Asa cum a fost copilaria ta, cu bune cu rele, te-a modelat in adultul si parintele care esti astazi. Stiu ca ai multe lucruri despre care spui ca nu le vei repeta in educatia copilului.

Alte lucruri observate la parintii tai stii ca au fost bune si le incluzi cu incredere in modul in care iti cresti acum propriul copil.

Daca ai avut parinti severi, stricti, mai mult ca sigur erai nemultumita de ei in copilarie si, mai tarziu, in adolescenta. Nu te simteai rasfatata, asa cum erau colegele tale de liceu, trebuia sa te descurci singura si, evident, sa nu uitam de exigenta din casa.

Nu ti-a placut atunci educatia pe care ti-o ofereau parintii, nici modul de crestere pe care l-au ales.

 

Trecutul nu il poti schimba. Iar daca ai avut parinti severi, atunci sigur te regasesti in aceste 15 trasaturi:

Ai invatat sa castigi totul inca de mic. Fie ca a fost prin responsabilitatile in casa (activitati pe care trebuia sa le faci in casa / pe langa casa), ori chiar cu un job mic inainte de majorat, ai invatat valoare lucrurilor si, mai ales, ca trebuie sa muncesti. In timp, ai observat ca aceasta activitate pe care a trebuit sa o faci de la o varsta mica ti-a dezvoltat o etica a muncii.

Ai mai invatat sa dai totul atunci cand faci ceva. Iti amintesti de inspectia caietelor de teme? Ori cum mama iti analiza cat de bine spalate erau vasele? Ori cum erai pusa sa reiei o activitate pentru ca nu trecuse testului unui dintre parinti? Iata, 20 de ani mai tarziu, cand esti felicitata pentru atentia la detalii, pentru cum ai grija ca lucrurile sa iasa bine, cumva, stii ca se trage din copilaria ta.

Erai prima din grupul de prieteni care trebuia sa plece acasa. Fie ca era in vacanta, ori in weekend (foarte rar in timpul saptamanii), aveai ora de venit acasa si, de cele mai multe ori, era mult prea devreme.

Cand prietenele organizau petreceri in pijamale stiai ca te asteapta multa munca de convingere. Colegele si prietenele tale dormeau frecvent unele la altele, organizand de 2-3 ori pe luna petreceri in pijamale. Tu insa, abia daca iti puteai convinge parintii sa te lase de 2 ori pe an. Iar atunci cand se intampla, prietena trebuia sa locuiasca la cel mult cateva blocuri distanta, parintii trebuiau sa aiba numarul de telefon, casa controlata, iar a doua zi dimineata, la prima ora, trebuia sa fii acasa.

Mai stiai ca in acea saptamana trebuia sa inveti foarte bine, sa nu iti note mici, sa iti indeplinesti toate responsabilitatile in casa, nu cumva sa se razgandeasca. Iar cel mai greu era momentul in care trebuia sa le ceri voie. Cred ca mai multe emotii aveai atunci decat acum cand trebuie sa sustii o prezentare foarte importanta in fata sefului si a intregii echipe.

Iti repetai diferite argumente. Pentru ca trebuia sa le ceri voie pentru tot, stiai ca trebuie sa te pregatesti mult cu diferite argumente, pentru diferite scenarii. Asa ca repetai in fata oglinzii argumente, “mutrisoare” si, cel mai important, te pregateai emotional si pentru un refuz.

Ii puteai intreba doar o singura data. Mai tii minte cand prietena ta te invita la ea peste noapte, iar parintii tai spuneau NU? Stiai ca nu are rost sa mai insisti. Cumva, prietena iti spunea mereu sa ii mai intrebi o data. La tine in casa, insa, cand ei spuneau NU – de cele mai multe ori fara justificare – stiai ca mai rau faci daca insisti.

In cele din urma ieseai, dar conditiile erau dure. Iar cand reuseai sa ii prinzi intr-un moment bun si te lasau in oras, stiti ca nu poti sa insisti pentru doua zile, vineri si sambata seara. Te multumeai doar cu acea seara, trebuia sa fii extrem de recunoscatoare si in niciun caz sa ii intrebi daca mai poti si in seara urmatoare.

Cunosti panica planurilor schimbate. Cumva, reuseai sa iti convingi parintii sa te lasa intr-un loc anume. Insa, doar tu simteai ca iti tremura picioarele atunci cand prietenii se razgandeau de cateva ori in privinta locatiei, iar tu trebuia sa iti anunti parintii. O schimbare reprezenta ceva suspicios, nesigur si, foarte probabil, motiv suficient ca ei sa se razgandeasca.

Obisnuiai sa minti. Din cauza celor de mai sus, in scurt timp ai invatat avantajul micilor minciuni nevinovate. A fost suficient sa vezi cat de usor obtineai permisiunea lor, cat de putin stres resimteai tu. Asa ca ai inceput sa minti usor, dar zilnic. Cumva, obiceiul ti-a mai ramas si astazi.

Vezi, pe pagina urmatoare, alte 6 lucruri care sigur ti-au marcat adolescenta:

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit