Multe dintre lucrurile pe care le fac parintii au drept motivatie dorinta ca ai lor copii sa fie fericiti. Si, atunci cand isi vad copiii tristi, suparati, furiosi, nervosi, frustrati si nefericiti, in parinti se trezeste o suferinta poate chiar mai mare decat propria lor suferinta.

Drept raspuns la aceasta suferinta, multi dintre parinti incep sa caute solutii pentru a-i readuce pe copii intr-o stare de bine.

Iata cateva cele mai raspandite moduri in care parintii incearca sa-i readuca pe cei mici la emotii pozitive:

  • Distrag atentia copilului de la emotia negativa pe care o simte catre un lucru neutru, amuzant sau care ii place celui mic
  • Ii aduc argumente logice incercand sa demonstreze de ce suferinta lui este inadecvata si/sau de ce ar trebui sa inceteze mai repede
  • Neaga suferinta copilului spunandu-i ca, de fapt, nu s-a intamplat nimic sau nimic grav
  • Incearca sa-l linisteasca pe copil facand orice pentru a-i alunga emotiile negative

 

Facand aceste lucruri, parintii isi invata copiii de mici sa se distanteze de emotiile lor, sa le ignore, sa le reprime.

„Nu ai cazut. Nu s-a intamplat nimic!” sau cum incepe reprimarea emotiilor copiilor

Dictatura emotiilor pozitive. Si copiii, si parintii au de suferit

„Ce e rau in a te distanta de emotiile negative?”, s-ar putea sa te intrebi si ar fi o intrebare foarte buna. Realitatea este ca exista o singura paleta emotionala care este compusa dintr-o multitudine de emotii cu diferite nuante. Unele dintre aceste emotii ne plac, in timp ce altele nu ne plac. Totusi, aceasta paleta emotionala este un tot intreg si, atunci cand o persoana alege sa isi reprime o anumita emotie, ceea ce se intampla in consecinta este ca nici celelalte emotii pozitie nu pot fi traite pe deplin si manifestate.

Cu alte cuvinte, atunci cand o persoana fuge de teama ei sau cand isi reprima furia, ea va avea dificultati mari in a simti si emotiile pozitive, nu va reusi sa simta bucuria deplina, acceptarea si iubirea neconditionata profunda.

Intr-adevar, am fost educati inca din copilarie sa nu ne fie frica (desi in sufletul nostru ne era extrem de frica), sa ne abtinem de la comentarii (desi in sinea noastra urlam de nervi) si sa nu plangem ca e rusine (desi ne venea sa intram in pamant din cauza suferintei). Asta ni s-a spus majoritatii persoanelor din generatia noastra si asta am invatat, pentru ca sa descoperim in prezent ca, din cauza deconectarii de emotiile noastre, suntem deconectati si de corpul nostru, si de relatiile implinite cu ceilalti oameni, si de fericirea noastra.

De aceea, daca iti doresti sa-ti vezi copilul fericit, primul lucru pe care e nevoie sa-l faci este sa-l incurajezi sa-si recunoasca, sa-si traiasca si sa-si exprime emotiile, indiferent care sunt ele: furie, tristete, suparare, bucurie, entuziasm, curiozitate etc. Asta deoarece abilitatea de a constientiza si de a exprima emotiile este aceeasi, fie ca vorbim de emotiile care ne plac sau despre cele care nu ne plac. Si exact aceasta abilitate este important sa o dezvolti la copilul tau daca vrei sa fie echilibrat, sa aiba relatii implinite si sa se bucure de succes in viata.

Astfel, atunci cand accepti cu deschidere si empatie tristetea copilului, lacrimile lui, inseamna ca il ajuti sa-si dezvolte abilitatea de a-si gestiona emotiile, ceea ce il va ajuta implicit sa simta si bucurie, si fericire pe parcursul vietii sale.

Cele 9 emotii care ii imbolnavesc pe copii

Puscasii marini ii invata pe copiii care incep gradinita cum sa-si gestioneze frica si emotiile

Sursa foto: Pixabay

carti copii

CARTI DE PARENTING

CARTI copii

Aboneaza-te GRATUIT

si primesti articole exclusive, solutii eficiente si reduceri la toate cursurile si produsele noastre!

Nu iti trimitem SPAM-uri si avem mare grija de adresa ta. Te poti dezabona oricand. Powered by ConvertKit