Atasamentul este unul dintre lucrurile care ar trebui sa capteze atentia persoanelor inca din momentul in care isi doresc sa devina parinti. Acest lucru este foarte important, deoarece s-a demonstrat si inca este cercetat in momentul prezent faptul ca exista o legatura directa a atasamentului cu tulburarile psihice aparute in viata de adult. Atasamentul copilului este in legatura cu ingrijitorul acestuia, indiferent daca persoana este sau nu din familie. In functie de stadiile de dezvoltare, copilul percepe si intelege mai multe lucruri, insa pana la o anumita varsta, spre exemplu, daca un obiect dispare din campul vizual al copilului, cel mic considera ca acesta nu mai exista. Chiar daca apare si dispare din fata lui in mod repetat, de fiecare data cand va disparea, el va considera ca obiectul nu mai exista. Fenomenul nu este doar despre obiecte, ci si despre oameni, cu exceptia mamei. Despre ea stie ca inca exista, chiar daca dispare din campul vizual.

7 metode prin care poti sa cresti un copil cu un atasament sanatos

7 moduri in care parintii distrug increderea in sine a copilului fara sa-si dea seama

Revenind la ideea de atasament, este bine sa intelegem cateva lucruri despre acesta pentru a putea sa ii acordam importanta cuvenita. Din pacate, informatiile despre formarea atasamentului in copilarie si stilurile de atasament din viata de adult nu au fost, pe o perioada lunga de timp, in atentia parintilor, chiar daca se desfasurau studii si cercetari care aduceau in lumina noi fapte si legaturi importante. Chiar si in prezent exista un spatiu liber pentru cercetari viitoare, mai ales pentru cele de tipul longitudinal, care aduc poate cea mai sigura informatie, insa ceea ce stim deja este suficient pentru a putea preveni comportamente dezadaptative si tulburari in viata de adult a copiilor.

Ca un scurt istoric, teoria atasamentului este conceputa de John Bowlby. Acesta a revoutionat viziunea asupra legaturii dintre mama si copil si a adus o noua perspectiva, scotand in evidenta importanta intreruperii sale prin deprivare, separare  sau pierdere. Este autorul lucrarii „Natura legaturii copilului cu mama sa” si a descoprit, in 1952, impreuna cu un alt cercetator distresul la care este supus un copil atunci cand este separat de mama sa si a inceput sa suspecteze ca exista efecte negative pe termen lung si mult mai profunde decat se stia pana in momentul respectiv. De atunci si pana in prezent, studiile au continuat, iar teoria atasamentului a devenit una dintre cele mai cunoscute si importante in psihologie.

Stilurile de atasament din viata de adult sunt generate de exeperientele de atasament ale copilului cu ingrijitorul sau, iar acestea sunt: evitant, anxios-ambivalent, securizant si dezorganizat. Cel dezorganizat presupune atat atasament evitant cat si atasament anxios. Continui cu o scurta descriere a fiecarui tip de atasament pentru o intelegere si mai profunda a acestora.

1. Atasamentul de tip evitant

Un copil cu un atasament evitant evita figura de atasament atunci cand aceasta se intoarce in urma unei parasiri percepute de catre acesta. Nu este cautat contactul, dar nici nu este evitat in mod neaparat. Sunt cazuri in care copilul respinge figura de atasament atunci cand aceasta incearca sa reia contactul.

In viata de adult, acest tip de atasament se manifesta prin lucruri similare. Cel mai pregnant atasamentul se vede in relatia de cuplu, aceasta fiind cel mai intim tip de relatie dupa cea cu parintii. Poate evita intimitatea, se retrage atunci cand lucrurile nu merg bine, evita discutiile pentru o perioada mai lunga de timp, nu cauta contactul decat in masuri mici si nu poate stabili o conexiune profunda si cu adevarat intima dand senzatia ca oricand este gata sa plece. Prefera sa petreaca mult timp pe cont propriu si nu are incredere suficienta in oameni pentru a se atasa complet, drept pentru care mereu exista sentimentul de “spatiu” intre el si partenerul de cuplu.

2. Atasamentul de tip anxios-ambivalent

Copilul sufera atunci cand percepe un act pe care il considera o parasire, un abandon si incearca sa restabileasca un contact, insa nu reuseste. Atunci cand figura de atasament incearca sa restabileasca legatura, apar semne de evitare, de protest, insa acesta poate protesta si cand este luat in brate, dar si daca este lasat jos, lucrurile fiind ambivalente.

In viata de adult acest lucru se manifesta prin dependenta de partenerul de cuplu, prin stari de anxietate atunci cand partenerul este plecat, lipsa de incredere ca un partener va ramane. Poate experimenta stari de anxietate si abandon chiar si daca partenerul pleaca pentru o saptamana intr-un loc indepartat in scopuri profesionale, avand convingerea ca sigur nu se va mai intoarce deoarece va gasi pe altcineva in locul in care este plecat. Acesta este strict un exemplu care poate aparea si nicidecum o regula sau un semn distinctiv.

3. Atasamentul securizant

Acest tip de atasament este cel mai sanatos si echilibrat dintre toate. Copilul este deschis sa reia contactul cu figura de atasament, nu a perceput plecarea acesteia ca pe un abandon, nu exista urme de ambivalenta, iar conexiunea poate fi formata chiar si la distanta prin simpla privire, nefiind necesara luarea copilului in brate si explicarea a ceea ce s-a intamplat.

Atasamentul sanatos la copii. 4 moduri in care il poti incuraja

7 lucruri pe care le castigi atunci cand iti educi copilul cu respect

Insa este important de inteles ca explicarea are loc inainte ca figura de atasament sa plece de langa copil si asa acesta intelege ca nu este parasit si ca este vorba despre o perioada determinata in urma careia figura de atasament se va intoarce. Tocmai din acest motiv, parintii sunt sfatuiti sa le explice copiilor cand pleaca, pentru cat timp pleaca si ca se vor intoarce, deoarece copilul are capacitatea de a intelege. Asta, desigur, daca nu i-a fost deja tradata increderea si s-a simtit abandonat inainte. In acest caz, este posibil ca atasamentul sa se fi format deja.

4. Atasamentul dezorganizat

In acest tip de atasament domina confuzia, iar semnele care apar sunt specifice si atasamentului de tip anxios, cat si celui de tip evitant. Copilul poate avea o stare preponderent depresiva. In viata de adult, lucrurile vor continua in aceeasi maniera confuzionala, iar predispozitia catre diverse tulburari psihice este destul de mare.

Ceea ce se mai stie pana in momentul prezent, cu o certitudine destul de mare, conform studiilor, este ca atasamentele de tip anxios, evitant si dezorganizat sunt corelate in mod direct cu aparitia tulburarilor anxioase, depresive si de personalitate (in mod special cea de tip Borderline). Mai multe studii inca se fac, insa este recomandata atentia parintilor la relatia de atasament si informarea corespunzatoare.

 

produse bebe
carti copii

CARTI DE PARENTING

CARTI copii

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit