Daca toti copiii ar indeplini absolut toate cererile parintilor, cu siguranta ar disparea o buna parte din stresul, tensiunile si certurile din relatia dintre parinti si copii. Si, astfel, relatia cu copilul ar fi mai buna.

In realitate, insa, nu este asa. De multe ori, cei mici refuza sa faca lucrurile pe care i le cere adultul si aceste situatii creeaza si cele mai mari dificultati in educatie. Pusi intr-o asemenea situatie, pana si cei mai calmi parinti se pot enerva si pot avea reactii pe care sa le regrete mai tarziu. De fapt, parintii vor deseori ca cei mici sa le indeplineasca cererile imediat si fara sa comenteze.

Dupa ce recunoastem ca ne confruntam cu asemenea situatii, ne putem intreba ce e de facut? Mai ales in conditiile in care dorim sa ne crestem copiii cu calm si fara violenta verbala sau fizica.

Modalitatea simpla prin care ne putem face copilul fericit

Educatia copilului mic fara cuvantul “NU!”. Modul istet de a-l opri din joc fara sa planga

Asadar, cum ar trebui sa reactioneze un parinte intelept atunci cand incepe o cearta cu copilul? Ce ar trebui sa spuna parintele in aceste situatii tensionate?

Solutia este pe cat de simpla aparent, pe atat de provocatoare cand vine vorba de a o pune in practica. Dar, cu perserverenta, constiinciozitate su cu dorinta de a face lucrurile mai bine, cu siguranta vei putea sa o aplici.

Ceea ce trebuie sa faca un parinte intelept in acele momente este sa detensioneze situatia, sa o scoata din zona de conflict si sa utilizeze limbajul acceptarii.

Copilul este agresiv, lovește, mușcă sau trage de păr? Iată ce trebuie să faci!

Cum personalitatea parintilor il formeaza pe copil. 4 modele de educatie si efectele pe termen lung

Ca sa lamurim mai bine ce presupune acest limbaj al acceptarii, va prezentam cateva exemple.

 

Copilul: Tu ai voie totul, iar eu nu am voie sa fac nimic!

Raspunsul parintelui in limbajul acceptarii: Hai sa vorbim. Ce ai vrea anume? Sunt trista ca ai parerea asta.

Raspunsul parintelui in limbajul respingerii: M-am saturat de comentariile tale.

 

Copilul: Nu voi imbraca geaca nici daca imi va fi frig.

Raspunsul parintelui in limbajul acceptarii: Nu vreau sa racesti. Ce geaca iti place cel mai mult?

Raspunsul parintelui in limbajul respingerii: Nu mergi nicaieri pana nu imbraci geaca!

 

Copilul: De ce trebuie sa fac asta?

Raspunsul parintelui in limbajul acceptarii: Fiecare dintre noi isi aduce contributia la treburile casnice. In plus, ma bucur atat de mult si ma simt bine cand ma ajuti.

Raspunsul parintelui in limbajul respingerii: Lenesule/Leneso! Nu ti-e rusine? Dupa ce ca facem atatea pentru tine…

 

Copilul: Nu ma culc sa dorm!

Raspunsul parintelui in limbajul acceptarii: Da, probabil ca vrei sa te mai joci. S-a facut deja tarziu. De cat timp ai nevoie ca sa te pregatesti de somn?

Raspunsul parintelui in limbajul respingerii: Am spus! Te duci imediat la culcare!

 

Copilul: Nu mananc ceapa asta oribila!

Raspunsul parintelui in limbajul acceptarii: Tu ai dreptul sa nu mananci ceea ce ti se pare oribil, doar ca alte persoane ar putea gandi diferit. De exemplu, mie imi place mult ceapa.

Raspunsul parintelui in limbajul respingerii: Mananca ceea ce ti se pune pe masa!

 

Copilul: Nu voi citi cu voce tare textul pentru literatura romana.

Raspunsul parintelui in limbajul acceptarii: Te inteleg, nu ai intotdeauna chef sa citesti cu voce tare. Dar sa stii ca imi este foarte interesant sa aud si eu si apoi sa discuam despre ce scrie in manual.

Raspunsul parintelui in limbajul respingerii: Hai citeste, ca maine o sa primesti din nou nota 2.

 

Dragi parinti, folositi cat mai des limbajul acceptarii si veti avea mai multa liniste in familie si relatia cu copilul va fi mai buna!

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit