Din momentul in care am adus pe lume primul copil, viata noastra sociala s-a imbogatit cu un nou rol, acela de parinte. Si, din acel moment, am inceput sa privim relatia cu parintii nostri dintr-o perspectiva noua.

Suntem copii pentru parintii nostri si, in acelasi timp, suntem parinti pentru copiii nostri. Stim prin ce am trecut in copilaria noastra. Poate ca au fost lucruri care ne-au facut fericiti, poate ca au fost lucruri care ne-au facut sa suferim sau poate chiar, in unele momente, ne-am urat parintii. Stii exact ce frustrari ai acumulat in copilarie, ce fel de cuvine nu-ti placea sa auzi de la parinti, ce anume din atitudinile si actiunile lor te-au afectat. 

Stii toate aceste lucruri. Si, desigur, asa cum este normal, iti doresti sa fii un parinte bun pentru copilul tau. Ce inseamna un parinte bun? Inseamna, in primul rand, sa ne indeplinim promisiunea pe care ne-am facut-o la un moment dat, cand sufeream din cauza parintilor. Si acea promisiune suna cam asa: „Atunci cand voi avea copiii mei, niciodata, dar niciodata nu voi …., asa cum fac parintii mei (mama/tata)”.

In copilarie sau adolescenta, cand traiesti la maximum acea suferinta si simti ca nu ai vointa si puterile necesare pentru a face ceva ca sa iesi din situatia asta, crezi ca, daca nu ti s-ar intampla acel lucru, ai fi un copil fericit. Daca situatia se repeta, ti se intareste convingerea ca fericirea unui copil depinde de prezenta sau absenta acelui lucru.

„11 lucruri pe care as vrea ca toti parintii sa le stie”. Sfaturi de viata de la un pediatru celebru

Cele mai periculoase 12 cuvinte pe care le poate auzi un copil de la parintii lui

Anii trec, te maturizezi si, la un moment dat, devii si tu parinte. Atunci, ti se activeaza si mai mult acea convingere formata in copilarie. Si incepi sa crezi cu toata taria ca, daca (nu) vei face un anumit lucru, procedand diferit fata de parintii tai, vei fi un parinte bun si copilul tau va fi fericit. Si ceea ce faci este sa-ti mobilizezi uneori toate fortele pentru a duce o anumita lupta, pentru a fi altfel decat au fost parintii tai, intr-un anumit aspect, cel care te-a afectat cel mai mult.

Stop joc. 

Iti propun sa facem acum un scurt popas in aceasta calatorie care se numeste pentru noi toti „a fi parinte”. Multi dintre parintii nostri nu au reusit niciodata sa faca acest popas, sau unii l-au facut, dar prea tarziu, cand raul fusese deja comis.

Noi vrem sa fim diferiti. Vrem sa ne facem copiii fericiti. Stim cat de mult ne-au afectat vorbele si comportamentele parintilor si nu vrem sa le repetam. Si, da, facem tot posibilul si imposibilul pentru asta.

Dar, oare, de asta au nevoie copiii nostri? Ce anume ne face sa credem ca ei sunt la fel ca noi si ca au aceleasi nevoi ca noi?

Parintii mei – Eu – Copiii mei. Cum iesim din capacana sacrificiului pentru copii

Totusi, multi parinti actioneaza din perspectiva convingerilor lor legate de ce inseamna sa fii un parinte bun si ajung sa le spuna copiilor lucruri precum:

  • „Cum iti permiti sa spui asta? Tu ai atatea lucruri, carti si jucarii! Iti luam de fiecare data cand vrei ceva. Eu nu am avut nici a zecea parte din cate ai tu!”
  • „Cum adica nu esti fericit? Dar eu nu te bat cu cureaua in fiecare zi cum ma batea tata pe mine! Trebuie sa fii fericit. Nu ai niciun motiv ca sa fii nemultumit! Nu ma fa sa pun si eu mana pe curea si atunci vei sti sa apreciezi viata pe care o ai!”
  • „Nu ma mai enerva cu atatea mofturi la masa! Ai mancare buna, ai si de unde alege. N-ai idee cum e sa mananci doar mamaliga, cartofi si fasole 6 zile din 7 si doar duminica o bucatica de carne pe care o imparteam toti. Ce ai tu acum in fata erau pentru mine delicatese…”
  • „N-ai niciun motiv sa plangi! Tu stii cum ma apuca mama de par si ma tara prin toata casa pentru ca gasea fire de par pe jos dupa ce terminam curatenia? Eu nu te-am batut niciodata pana acum. Asta-i motiv ca sa plangi?…”

Acesti parinti cred ca, daca au evitat comportamentele parintilor lor, acele comportamente care le-au provocat suferinta, copilul ar trebui sa fie fericit. Cu alte cuvinte, „m-am straduit din rasputeri sa iti ofer o viata mai buna decat mi-au oferit mie parintii mei, iar tu nu esti multumit si esti nerecunoscator”.

Este adevarat ca parintii se straduiesc sa faca tot ce le sta in puteri ca sa le asigure copiilor lor o viata mai buna. Si este chiar laudabil. Insa, sa le ceara copiilor lor sa le fie recunoscatori pentru asta si sa fie fericiti, fara sa asculte ce au ei de spus, nu mai este in regula.

De ce se bucura acest parinte cand copilul musca si loveste

7 moduri in care parintii distrug increderea in sine a copilului fara sa-si dea seama

Lasand teoria la o parte, iata marturisirea Oanei B., mama unui copilas de aproape un an:

„Imi iubesc parintii, m-au ajutat enorm asa cum au putut si chiar si cu mai mult, insa, de multe ori, au neglijat nevoile mele emotionale, in special mama a facut asta. Pentru ea, singura misiune pe care credea ca o are de implinit e cea de a ne tine hraniti, imbracati si cu acoperis deasupra capului si, eventual, sa faca eforturi mult prea mari sa ne ofere mie si fratelui meu ceea ce ea n-a avut. Aceste eforturi ale ei ne-au privat atat pe noi, copiii, cat si pe ea, mama, de a ne bucura de timpul respectiv. Am iesit din copilaria mea indurerata si cu un bagaj de „complimente” care mi-au facut viata putin mai grea. „Esti cel mai rau copil, sper sa ai copii asa rai ca tine ca sa vezi si tu ce inseamna, eu am 40 de ani, deci am dreptate, ca asa spun eu, ca esti proasta, ca nu esti in stare de nimic, ca nu asculti…” si lista poate continua.”

Iata cum o mama a afectat personalitatile copiilor ei fiind intr-o goana de a le oferi ceea ce ea nu a avut si, cu siguranta, avand convingerea ca face tot posibilul pentru a fi o mama buna.

Cu totii avem, in fiecare moment al vietii noastre, ca facem cel mai bun lucru de care suntem in stare, cu resursele pe care le avem.

Ce iti propun acum este sa faci un pas in spate si sa iei o pauza in care sa analizezi relatia dintre tine si parintii tai si relatia dintre tine si copilul tau/copiii tai din aceasta perspectiva.

1. Mai intai, aminteste-ti de promisiunile pe care ti le-ai facut in copilarie. Ce ti-ai promis sa faci? Ce ti-ai promis sa nu faci cand vei avea copii? Cand te simteai iubita? Cand simteai ca parintii tai nu te iubesc? Raspunde-ti la aceste intrebari.

2. Revino la momentul prezent, cand esti deja mama, si intreaba-te ce este important sa faci in relatia cu copilul tau/copiii tai? Ce este important sa nu faci? Ce crezi ca face un parinte bun? Ce nu face un parinte bun? Raspunde la aceste intrebari.

Vei afla care sunt regulile pe care ti le-ai impus in urma celor traite de tine in copilarie. Cu siguranta, este bine si este chiar natural sa vrem sa evitam greselile facute de parintii nostri. Insa, in multe cazuri, parintii ajung sa neglijeze nevoile reale ale copiilor pentru a satisface propriile nevoi nesatisfacute la timpul lor, in copilaria lor.

„De cate ori sa-ti spun?!” 10 cauze de ce nu ne asculta copiii

Relatiile toxice dintre parinti si copii. Calea sigura ca sa le eviti

Degeaba ii ofer copilului ore de pian, daca el nu-si doreste asta, oricat de mare ar fi fost visul meu din copilarie sa invat sa cant la pian. Daca nu voi fi atenta la dorintele reale ale copilului meu, risc sa-l consider un nesimtit si un ingrat pentru ca nu apreciaza efortul meu de a cumpara un pian si de a-i plati lectii particulare.

Imi amintesc acum de Elena, o fosta colega de liceu, care, dupa ce a obtinut diploma de absolvire a cursului de pian, spunea ca ii vine sa o taie bucatele pentru cate ore, zile si saptamani a petrecut, timp de 9 ani cat studiase pianul, obligata fiind de mama sa, in timp ce isi dorea cel mai mult sa iasa in curte sa se joace cu copiii. Crezi ca a cantat vreodata cu placere la pian? Chiar ma intreb daca a mai deschis vreodata pianul mai tarziu…

In mod ironic, e posibil chiar ca ai nostri copii sa fi fost mai fericiti in copilaria pe care am avut-o noi, caci, dincolo de lucrurile neplacute care ni s-au intamplat, au fost si lucruri frumoase de care ne-am bucurat si de care, poate, copiii nostri nu au parte. Chiar nu avem de unde sti acest lucru.

De aceea, iti recomand sa lasi toate portitele deschise. Priveste-l pe copil cu deschidere si cu incredere ca simte si stie mai bine ce i se potriveste si care sunt nevoile sale. Ofera-i ce nu ai avut tu in copilarie, dar avand mereu constiinta ca este nevoia ta, nu nevoia copilului. Este o forma de implinire a ta personala, si nu o nevoie a copilului. Atata timp cat constientizezi acest lucru, este in regula.

Ai vazut, asadar, ca a evita greselile parintilor tai in relatia cu copilul tau nu este suficient pentru a-l face fericit. Pana la urma, si parintii tai au facut asta: au luptat pentru a-ti oferi altceva decat au primit ei. Tu poti face lucrurile diferit. Si, mai important decat sa le oferi ceea ce tu nu ai primit este sa-i oferi copilului tau ceea de ce el are cea mai mare nevoie: de afectiune, de iubire, de timp acordat. Fii deschisa si mereu curioasa sa-ti observi copilul. In acest proces te va ajuta si cunoasterea limbajelor de iubire de care are nevoie copilul, asa cum le descrie autorul Gary Chapman, in cartea sa „Cele cinci limbaje ale iubirii copiilor”, despre care am scris mai multe AICI.

Asadar, ca sa fii un parinte bun este mai important sa fii atenta la nevoile reale ale copilului tau decat sa-i oferi ce nu ai avut tu in copilarie, adica decat sa fii atenta la nevoile tale nesatisfacute din copilarie. Observa cate eforturi depui in directia indeplinirii nevoilor reale ale copilului si cate eforturi pentru a-i oferi altceva decat ai primit tu. Cele mai multe eforturi ar trebui sa mearga in prima directie, de a cunoaste nevoile copilului, in special cele emotionale, si de a i le satisface. Abia apoi te poti mobiliza si pentru cea de-a doua directie, care este si ea importanta, deoarece iti da certitudinea ca esti un parinte bun, caci ai evitat greselile parintilor tai si simti ca ai evoluat.

La final, te rog sa raspunzi la o intrebare. Experienta ta poate fi de mare ajutor si inspirationala pentru alti parinti. Iata intrebarea:

Care sunt greselile parintilor tai pe care ti-ai propus sa nu le repeti cu copiii tai?

Sursa foto: Pixabay