Inca inainte de a implini varsta de un an si jumatate, Emanuel putea sa tina singur lingura de bebelus si putea sa manance singur. Desigur, pranzul se intindea mai mult de o ora, iar o parte din mancare ajungea pe masa, pe gresia din bucatarie si pe bavetica.

De aceea, din comoditate, din dorinta de a economisi timp si din convingerea ca cel mic mananca mai bine atunci cand este hranit de mine, nu l-am lasat prea mult sa experimenteze singur. De fapt, am gasit o solutie de compromis: ii ofeream lui Emanuel o lingura, iar cu alta ii dadeam sa manance.

In felul acesta, credeam ca ii incurajez nevoia lui de autonomie, in acelasi timp asigurandu-ma ca mananca suficient.

A fost o strategie buna? Pai, hai sa vedem cum au evoluat lucrurile in timp. Doi ani mai tarziu, la 3 ani si jumatate, mesele noastre decurgeau in felul urmator: Emanuel manca singur primele 3-5 linguri/furculite de mancare, in functie de gradul de foame, dupa care cerea sa ii dau eu sa manance. Si eu ii dadeam, considerand ca este o nevoie emotionala in spate.

Eram convinsa ca se descurca foarte bine sa manance singur, deoarece la gradinita practica acest lucru de 3 ori pe zi, incepand de la varsta de 2 ani si 3 luni, de cand a mers acolo prima data.

Totul a durat pana cand am vorbit despre situatia respectiva cu un pedagog care mi-a transmis ideea ca nevoia emotionala din spatele dorintei copilului de a-i da eu sa manance nu ar trebui sa fie o piedica pentru autonomie si ca ambele nevoi pot fi indeplinite in acelasi timp.

Ce a insemnat acest lucru concret pentru noi? A insemnat separarea clara a acestor nevoi, adica am discutat cu el despre nevoia lui ca eu sa fiu prezenta alaturi de el (nu doar prezenta in bucatarie, ci la masa langa el, si nu doar fizic, ci si cu atentia acolo) in timpul mesei si am stabilit ca el va manca singur, in timp ce eu voi sta impreuna cu el la masa, chiar si dupa ce imi termin mancarea, fara sa spal vase sau sa fac alte lucruri prin bucatarie.

Din acel moment, Emanuel mananca singur si acasa, nu numai la gradinita. Este adevarat, mai sunt momente in care, pentru ca eu mananc mai repede decat el si vreau sa fiu eficienta, am tendinta sa fac diverse alte lucruri, insa el observa asta si ma roaga sa revin la masa.

 

[mc4wp_form id=”11298″]

 

Unde este limita dintre dependenta si autonomie?

Atunci cand iti doresti sa fii un parinte bun pentru copilul tau, intuiesti ca unul dintre cele mai grele teste prin care treci este sa stii care este limita dintre dependenta si autonomie, sa simti unde se termina ajutorul pe care este normal sa i-l acorzi copilului si unde incepe nevoia lui de a invata si de a se dezvolta.

Chiar daca solutia pare acum atat de simpla si pana si eu ma intreb cum de nu mi-a trecut prin cap de la bun inceput, in realitate, cand esti in papucii parintelui care isi doreste binele copilului pe toate planurile, lucrurile nu mai sunt atat de simple. Pentru ca, in mintea parintelui, un bine (de exemplu, dezvoltarea autonomiei) poate intra in contradictie cu un alt bine (alimentarea adecvata, in cazul meu, dar poate fi si siguranta copilului, confortul fizic etc.).

Din pacate, de cele mai multe ori, nevoia de autonomie este perceputa cumva drept implicita si lipsita de urgenta, astfel incat, de regula, aceasta lupta dintre valori este castigata de celalalt bine: copilul sa manance bine (a se citi sa fie hranit de parinte), sa fie in siguranta (sa nu sara de pe canapea, sa nu urce pe nimic ce ar putea fi periculos la locul de joaca, sa nu faca nimic din ce ar presupune un potential risc pentru el), sa fie sanatos (sa nu iasa afara cand e vant, cand ploua, cand ninge, cand temperatura de afara e sub zero grade, sa nu sara prin baltoace etc.), sa se simta confortabil (sa nu faca prea mult efort ca sa nu oboseasca, sa nu-si duca ghiozdanelul ca e greu pentru el etc.) si asa mai departe.

Toate aceste dorinte ale noastre sunt legitime si este normal sa ne dorim ca cel mic sa se simta bine, confortabil, in siguranta, sa fie sanatos si fericit.

Insa, este important sa observam mereu cand depasim limita, cand temerile din spatele dorintelor ne fac sa ne limitam copiii in dezvoltare.

Acesta este, de fapt, marele risc atunci cand parintii se lasa coplesiti de propriile lor temeri, fara sa aplece urechea la ce le transmite copilul.

Si atunci, cand stim ca este cazul sa ii oferim copilului mai multa independenta si autonomie?

Care sunt acele semne pe care le transmite copilul si prin care ne spune ca vrea mai multa autonomie sau, mai clar, ne spune ca vrea sa fie lasat in pace sa incerce sa faca un lucru? Cum sa citim acele semnale astfel incat sa-i oferim celui mic mai multa autonomie, mai multa libertate, la momentul potrivit?

I-am pus toate aceste intrebari expertului international in parenting Laura Markham, in cadrul unei intalniri prilejuite de Danonino. Laura Markham face parte din echipa de experti reuniti din intreaga lume care colaboreaza cu Danonino in cadrul proiectului „Spune Da”, care are drept obiectiv sustinerea dezvoltarii autonomiei copiilor.

Laura Markham a adus lumina asupra intregii situatii, precizand ca, in realitate, nu putem vorbi de un moment clar definit in care copilul devine, brusc, autonom.

De fapt, copilul resimte nevoia de autonomie de foarte devreme, inca de pe cand este bebelus si incepe sa invete miscarile de baza, precum rostogolitul. Insa aparitia acestei nevoi nu inseamna ca cel mic a devenit autonom! Astfel, perioadele in care predomina nevoia de autonomie alterneaza, mai ales in primii ani de viata, cu nevoia de a simti sustinerea parintelui, care ar putea parea uneori ca un soi de dependenta.

Autoarea cartii „Parinti linistiti, copii fericiti”, Laura Markham a punctat 4 lucruri importante pentru parintii care isi doresc sa creasca niste copii autonomi si descurcareti pe termen lung:

1. Nu te grabi sa-i sari copilului in ajutor

„Le-as spune parintilor in general pur si simplu sa nu-i sara atat de repede copilului in ajutor. Daca cel mic plange, desigur, il ajuti. Dar daca bebelusul incearca sa se rostogoleasca, daca el sta pe burta si incearca sa se impinga pentru a se rostogoli, foarte multi parinti vor spune: „Oh, vrei sa te rostogolesti! Ok” si il intorc. Cum va invata sa se rostogoleasca, daca il rostogolim noi? Bebelusul se trezeste pe spate si nu stie cum a ajuns acolo”, a explicat Laura Markham, in cadrul intalnirii.

Practic, spune cunoscuta autoare, in acest fel, bebelusul este intrerupt dintr-un proces, dintr-o activitate importanta.

Desigur, intr-un final, cel mic prinde un moment in care reuseste sa invete sa se rostogoleasca singur, „deoarece are nevoie sa-si dezvolte acei muschi pentru a face urmatorul pas in dezvoltare, care este mersul de-a busilea”. „Dar, daca nu il lasam sa se rostogoleasca, cum va invata cum sa faca urmatorul pas, cum sa invete urmatoarea abilitate?”, accentueaza Laura Markham.

Asadar, primul sfat este sa nu te grabesti sa ii sari copilului in ajutor. Lasa-l mai intai sa incerce singur, punand la lucru toata cunoasterea si toate abilitatile dobandite pana in acel moment.

 

2. Observa-ti permanent copilul

„Cred ca trebuie sa ne antrenam sa observam cand copilul este angajat in munca sa, ca in exemplul cu rostogolitul, sau in alt caz cu un copil mic care se joaca cu Lego Duplo si incearca sa uneasca piesele”, precizeaza expertul in parenting.

Solutia sugerata de Laura Markham este sa iti observi copilul in timp ce incearca sa faca anumite lucruri, pentru a sti cand este cazul sa intervii. Dupa mai multe incercari nereusite, copilul poate simti frustare, poate incepe sa planga si atunci are nevoie de ajutor.

Insa, initial, este suficient sa iti ajuti copilul sa incerce singur, totodata asigurandu-l ca esti alaturi de el si ca il vei sustine daca va avea nevoie.

Daca, totusi, nu reuseste sa faca singur acel lucru si devine frustrat si nervos, cerandu-ti ajutorul, poti interveni cu calm, cautand o solutie si implicandu-l si pe copil in aplicarea solutiei. In felul acesta, il ajuti sa invete sa rezolve probleme fara sa ii sari imediat in ajutor.

 

3. Ai incredere ca poate face singur, chiar daca astazi nu a reusit

„Daca cel mic plange spunand: „Nu reusesc sa ma incalt!”, desigur ca il poti ajuta. Poate ca a reusit ieri sa se incalte singur si a fost bine. Si poate ca vrei sa-i spui: „Poti sa te incalti singur. Eu am treaba” De fapt, poate ca astazi nu a dormit bine, poate ca este mai suparacios, poate ca are o zi mai grea si il ajuti cu pantofii, iar maine va reusi din nou sa se incalte singur”, exemplifica Laura Markham.

Ea subliniaza faptul ca niciun parinte nu este perfect si este o adevarata provocare, caci trebuie sa intelegi intreaga situatie, sa-ti intelegi foarte bine copilul in acel moment. „Cred ca, daca practici, vei fi tot mai buna in asta. Si, daca practici, copilul va sti ca are voie sa incerce lucruri”, sustine specialistul in parenting.

 

4. Creeaza-i contextul potrivit sa incerce sa faca singur lucruri

Asadar, pentru a creste un copil autonom, parintele trebuie sa-i permita mai des, pe masura ce creste si se dezvolta, sa incerce sa faca lucrurile pe care vrea sa le faca. Si, daca ne vom observa copiii, ii vom auzi cand ne spun ca vor sa incerce sa faca ei diverse lucruri.

Contextul potrivit inseamna sa nu te grabesti sa-i sari in ajutor si, totodata, sa ii fii alaturi avand incredere in el ca, mai devreme sau mai tarziu, va reusi.

Facand acesti pasi, in masura in care recunosti faptul ca autonomia si independenta sunt niste abilitati esentiale pentru dezvoltarea copilului pe termen lung, cu siguranta vei reusi sa recunosti mai usor semnalele pe care le da copilul si prin care incearca sa-si castige dreptul de a incerca, de a invata si de a explora.

La final, te las cu inspiratia definitiei pe care Laura Markham o da autonomiei: „Autonomia este o calatorie de invatare pentru sustinerea copiilor in dezvoltarea abilitatilor necesare in viata, dandu-le puterea de a explora lumea cu incredere”.

 

Sursa foto: Parenting Ads

 


Faptul ca ai citit acest material publicitar reprezinta sprijinul pe care ni-l oferi la acoperirea costurilor de intretinere ale acestei publicatii. Suntem sigure ca ai gasit si informatii utile! Iti multumim!


Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit