Atunci cand se gandesc la relatia lor cu copiii, multi parinti nu fac diferenta dintre a fi autoritar si a avea autoritate. De fapt, nevoia parintilor este de a-l putea indruma pe copil, de a-l ghida, de a conta pentru el. Este nevoia de a avea autoritate in fata lui.

Totusi, pentru a avea autoritate, este obligatoriu sa fim si autoritari? Unele persoane sunt de parere ca da, in special deoarece acesta a fost si spiritul in care au fost crescute si educate. Inainte de toate, sa facem distinctia dintre cele doua directii.

Ce inseamna un parinte autoritar?

In primul rand, un parinte autoritar se pozitioneaza deasupra copilului, considerandu-l incapabil sa actioneze singur, fara indicatiile sale si fara controlul sau. Atunci cand se loveste de refuzul copilului, parintele autoritar tinde sa faca apel la forta verbala sau chiar fizica pentru a-l obliga pe copil sa actioneze conform propriei imagini despre viata. Pentru a-l putea controla mai bine pe copil, un parinte autoritar face, de regula, apel la sistemul de pedepse si recompense. Avand perceptia ca intre parinte si copil are loc o lupta din care cineva va iesi invingator, parintele autoritar face apel la forta si la control pentru a castiga aceasta lupta.

“Un parinte adevarat trebuie sa fie autoritar, sa stabileasca limite”. Iata, insa, ADEVARATA reactie a copilului in fata controlului parintelui

De ce trebuie sa incurajam copilul sa nu fie cuminte

Potrivit specialistului in parenting Thomas Gordon, autorul cartii „Parintele eficient”, in care prezinta metoda care a ajutat mii de parinti sa-si imbunatateasca relatiile cu copiii, parentingul autoritar are niste limite majore. Parintii isi pierd, pana la urma puterea, undeva in anii adolescentei. Iar in viata si caracterul copilului, puterea parintelui, manifestata in acest mod, poate avea o multitudine de efecte negative printre care: rezistenta, revolta, resentimente, furie, agresivitate, minciuna, da vina pe altii, intimideaza pe altii, vrea sa iasa mereu invingator, supunerea, obedienta, lingusirea celor puternici, rigiditate, lipsa de creativitate, retragere, evadare etc.

Ce inseamna un parinte cu autoritate?

Un parinte care are autoritate reala in fata copilului il considera o persoana inca de cand este foarte mic. Astfel, un parinte cu autoritate isi respecta copilul si considera ca nevoile sale sunt la fel de importante ca propriile sale nevoi. Ii accepta sentimentele si il ajuta sa-si exprime emotiile. Copilul stie ca ii poate impartasi orice informatie parintelui, iar acesta nu il va judeca sau critica, ci il va intelege si il va ajuta. Un parinte care are autoritate va crea contextul ca cel mic sa-si dezvolte independenta si creativitatea, avand incredere in evolutia si in capacitatile si calitatile copilului. Avand in vedere nevoia copilului de stabilitate si rutina, regulile sunt si ele respectate. Acest parinte are o relatie sincera cu copilul, petrece timp de calitate cu el si comunica mult. Pentru ca nu priveste relatia cu copilul ca pe o lupta, parintele cu autoritate cauta solutii creative pentru a gestiona situatiile tensionate care apar. Pentru aceasta, el are rabdare si il implica pe copil in procesul de luare a deciziilor care il privesc.

Riscurile prieteniei dintre parinte si copil. 8 sfaturi cum sa-ti pastrezi autoritatea si sa ai increderea copilului

10 lucruri mici pe care sa le faci zilnic pentru a avea un copil fericit

Parintii isi doresc, de fapt, sa aiba autoritate in fata copilului. Isi doresc ca cei mici sa aiba incredere in ei, sa-i asculte, sa se lase ghidati de catre ei. Insa, prin frica si prin apelul la forta, copilul va avea tendinta sa-si asculte parintele doar pentru a evita pedeapsa sau pentru a obtine recompensa. Nu asta este ceea ce ne dorim. Dupa cum am descris mai sus, iti poti pastra autoritatea in fata copilului fara sa fii autoritar si fara sa faci apel la forta.

Cheile sunt: comunicarea deschisa si sincera, nonjudecata, deschiderea spre a-l intelege pe copil, respectul reciproc, timpul petrecut impreuna care ajuta la construirea unei relatii puternice si afectuoase, precum si exemplul personal.