Cei care ma cunosc personal stiu ca sunt o persoana pentru care este importanta eficienta. Uneori, pentru a fi eficienta, pentru a reusi sa fac cat mai multe lucruri intr-un timp cat mai scurt, simt nevoia sa ma grabesc. Este un lucru pe care l-am constientizat la mine si cu care m-am impacat, dar care, din cand in cand mai apare.

Ieri, as putea spune ca am fost personajul negativ intr-o situatie. Dar m-am bucurat ca am trecut prin situatia respectiva, deoarece am avut ocazia sa vad cat se poate de clar, sub ochii mei, cum se petrece transformarea copilului dupa chipul si asemanarea parintelui si, in general, a celor care il educa.

Sa-ti povestesc mai intai situatia. Dupa sedinta de inot, ma grabeam sa ajung acasa. Sotul meu trebuia sa fie la ora 19:00 in alta parte, era 18:20 si, daca traficul din Bucuresti este oricum aglomerat, in ultima saptamana a devenit si mai si. Cand am ajuns in statia de tramvai, tocmai oprea tramvaiul 1. Un baiat de vreo 10 ani cu bunicul lui asteptau sa coboare oamenii stand in partea stanga a usii din fata, iar eu in partea dreapta. Intre timp, aveam telefonul la ureche, o sunam pe o prietena care ma sunase mai devreme, cand inca eram la bazin si nu putusem sa-i raspund. Pentru ca nu raspundea la telefon, eram oricum foarte atenta la ce se intampla in jurul meu. Baiatul a urcat pana sus, iar bunicul inca nu dadea vreun semn sa urce pe scarile tramvaiului. Atunci am urcat eu si, abia dupa mine, bunicul. Dupa ce au urcat, il aud pe bunic ca ii spune nepotului pe un ton ironic: „Cu telefonul la ureche!”, la care copilul, indignat: „Da, n-ai vazut cum a dat peste mine?!” Ma uitam la bunic (intre timp, inchisesem telefonul si il pusesem in buzunar) si nu ma puteam abtine sa nu zambesc, caci incercam sa-mi imaginez ce ar fi spus cei doi daca i-as fi atins cumva din greseala, si cand m-a privit si pensionarul, aveam pe buze zambetul intregii situatii. Dupa care nu i-am mai urmarit, oricum au coborat la prima statie, iar eu mai aveam de mers. Tot restul drumului am fost recunoscatoare pentru acest moment. Iti spun imediat de ce.

„Oricata atentie i-as da, tot nu-i ajunge!” Cum poate rezolva un parinte ocupat problema lipsei de atentie a copilului

Copilul plange tare! Cea mai eficienta metoda de calmare este si cea mai simpla

Dar, inainte de asta, sa vedem ce invata acest copil de la bunicul lui. Din foarte scurta noastra interactiune, am observat 2 lucruri. Am observat ca bunicul il invata pe copil sa judece oamenii si am mai observat ca, deja, copilul are exercitiul atitudinii de a lua pozitia de victima („a dat peste mine” inseamna ca celalalt e elementul activ din relatie, iar eu elementul pasiv care primesc, incasez, sufar) si al lipsei de smerenie (a acuza pe cineva ca a dat peste tine, in conditiile in care nu ai fost atins deloc inseamna sa interpretezi situatia spre binele tau cu pretul de a fi impotriva celuilalt, inseamna sa te pui in pozitia de bun si curat fara sa stii ce se intampla in mintea si sufletul celuilalt, care a gresit, este rau, este defect, inseamna sa te simti superior fata de altul pe care vrei sa il vezi inferior tie).

Desigur, copilul nu se naste cu niciunul dintre aceste lucruri in bagaj si nu are de unde sa le afle pana cand nu i le spune cineva. El le invata de la cei care il cresc, de la adultii in care are incredere. Copiii absorb de la parintii si educatorii lor tot: obiceiuri de comportament, calitati, defecte, convingeri, valori, roluri sociale etc. Altfel spus, dincolo de faptul ca ii creeaza din punct de vedere fizic, prin nastere, parintii ii creeaza pe copii si din toate celelalte puncte de vedere, dupa chipul si asemanarea lor.

Sursa foto: olgagromova.com

Sursa foto: olgagromova.com

Situatia pe care ti-am descris-o mai sus mi-a adus aminte de o caricatura realizata de Olga Gromova, o caricaturista din Rusia (este fotografia principala a articolului), numita „Copii si parinti”, care mi se pare ca ilustreaza extraordinar de bine fenomenul in care copilul se formeaza dupa chipul si asemanarea parintelui.

De aceea, nu exagerez atunci cand spun ca parintii sunt Dumnezeii copiilor lor.

TU esti Dumnezeul copilului tau sau al fiecaruia dintre copiii tai.

In rolul de parinte, esti un Creator deplin. Este un rol extraordinar, dar si responsabilitatile sunt pe masura.

Cele mai comune 9 greseli ale parintilor si cum sa le eviti

Cum sa pastrezi echilibrul dintre nevoile tale si nevoile copilului. 3 secrete de la o mama scriitoare

La inceput, cand copilul se naste in aceasta lume, mama este singura legatura dintre ceea ce a fost pana in momentul nasterii, in uter, si ceea ce este acum si va fi toata viata lui. Si, cand mama pleaca si nu vine atunci cand o cheama plangand, bebelusul se simte complet abandonat, neajutorat si vulnerabil in acest Univers.

Pe masura ce creste, copilul invata din ce in ce mai mult sa fie independent, sa mearga, sa manance, sa se imbrace singur. Apoi invata sa comunice cu alti oameni si, aparent, se desprinde de mama, de parinti. In realitate, insa, nu se desprinde niciodata de ei.

Primii ani, in special in cei 7 ani de acasa, copilul creste in atmosfera familiei. Iti poti imagina aceasta atmosfera a familiei ca pe un balon de sapun care inconjoara copilul din toate partile. Si acest balon nu este umplut cu aer. Ce nu se vede este ca acest balon este umplut cu tipare de comportament, calitati, frustrari, nemultumiri, atitudini, emotii, credinte, valori etc. Toate acestea se impregneaza in felul de a fi al copilului. Il creeaza.

Nu vreau sa simti ca pun pe umerii tai o responsabilitate prea mare. Pana la urma, si eu sunt mama si aceeasi responsabilitate sta si pe umerii mei. Dimpotriva. Imi doresc sa imi fac, sa iti fac si sa ne facem aceasta misiune cat mai usoara. Imi doresc sa am si sa ai curaj si dedicare sa indeplinim cu succes aceasta misiune pana la capat.

Cum putem sa ne asiguram ca facem acest lucru? Ce putem face astfel incat copilul pe care il cream dupa chipul si asemanarea noastra sa fie cat mai frumos, din toate punctele de vedere?

Copilul nu are incredere in el? Cum sa-i cresti rapid increderea in sine

Cel mai mare si cel mai simplu secret al educatiei

Punctez 7 lucruri care, din punctul meu de vedere, sunt cele mai importante pentru a ne creste frumos copiii:

1. Prezenta

Copilul simte ca esti alaturi de el doar atunci cand iti indrepti intreaga atentie catre el. E posibil sa fii influentata de grijile de peste zi, de gandurile tale sau de alte probleme. E important, insa, sa stii ca starea de prezenta poate fi cultivata prin exercitiu. Si, daca nu stii de unde sa incepi, poti face un scurt exercitiu in care sa te prefaci, timp de 5 minute ca esti complet prezenta si absorbita de ceea ce faci cu copilul tau.

2. Comunicare

Orice s-ar intampla, pastreaza deschisa usa comunicarii intre tine si copilul tau/copiii tai. Daca le este teama de reactia ta, copiii nu iti vor impartasi temerile lor, dorintele, frustrarile, ingrijorarile. Si stii ca, doar comunicand, putem gasi cele mai bune solutii.

3. Ascultare

Atunci cand se simte ascultat, copilul invata sa ii asculte si el, la randul lui, pe ceilalti, inclusiv pe tine. Iar atunci cand copilul nu te asculta, primul lucru pe care il poti face, in loc sa te enervezi si sa faci presiuni asupra lui, este sa te intrebi in ce masura il asculti tu pe el.

4. Empatie

Arata-i ca il intelegi, ca ii accepti emotiile si trairile. Si, astfel, si copilul va sti ce inseamna empatia si o va manifesta, la randul lui, la momentul oportun.

5. Smerenie

Un parinte smerit nu lupta pentru putere. Un copil considerat neascultator in realitate lupta, asa cum poate, pentru atentia si iubirea parintelui. Daca le aratam copiilor ca noi detinem puterea si ei sunt slabi, ca noi ii controlam si ei se supun, exact acelasi lucru vor incerca si ei sa il faca atunci cand situatia le va permite. Eventual, la adolescenta.

6. Deschidere

Orice s-ar intampla, iti poti pastra mintea deschisa. Si poti avea constiinta ca fiecare persoana face cel mai bun lucru pe care il poate face, cu resursele pe care le are, intr-un anumit moment. Si stii ca fiecare om, atunci cand actioneaza, are o intentie buna in spate. Atunci cand copilul tau face un lucru care nu-ti place, gandeste-te prima data la cel mai intemeiat motiv pentru care a facut acel lucru.

7. Non-judecata

Atunci cand nu iti judeci copilul si cand nu ii judeci nici pe oamenii din jurul tau, elimini din start foarte multe motive de suferinta. Gandeste-te numai cata lume simte invidie, suparare, frustrare, furie in raport cu alte persoane. Daca nu i-ar judeca pe ceilalti, oamenii nu ar mai simti aceste emotii negative, sau le-ar simti intr-o masura foarte mica si ar disparea repede. Din pacate, copiii invata foarte repede sa judece, deoarece asta le confera un sentiment de superioritate.

Cele 7 secrete ale copiilor foarte fericiti

Tu si copilul tau puteti fi fericiti in 3 minute. Magia recunostintei

De fapt, doar interiorizand toate aceste caracteristici, le putem transmite implicit copiilor nostri. Caci copiii invata de la tine ceea ce esti deja, nu ceea ce ai fost si nu ceea ce ti-ar placea sa fii.

Cand vorbesc despre aceste lucruri care ne ajuta sa le transmitem copiilor partile frumoase din noi, imi dau seama ca stiu pe cineva care reuseste sa faca asta, ca mama. Este Mioara Soldan, coach, trainer si om care s-a regasit pe sine. Si nu o spun doar pentru ca este coach-ul meu, care m-a facut de nenumarate ori sa privesc lucrurile altfel si sa gasesc solutii la probleme, ci pentru ca a reusit sa-si foloseasca abilitatile pentru a creste un copil fericit. A scris ea insasi mai multe despre acest lucru intr-un articol pentru noi pe care il poti citi AICI.

Am inceput cu un exemplu, am facut putina teorie, am gasit si o solutie. Acum e momentul pentru un test, ce zici? :) Sigur, nu esti la scoala si nu e nevoie sa-l faci, daca nu vrei. Eu, totusi, iti recomand sa-l faci, pentru a intelege mai bine ce chip ii creezi copilului tau/copiilor tai.

Asadar, te rog sa te gandesti la cel putin o trasatura care iti place la tine si pe care o vezi la copilul tau/copiii tai.

Apoi, te rog sa te gandesti la cel putin o caracteristica negativa, care nu iti place la tine, dar pe care o observi ca se manifesta la copilul tau.

M-as bucura tare mult sa-mi impartasesti care sunt trasaturile tale pe care le-ai transmis copilului tau, trimitand un reply la emailul din newsletter.

Asadar, ce ai aflat despre tine si copilul tau din acest exercitiu?

 

Sursa foto: olgagromova.com