Sunt obosita si il bruschez copilul ma loveste apoi vrea in brate nu pot sa l iau si simt ca il pierd

0
Pierderea controlului și enervarea

Criza de furie la copii: 3 reacții DETALII de evitat și 2 strategii eficiente pentru a le gestionade Adriana Serra | 17, Iul, 2019 | Părinți și copii, Instrumente, tehnici și strategii | 32 de comentarii

De câte ori se confruntă un părinte cu o adevărată criză de plâns de neconsolat, cu un moment de agitație psihomotorie intensă sau cu o explozie de furie necontrolată din partea copilului său?

Factori declanșatori

Aceste momente, emoțional foarte puternice, pot genera durere și angoasă în părinți pentru suferința copilului lor.În plus, părinții se pot simți dezorientați în fața a ceea ce se întâmplă și se pot percepe ca neputincioși și incompetenți, neștiind cum să gestioneze situația și să-și ajute copilul.

În acest articol vom analiza mai întâi funcția furiei la copii și de ce poate depinde aceasta, apoi vom oferi indicații precise despre ce pot face de fapt părinții în aceste momente pentru a gestiona mai bine situația.Subiecte [Ascunde]

Mânia copiilor

  • De ce copiii au uneori reacții care, cel puțin în ochii părinților lor, par complet neașteptate și disproporționate? Pot fi atât de multe, motivele care aprind „siguranța” unui copil și îl fac să explodeze.
  • Care sunt cele mai frecvente percepții care pot declanșa reacții explozive la copii? Printre principalele „cauze declanșante” găsim:

emoții puternice sau senzații enervante și dureroase pe care copilul nu a învățat încă să le recunoască și să le verbalizeze și care deci „acţionează”;
oboseală, stres, evenimente dureroase sau traumatice;

Tensiuni în familie

  1. Tensiuni în familieun refuz al unui părinte sau, în general, încercarea copilului de a negocia regulile sau a nu vrea să le accepte;
  2. un eveniment declanșator specific, cum ar fi dispariția unei jucării preferate, ruperea a ceva care îi plăcea foarte mult copilului sau, pentru copiii mai mari, școala prost gestionată sau frustrarea relației.

Ce este furia și ce funcții areMânia copiilor

Furia este una dintre emoțiile de bază. Și emoțiile există pentru că au funcții importante. De obicei, furia are o altă emoție sub ea, tristețea. O tristețe foarte puternică, care este însoțită de o durere la fel de puternică. Tristețea și durerea sunt adevărata primăvară: furia este doar un mod de a reacționa pe care copilul îl pune la punct pentru a semnala că ceva nu este în regulă.

Pe de altă parte, furia este și un semn pozitiv important, care indică faptul că copilul crește și își descoperă propriul sine pas cu pas: învață cine este și ce vrea, își începe propriul drum al autonomiei, afirmă el. propria sa voinţă.

  1. Și tocmai din acest punct de vedere trebuie privită furia, acceptând și susținând drumul copilului spre autonomie, dar fără a ceda regulilor.
  2. Ceea ce trebuie să sperăm este să facem din mânie un foc de gătit, mai degrabă decât un foc care arde.
  3. Clarissa Pinkola Estes

Dar ce să faci în cazul unor reacții emoționale deosebit de violente la copii, izbucniri de furie, plâns de neconsolat sau agitație psihomotorie puternică?

3 moduri de a înrăutăți situația

Mânia copiilor

Dacă vrei să îndrepti ceva, mai întâi învață toate modalitățile de a-l răsuci și mai mult proverb chinezesc antic

3 moduri de a înrăutăți situațiaPoate părea absurd să încerci să înțelegi și să cunoști modalități de a înrăutăți o situație. De ce ar vrea cineva să învețe cum să înrăutățească o situație, mai degrabă decât să o îmbunătățească?

Simplu: pentru că dacă aflu că ceva ce fac în prezent eșuează și este disfuncțional și că în loc să îmbunătățesc problema se înrăutățește, cel mai probabil mă voi opri imediat!

În cazul reacțiilor emoționale deosebit de violente la copii, precum izbucnirile de furie, crizele de plâns de neconsolat sau agitația psihomotorie puternică, apar reacții tipice, încercări foarte frecvente de soluție care, în loc să amelioreze situația, o agravează.

  • Uneori, cele mai bune intenții produc cele mai proaste rezultate Giorgio Nardone
  • Deci, să vedem care sunt cele mai bune modalități de a înrăutăți situația:

Pierderea controlului și enervarea

  1. În aceste cazuri, părintele se implică adesea în vârtejul furiei, ridică vocea, certa și arată toate dovada reproșului.
  2. În acest fel, în general, se declanșează un remorcher care duce situația să se înrăutățească din ce în ce mai mult, într-o escaladare emoțională disfuncțională. Riscul este să se stabilească un cerc vicios, care va tinde apoi să se repete în timp.

Pierderea controlului și enervareaEste important să evitați să răspundeți la comportamentele negative cu țipete, amenințări și devalorizări: acestea ajung să întărească reacția emoțională disfuncțională și să declanșeze mecanisme la copil care amplifică o percepție negativă de sine.

Pedepsiți copilul și încercați să-i suprimați reacțiile fizice

Pedepsirea unui copil supărat sau agitat, sau spunerea acestuia să se calmeze, nu face decât să-i ridice nivelul de stres, făcându-l și mai predispus să țipe, să bată din picioare, să arunce obiecte, să bată violent, chiar și la comportamente agresive, cum ar fi spargerea obiectelor sau împingerea părinților. .

Manifestarea motorie a furiei este un aspect greu de gestionat. Important de reținut, însă, este că dacă copilul are reacții fizice atunci când se enervează (nu vorbim de acțiuni violente, ci de nevoia de mișcare sau de agitație psihomotorie) nu trebuie reprimat.