Atunci cand stii ca o prietena a avut piciorul in ghips acum 2 saptamani, stii ca ea nu poate sa alerge si, oricat de mult v-ati grabi sa ajungeti undeva, nu ii vei cere sa se miste mai repede decat o face deja.

La fel cum, atunci cand o persoana apropiata a trecut printr-o despartire dureroasa de partenerul de viata, nu vei incerca s-o motivezi facand glume pe seama ei sau spunand remarci acide.

Intotdeauna, cand faci apel la intelegere, adica atunci cand il intelegi pe celalalt, cand intelegi ce face, cum gandeste si de ce procedeaza intr-un anumit fel, vei avea un raspuns mai tolerant la neputintele, la scaparile, la nereusitele sale.

“Asta e ultimul avertisment!”. 5 motive pentru care copilul nu asculta din prima

Bifeaza lista. 10 intrebari pe care sa ti le pui inainte sa certi copilul

Totusi, numerosi parinti incalca acest principiu cand vine vorba de fiintele cele mai dragi din lume, de copiii lor. Si asta se intampla din cauza ca lipseste exact elementul ce face aceasta atitudine posibila, adica intelegerea celuilalt.

Sunt situatii in care:

  • Parintele nu intelege de ce, atunci cand se grabeste, copilul pare sa traga de timp, se agata de o jucarie, nu vrea sa renunte la jocul lui de moment etc.
  • Parintele nu intelege de ce trebuie sa-i spuna de minim 5 ori copilului sa faca un lucru pentru a se face auzit.
    Parintele nu intelege de ce copilul continua sa planga din cauza ca s-a stricat o jucarie, chiar si dupa ce i-a spus ca ii va cumpara alta.
  • Parintele nu intelege cum e posibil sa uiti ce teme pe acasa ti-a dat invatatoarea.
  • Parintele nu intelege cum poate copilul sa piarda intr-o singura luna 4 caciuli, 3 perechi de manusi si 2 umbrele.

Si exemplele pot continua. Poate ca si tu ai unele momente cand nu reusesti sa intelegi de ce copilul tau procedeaza intr-un anumit fel sau are o anumita reactie. Am avut si inca mai am si eu destule asemenea momente. In special atunci cand sunt stresata, sunt grabita si sunt concentrata pe ce vreau sa se intample. In aceste momente, uit un lucru pe care l-am descoperit intamplator cand Emanuel avea vreo doi ani, dar care, atunci cand il am in minte, ma ajuta instantaneu sa-mi inteleg copilul. Si, implicit, ma ajuta sa gasesc solutii mai eficiente de a rezolva o problema.

„Nu, nu, nu!” 5 trucuri eficiente cum sa convingi un copil mic incapatanat

Cand copilul nu se dezlipeste de telefon, tableta si calculator. Reguli pentru parinti in lumea digitala

Ce ma ajuta de fiecare data sa-mi inteleg copilul

Este un lucru cat se poate de simplu si placut, caci tuturor ne place sa ne amintim de momentele frumoase din copilarie, nu-i asa? Este vorba despre faptul ca imi amintesc ce simteam si ce gandeam eu cand eram copil referitor la situatia problematica din contextul respectiv.

De exemplu, cand stiu ca trebuie sa plecam de la locul de joaca pentru a ajunge acasa la o anumita ora, iar copilul refuza, imi amintesc cat de bine ma simteam cand ma jucam cu sora mea si cu prietena noastra cea mai buna si cum ne-am fi dorit efectiv ca timpul sa stea in loc si noi sa ne jucam la infinit… Si atunci se intampla minunea: il inteleg pe copil. Inteleg ce simte si prin ce trece si, orice ii spun in continuare, o fac cu empatie, iar copilul simte asta. Desigur, asta nu inseamna ca stam in parc de dimineata pana apune soarele. Dimpotriva, fac tot posibilul sa respectam programul stabilit initial, care presupune sa ia pranzul acasa la o anumita ora. Diferenta este ca, atunci cand imi amintesc ce simteam eu cand eram copil, intelegandu-l mai bine, imi vin alte idei de solutii pe care le pun in practica aratandu-i intelegere si empatie.

7 lucruri pe care le au in comun cei mai buni parinti din lume

Cand protejarea copilului face mai mult rau decat bine

In practica, asta inseamna sa-i transpun in cuvinte, sa reflect ce simte, ce-si doreste („Inteleg ca mai vrei sa stai sa te mai joci…”), sau sa negociem, sa gasim un numitor comun („Ce anume mai vrei sa mai faci la locul de joaca? … Bine, te mai dai inca de 3 ori pe tobogan si apoi mergem spre casa.”).

Un alt exemplu ar fi cel legat de momentele in care eu ma grabesc sa iesim din casa, iar el tocmai atunci descopera o jucarie cu care nu s-a mai jucat demult sau incepe sa sape gropi cu buldozerul mic in nisipul kinetic. Daca stau bine sa ma gandesc, la varsta lui, nici eu nu aveam notiunea timpului. Deloc, nu numai atunci cand ma jucam sau cand trebuia sa plecam de acasa. Si atunci, solutia este sa organizez bine jumatatea de ora dinainte de a iesi astfel incat copilul sa nu fie foarte prins intr-un joc sau intr-o activitate care sa nu poata fi stopata fara lacrimi sau sa se joace cu jucarii care pot fi luate cu noi.

Suna foarte bine, insa stii si tu ca exista o mare provocare in spatele acestei solutii: sa reusesti sa-ti amintesti de tine copil chiar in momentele de tensiune cu care te confrunti in calitate de parinte.

Ce valori ar trebui sa ii invatam pe copiii prescolari?

10 jocuri care stimuleaza creativitatea copiilor mici si mari

Stii ca, daca ai reusi sa-ti intelegi mai bine copilul in acele momente, poate ca ai gasi mai multe resurse de rabdare, de empatie si poate ca ai gasi si niste solutii mai eficiente.

Vezi, pe pagina urmatoare a articolului, 2 lucruri pe care le poti face incepand de acum astfel incat sa-ti intelegi mai bine copilul facand apel la amintirile din copilaria ta.