De ce? De ce nu am voie? Nu e corect! Vreau sa…. Dar abia am inceput… Nu pot! Fa tu asta! E prea greu! Nu vreau sa… Te rooooog….

Cand copilul smiorcaie, parintele cauta acel buton invizibil prin care sa opreasca sunetul. Dar, din pacate, butonul nu e de gasit. Si, intr-un fel, este bine si asa :) Pentru ca si smiorcaiala are un rol al sau in dezvoltarea copilului. Niciun parinte nu scapa de ea, pentru ca este o strategie de comunicare pe care toti copiii o exerseaza la un anumit moment.

De obicei, incepe sa se observe in jurul varstei de 2 ani si dureaza, uneori, doi-trei ani, in alte cazuri si mai mult. Ceea ce influenteaza durata perioadei de smiorcaiala la copii depinde in foarte mare masura de modul in care parintii si adultii din jur reactioneaza la acest comportament.

Unul dintre motivele pentru care un copil continua sa se comporte astfel este acela ca se simte incurajat de parinti. Atunci cand parintele cedeaza dupa cateva runde de smiorcaieli, copilul primeste semnalul ca aceasta este strategia prin care poate obtine ceea ce doreste. Majoritatea copiilor renunta la smiorcaiala atunci cand parintii aleg o abordare mai constructiva si o comunicare respectuoasa, dar ferma, cu cel mic.

 

De ce se smiorcaie copiii?

Nu, nu este ca sa ne enerveze pe noi. Cei mici nu pun gand rau adultilor si nici nu recurg la acest comportament special pentru a-i enerva pe parinti.

Sunt mai multe cauze ce pot genera smiorcaiala: oboseala, foama, setea, zgomotul puternic, un program prea incarcat, graba parintilor, lipsa de atentie (ignorarea copilului) sunt factorii (externi si interni) care declanseaza cele mai multe episoade de smiorcaiala.

Unii copii se se smiorcaie pentru ca simt ca nu au suficienta atentie – si de multe ori chiar au dreptate. Si, chiar daca primesc o atentie negativa (cearta, observatii, critica de la parinti), copiii tot se bucura sa primeasca ceva, decat deloc.

Alti copii se smiorcaie acasa pentru ca au acumulat frustrari, s-au suparat, ori s-au speriat de ceva la locul de joaca, acum doua ore, de exemplu. Si se comporta astfel intrucat nu au reusit sa identifice emotia, ori inca nu stiu cum anume sa o exprime eficient. Iar aceste episoade apar in special atunci cand in dinamica familiei se produc schimbari: o alta casa, inceperea gradinitei, mama incepe serviciul, o noua persoana are grija de copil, un nou membru se alatura familiei, divort, neintelegeri in familie, chiar si simple certuri. Toate aceste schimbari aduc confuzie, gelozie sau frustrari.

La copiii putin mai mari, smiorcaiala a devenit, deja, un mecanism pe care il folosesc des pentru ca au invatat, deja, ca parintii sunt sensibili si cedeaza repede in favoarea lor.

 

Inainte sa iti ofer cateva raspunsuri utile pe care sa le folosesti, iata cateva reactii pe care sa le eviti:

 

  • Rezista tentatiei de a reactiona agresiv sau foarte emotional la smiorcaiala. O reactie exagerata din partea parintelui il invata pe copil ca este o strategie utila pentru a beneficia de atentie (chiar si negativa).
  • Nu ameninta! Vrei sa opresti smiorcaiala enervanta, insa, asta nu iti ofera dreptul de a recurge la amenintari: Opreste smiorcaiala sau vezi tu ce patesti! Amenintarile nu fac decat sa dezvolte anxietati si nici macar nu te ajuta! Din contra, iti saboteaza pe termen scurt, mediu si lung relatia cu copilul.
  • Nu imita! Anumite carti de parenting iti pot sugera sa imiti copilul, pentru a-i opri smiorcaiala. Daca cel mic are o frustrare, ori a experimentat o teama (de intuneric), ori poate nu a avut o zi buna la gradinita / scoala, iar acum are nevoie de atentia ta, ultimul lucru pe care al trebui sa-l faci este sa-i desconsideri emotia si sa-l ironizezi. Daca tu ai avut o zi mizerabila la birou si acasa gasesti haine aruncate pe jos si te plangi / smiorcai ca un om mare, te ajuta sa vina partenerul tau si sa te imite sau mai tare te agita?
  • Evita mita! Daca vrei sa scapi de smiorcaiala, nu o incuraja! Chiar daca pe moment opresti enervantul zgomot de fundal, de fapt nu ai reusit sa opresti comporamentul. Iar peste cateva ore o iei de la capat.
  • Nu ceda din cauza insecuritatii, ori a sentimentului de vina! Atunci cand un parinte lipseste mult de acasa, inevitabil va simti un sentiment de vinovatie ca nu petrece suficient timp cu copilul. Iar copilul nu este un manipulator, dar va incerca uneori sa speculeze aceasta insecuritate a parintelui in favoarea sa. Evita sa cedezi smiorcaielii, oricat de mult ai fi tentat sa faci doar sa mai stergi din sentimentul de vinovatie. Scopul este sa obtii un dialog cu copilul, sa te intelegi cu el. Altfel, nici nu va putea avea incredere in tine in anii ce vor urma si nici nu te va percepe ca un model. La varsta pre-adolescentei va sti exact ce butoane sa apese si cum sa procedeze pentru a obtine ce doreste, pentru ca va invata sa joace cartea vinovatiei tale.

 

Iata ce raspunsuri sa oferi atunci cand copilul smiorcaie:

 

1. Anticipeaza problema. Pentru factori externi care pot afecta starea copilului (foame, apa, plictiseala, somn etc.), anticipeaza momentele in care stii ca vei pleca la cumparaturi / in oras etc. si pregateste-te astfel incat sa ai la tine gustari, apa, un joc (chiar si unul verbal. De exemplu: sa numarati cate masini / produse de culoare rosie vedeti).

 

2. Care este cauza adevarata? Ca si noi, si copiii acumuleaza emotii, tensiuni, frustrari, iar apoi izbucnesc din te miri ce. Copilul se smiorcaie atunci cand vorbesti la telefon sau atunci cand aveti musafiri? Cel mai probabil, cel mic doreste atentia ta pentru ca simte ca nu ai avut timp suficient sa te joci cu el. Poti face o cutie mica cu jucarii, obiecte etc., pe care sa i-o oferi doar atunci cand vin musafirii in vizita. Noutatea il va tine ocupat. De asemenea, ii poti umple din timp rezervorul de iubire: daca stii ca veti avea musafiri, ofera-i lui 30-60 de minute de joaca si atentia ta completa (fara telefon, fara alte distrageri la bucatarie sau cu alte pregatiri). Iar daca suna telefonul, spune-i ca vei vorbi 3 minute, dupa care va veti juca impreuna. In acest fel, copilul stie ca apelul telefonic este scurt si se va incheia curand, iar dupa aceea va avea toata atentia ta.

 

3. Abtine-te! Atunci cand smiorcaiala te calca pe nervi, abtine-te sa reactionezi. Pana la urma, tu esti adultul din casa si, daca tu reactionezi urat, copilul nu are ce lectie buna sa invete. In schimb, abilitatea de a-ti pastra calmul si rabdarea va descuraja copilul sa mai smiorcaie pe viitor. Si o va face tot mai rar, pentru ca va intelege ca tu ramai calma si nu are ce sa obtina.

 

4. Vorbeste cu copilul despre smiorcaiala. In momente de liniste, nu in cele de tensiune, explica-i copilului ca smiorcaiala nu ii aduce niciun rezultat.

Ce poti sa spui in timpul smiorcaielii. De exemplu, cand Luca smiorcaia des (acum o face destul de rar), il spuneam:

Te rog, foloseste vocea ta normala. Nu inteleg ce spui. As vrea sa te ajut, dar nu inteleg ce spui.

sau

Imi pare rau, dar daca te smiorcai eu nu pot face nimic. Te rog, vorbeste frumos si vom gasi impreuna cea mai buna solutie.

Dupa smiorcaiala, ii spuneam ca tonul acela plangacios ma facea sa imi pierd rabdarea si nu mai eram dispusa la comunicare. In schimb, atunci cand imi vorbea normal puteam veni mai usor in intampinarea nevoilor sale.

 

5. Ajuta copilul sa identifice diferenta dintre tonul normal si cel smiorcait. Tu stii ca este un ton smiorcait si il etichetezi ca atare. Dar daca copilul nu constientizeaza acest lucru? In scurt timp, cand copilul se va smiorcai, iar tu il vei atentiona, va sti exact la ce te referi. Iar dupa aceea, daca il incurajezi, isi va regla singur comportamentul si nu va mai fi nevoie sa ii repeti.

 


 

Citeste si:

De ce este bine sa fii cosul de gunoi al copilului tau

Copilul plange, se smiorcaie cand doreste sa obtina ceva? Iata ce poti face pentru a preveni astfel de comportamente

Amandoi vin la tine sa le rezolvi conflictele? Cand taticul este ca un frate pentru copil: “Mami, uite ce a facut….”


 

6. Ofera-i copilului instrumentele pentru a se exprima: cuvintele potrivite. Spre deosebire de noi, copilul nu are toata experienta care sa-l ajute sa se exprime cum trebuie. Cum sa ceara frumos un lucru, daca nu stie cum? Astfel, ramane in responsabilitatea ta sa il ghidezi: Daca vrei jucaria de pe raftul de sus, spui: Imi dai, te rog, jucaria?

 

7. Sugereaza-i alte optiuni. Nevoia de atentie va fi mereu. Astfel ca, pentru a rezolva modul in care se exprima, ajuta copilul sa identifice alte optiuni de exprimare: Daca vrei atentia mea, imi poti spune la ureche ce simti sau, dupa un exemplu pe care l-am citit acum 1-2 ani pe blogul Ioanei Macoveiciuc, Printesa Urbana, atunci cand vorbesti la telefon sau esti in compania altei persoane si cel mic vrea atentia ta, spune-i sa puna te stranga de mana pentru a-ti atrage atentia si tu i-o vei acorda.

 

 8. Lasa-l sa aleaga. Daca cel mic plange in magazin ca vrea trei jucarii, dar voi v-ati inteles sa cumparati doar una, ii poti sugera sa aleaga o jucarie pe care o luati. Iar daca nu se linisteste, poti opta pentru fraza care pe mine m-a ajutat acum doi ani si care a oprit orice smiorcaiala in magazin: una sau niciuna.

 

 

produse bebe
carti copii

CARTI DE PARENTING

CARTI copii

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit