Uneori, cineva devine un tiran. Parintii sau copiii? Ambii, in egala masura, il pot tiraniza pe celalalt. Citeste in articol doua cazuri reale cu parinti „chinuiti” de copii si copii „chinuiti” de parintii lor.

Cazul nr. 1. Mama a doua fete le-a crescut greu, singura, muncind mult pentru a le asigura toate cele necesare. Devenite adulte, fetele o acuza de faptul ca nu le-a oferit suficienta iubire si imbratisari, ca nu le-a impus limite, ca prea le-a oferit toate lucrurile materiale pe care le-au cerut si ca toate problemele lor actuale isi au originea acolo. Mai mult, desi au peste 30 de ani, continua sa ii ceara bani pentru tot felul de nevoi precum vacante, haine, bijuterii etc. Mama se simte vinovata ca, atunci cand copiii erau mici, s-a concentrat pe a castiga suficienti bani pentru a asigura existenta si nu a renuntat la jobul de atunci in favoarea unui job mai lejer, care i-ar fi lasat mai mult timp liber pentru fete.

„Oare sunt un parinte bun? Am facut bine?” Daca si tu te mai intrebi asta uneori, atunci afla raspunsul

„Mami, joaca-te cu mine!” Solutia pe care copilul o cere zilnic face magie in educatie

Cazul nr. 2. Parintii au decis sa le duca pe cele 2 fete la bunici pentru o perioada, perioada care s-a prelungit pana la 11-12 ani. Mama a facut cariera in domeniul cercetarii, astfel incat a inceput sa aiba efectiv timp pentru copii abia de pe la 15-16 ani ai lor. Acum, mama este pensionară, fetele au peste 30 de ani, insa mama isi acuza copiii atat direct, cat si indirect, sub forma de glume sau reprosuri ca nu o ajuta suficient, ca nu au suficienta grija de ea, ca nu o asculta, ca nu fac „cum trebuie” etc.

Sunt 2 cazuri reale diferite, insa problema este una si aceeasi: denaturarea raportului normal, natural parinte-copil. In primul caz, mama si-a asumat vina pe care i-o impun copiii, chiar daca este constienta ca a facut ceea ce a stiut ea mai bine, la momentul respectiv, pentru a-si creste fetele. Si chiar daca se simte extrem de inconfortabil sa le acopere o parte importanta din cheltuieli. In cel de-al doilea caz, mama este cea care acuza, critica, se plange, intra in rolul de victima, cautand mila, acceptarea si ajutorul financiar al copiilor. In acest caz concret, una dintre fete a intrat in jocul mamei si raspunde atacurilor, simtindu-se vinovata si lasandu-se prada acuzatiilor si criticilor, in timp ce cealalta fiica a refuzat sa intre in acest joc.

Care este solutia? Cum sa faci sa nu cazi in nicio capcana de acest gen? Citeste pe pagina urmatoare a acestui articol