectiei asupra copilului a dorintelor, asteptarilor, frustrarilor, nemultumirilor, etc il vor forma pe copil. In ce sens? Ori va incerca sa faca pe plac parintilor constant ori se va opune si va adopta un comportament rebel. In ambele cazuri consecintele sunt distructive.

In primul caz, cel in care alege sa le faca pe plac parintilor ii vor aduce o foarte mare presiune care va fi resimtita drept stres, nu va fi niciodata fericit  in propria viata, ii va displacea ceea ce face, nu va simti ca are un simt clar definit al sinelui, se va simti pierdut, va cauta sa scape, sa evadeze din propria viata prin toate caile care i se vor ivi pe masura ce va creste. Cel mai proababil va ajunge sa fie mereu furios, iritabil, va avea cel putin un viciu, nu va duce un stil de viata sanatos, va avea relatii toxice si care nu il fac sa se simta multumit si intr-o buna zi o sa reproseze parintilor ca este vina lor pentru toata nefericirea din viata lui.

Cand este bine sa fortezi limitele copilului

3 moduri in care dorinta de a fi un parinte perfect iti distruge relatia cu copilul

In al doilea caz, cel in care va adopta un comportament rebel, cel mai probabil, ajuns la varsta adolescentei, va simti o nevoie puternica de a face lucrurile pe dos fix pentru a simti ca este fidel lui insasi si ca nu se va supune unlor lucruri pe care le uraste. Va alege sa scape de discutiile neplacute dintre el si parinti pe tema comportamentului sau, viitorului, atitudinii, etc ori de cate ori va reusi si va avea cel putin in viciu. Cel mai probabi va chiuli de la scoala, va alege sa isi bata joc de lucrurile care sunt considerate importante si de valoare pentru parinti pentru a-si castiga independenta. Acesta ar fi un act de castigare a independentei in fata parintilor care par sa i-o rapeasca.

Exista si cazurile celor care desi au suferit de pe urma proiectiei parintilor asupra lor au ajuns sa recastige controlul asupra propriei vieti, insa exista si cazuri care nu au reusit. Cel mai indicat este ca parintii sa fie constienti in fata acestui pericol si sa lucreze in acest sens.

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit