Exprimarea emotiilor bebelusilor este, cu siguranta, diferita de cea a adultilor! La inceput, in primele saptamani, chiar daca noi observam ca bebelusul zambeste, acest lucru nu indica faptul ca el este fericit, deoarece acel zambet este doar rezultatul activitatii neurologice. Capacitatea de a simti cu adevarat emotiile apare mai tarziu. Zambetele din primele saptamani de viata nu sunt, asadar, un semn al fericirii, ci reflexe produse de activitatea cerebrala a bebelusului.

Inca de la nastere prima expresie a emotiei bebelusului este chiar plansul, care capata diferite nuante si forme, fie este un plans care poate exprima durerea, fie teama, fie frustrarea sau furia etc. S-a aratat faptul ca, inca din primele saptamani bebelusii au capacitatea de a imita expresiile faciale ale persoanelor care stau in apropierea lor, in acest sens ei pot sa ne arate o fata fericita, trista, surprinsa etc.

Iata mai jos cum se dezvolta cele mai importante emotii ale bebelusilor:

Abia dupa varsta de 6 saptamani, copilul zambeste la anumite persoane, la situatii care ii fac placere, iar dupa varsta de două-trei luni zambeste intentionat.

In ceea ce priveste capacitatea bebelusilor de a ne transmite fericirea – la inceput ei ne spun printr-un gangurit ca se simt bine si ca sunt linistiti. Incepand cu varsta de 3 luni ei incep sa dezvolte zambetul ca modalitate de a socializa, de a reactiona la stimulii din mediul inconjurator, in special la persoanele care au grija de ei.

Se creeaza o relatie reciproca, in care adultul vorbeste bebelusului despre starea de bine si de fericire, iar acesta reactioneaza, prin gangureli, chicoteli, zambete etc.

Referior la suparare/furie – pana in jurul varstei de 6 luni, bebelusii se exprima ca si cand ar experimenta aceste emotii, insa ei reactioneaza la niste senzatii neplacute, de exemplu, atunci cand sunt obositi, cand le este foame, cand se simt uzi etc.

Intre 3 si 6 luni, pe masura ce capata experienta cu mediul inconjurator si persoanele din jur si pe masura ce li se dezvolta memoria vor incepe sa isi formeze anumite asteptari cu privire la ceea ce se va intampla.

De exemplu, daca bebelusul se asteapta ca tatal sau sa ii aduca inapoi jucaria pe care a aruncat-o si acest lucru nu se intampla, atunci el se va manifesta si se va supara. Tot pe la 6 luni, va zambi catre oricine si orice, ca sa atragă atentia, sa se joace si sa primeasca raspuns. Tot pana la aceasta varsta va invata sa se incrunte atunci cand este nemultumit, sa vocalizeze pe un ton de cearta cand se enerveaza, sa isi arate – prin retragere in sine – tristetea.

Intre 7 si 10 luni bebelusii vor experimenta si frica – din acest moment ei se vor raporta foarte des la reactiile persoanelor care au grija de ei. Astfel, daca mama arata o fata ingrijorata atunci cand bebelusul doreste sa exploreze un nou spatiu sau sa interactioneze cu persoane noi, el nu va mai face acest lucru, in schimb daca vede pe chipul mamei o expresie de bucurie si de incurajare el se va duce sa exploreze.

Pentru a ii ajuta pe bebelusi si pe copii sa isi exprime emotiile este recomandat sa facem apel la joaca, aceasta fiind modalitatea lor de a invata, de a se dezvolta, de a comunica etc.

Atunci cand interactionam cu ei vom observa diferite expresii ale emotiilor lor, astfel:

  • Intre 2 si 4 luni bebelusii incep sa rada in mod evident;
  • Incepand cu 7-8 luni incep sa manifeste senzatia de teama si frica atunci cand vad persoane necunoscute;
  • Dupa 8 luni isi manifesta preferinta fata de mama sau de persoana care are grija de ei;
  • Dupa 10 luni apare anxietatea de separare si se manifesta chiar si cand iesim pentru cateva clipe din raza lor vizuala;
  • Tot dupa 10 luni incep sa ne ofere imbratisari;
  • De la 12-14 luni incep sa dezvolte emotii precum rusinea, jena etc.
  • Dupa varsta de 1 an ajung sa ne comunice starile si emotiile pe care le experimenteaza;

Cum poate fi educata inteligenta emotionala la copiii mici?

Parintii pot educa aceasta abilitate descriindu-si cu acuratete propriile stari emotionale si etichetandu-le verbal corect, precum si explicand copiilor ce simt si ce anume le-a generat acea stare emotionala (exemplu: “ma simt trist pentru ca… “ sau “sunt putin nervos pentru ca ma deranjeaza ….”). Citindu-le povesti si analizand trairile personajelor si consecintele comportamentelor lor in diverse situatii, copiii pot fi ajutati sa inteleaga mai usor relatia cauza-efect in plan emotional.

De asemenea, este foarte important ca parintii sa fie cat mai naturali si veritabili in comportamentul lor si sa nu mimeze sau sa isi mascheze starile emotionale adevarate, ca de exemplu sa manifeste bucurie sau incantare atunci cand nu simt acest lucru. Un comportament falsificat induce in eroare copilul, ii poate genera frustrari si poate duce la formarea unui “eu” fals, cu efecte psihologice negative pe termen lung.

Mai mult, parintii sunt ei insisi model prin felul in care isi controleaza emotiile, astfel ca un bun exemplu de autocontrol este cea mai buna lectie de dezvoltare a inteligentei emotionale. Prin modul in care parintii reactioneaza ei insisi la emotiile celor din jur si la diverse situatii de viata, acestia ofera copiilor lor modele de “coping”, mai mult sau mai putin eficiente, pe care copiii le vor aplica la situatiile lor de viata viitoare.

Emotiilor bebelusilor apar in mod treptat, unele isi fac aparitia inca din primele clipe de viata, altele necesita un anumit grad de dezvoltare, important este sa ne informam si sa ii ajutam pe bebelusi si pe copii sa invete cum sa reactioneze si cum sa se adapteze in mod corect la diferitele situatii de viata.

 

Iti recomandam sa citesti si:

carti inteligenta bebelusi

 

 

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit